Periclitarea independentei justitiei - noul drob de sare al ONG-urilor ti Societãtii civile
Tudorel Toader, ministrul justitiei, a reusit sã stârneascã viesparul opiniei publice, anuntând intentia de a fi aduse unele modificãri ale legilor justitiei. Ministrul a enuntat câteva probleme de principiu, care se impun a fi rezolvate prin modalitãti ce vor face obiectul unor acte normative, care urmeazã sã fie scrise ti supuse dezbaterii. Firesc era ca unii comentatori sã astepte aparitia drafturilor de acte normative respective, pentru ca apoi sã-si exprime reactiile în totalã cunostintã de cauzã, fãrã a se încerca manipularea grosolanã si cu premeditare a opiniei publice, ca în alte cazuri de pominã. Casandrele de serviciu îsi smulg pãrul în piata publicã, prevestind de pe acum cã prin aplicarea actelor normative, care încã nu s-au scris, România se va întoarce la vremea lui Adrian Nãstase, când sustin ei cã Justitia nu avea pic de independentã. Incredibil, dar Casandrele nu realizeazã cã astfel acrediteazã ideea cã singurul care a oferit o independentã realã Justitiei a fost Traian Bãsescu, care în acest context trebuie regretat. Cei care tipã cel mai tare reprezintã pe cei care detin astãzi controlul asupra Justitiei, DNA, Parchetului General, CSM, SRI si SIE, control instituit de Traian Bãsescu. Acum acest control este pe cale de a fi redus considerabil si aceasta înfurie la culme pe detinãtorii controlului. Acestia sunt pregãtiti sã repete megacircul din februarie, pe care l-au fãcut la anuntul aparitiei Ordonantei 13, a cãrei enunt s-a dovedit ulterior cã a fost corect.
Culmea manipulãrii - sã vorbim numai despre independenta Justitiei, nu si despre abuzurile Justitiei
ÃŽn cazul în care unui cetãtean i se produce un prejudiciu, ca urmare a unei erori judiciare sau a unui abuz din partea unui magistrat, Statul suportã costurile, magistratul neavând nici o rãspundere explicitã. Statul „se poate“ regresa împotriva unui magistrat, pentru a recupera despãgubirea, dar procedura este greoaie si termenul de prescriptie este scurt. Acest „se poate“ se impune a fi înlocuit cu „trebuie“ si termenul de prescriptie sã fie prelungit corespunzãtor gravitãtii faptei magistratului. De multi ani se impune introducerea Legii rãspunderii magistratilor. Statul sã fie obligat în continuare sã-l despãgubeascã pe prejudiciat, dar sã fie obligat totodatã sã se îndrepte împotriva magistratilor, pentru recuperarea despãgubirii, dacã acestia se fac vinovati de o eroare judiciarã, de un abuz sau de rea credintã. Contestatarii nu au nici un interes sã scoatã lumea în stradã pentru promovarea Legii rãspunderii magistratilor, care este necesarã. Toate categoriile socio-profesionale rãspund pentru prejudiciile create, conform regulilor generale ale Dreptului. Magistratii sunt singura categorie socio-profesionalã care nu rãspund decât în fata lui Dumnezeu, dacã acestia au vreun Dumnezeu. ÃŽn cadrul Parchetului ÃŽnaltei Curti de Casatie si Justitie se propune înfiintarea pe lângã DNA si DIICOT a unei a treia directii, formatã din 20 de procurori, cu competente exclusive de a efectua urmãriri penale pentru faptele neortodoxe ale unor magistrati. Sustinãtorii DNA se dau de ceasul mortii sã ne convingã sã lãsãm magistratii pe mâna DNA, pentru a nu-i stirbi din putere si influentã.
Inspectia judiciarã, la loc comanda!
Pânã în anul 2005 Inspectia judiciarã a fost în subordinea Ministerului Justitiei, dupã care a trecut în subordinea CSM pânã în 2012, dupã care a devenit independentã. Adicã nu a mai rãspuns în fata nimãnui pentru activitatea depusã. Astfel, Inspectia Judiciarã ajunsese în postura jucãtorului total, ea centra, ea dãdea cu capul, lucru favorizant pentru întreg corpul magistratilor. Contestatarii de serviciu au iesit imediat în ring, sustinând solutia revenirii Inspectiei Judiciare în subordinea CSM, care îi va întocmi regulamentul de functionare, îi va aproba activitatea si va asigura controlul acesteia. Acesta e modelul de autonomie realã a Inspectiei Judiciare, propus de contestatari. Interesant, dar Inspectia Judiciarã stiind ce ar trebui sã facã, dar stiind si care au fost limitele la care a fost supusã pânã acum, a iesit public salutând intentia ministrului Tudorel Toader de a fi trecutã înapoi, în subordinea Ministerului Justitiei.
Numirea si revocarea procurorilor cu functii de conducere - jucãria care i se ia lui Klaus Iohannis
Se boceste, cu sughiturile de rigoare, cã prin modificarea legilor justitiei se reduc substantial prerogativele presedintelui Klaus Iohannis. Dacã aceste prerogative ar fi constitutionale, este le mintea cocosului cã nu va exista nici un risc de a fi reduse, iar sughiturile ar fi provocate de alte interese. Bocitoarele de serviciu, respectiv ONG-urile si unele ramuri ale Societãtii civile, invocã cã prin aceste prerogative, respectiv numirea procurorilor cu functii de rãspundere, Klaus Iohannis ar fi reprezentat cheia echilibrului între puterile statului. Sã fim seriosi, nu cred cã mai sunt multi naivi în România, care sã creadã în echidistanta si echilibrul politic al actualului presedinte. Dupã cum nici fostul presedinte Traian Bãsescu nu a fost un monument de echilibru.
Procurorul General, Augustin Lazãr, nu a vãzut modificãrile legilor justitiei, dar se antepronuntã.
Nu s-a rãcit bine comunicatul Ministerului Justitiei cu privire la intentiile de viitor, vizând modificarea legilor justitiei, cã Procurorul General al României a si luat pozitie de „Gicã Contra“, aruncând în devãlmãsie stirea explozivã cã „a luat act cu surprindere si îngrijorare“ de modificãrile încã nescrise. ÃŽngrijorãrile Procurorului General, spuse înainte de a rumega continutul modificãrilor, cu întelepciunea cuvenitã functiei, nu-si justificã prezenta în spatiul public. Decât dacã aceste îngrijorãri publice nu au cumva rolul materialului inflamator care, cu scânteia necesarã, sã asigure valul de explozii sociale preconizate pentru noul sezon de proteste de stradã, din care controlorii actuali ai Justitiei sã iasã din nou victoriosi, ca în cazul Ordonantei 13. Scânteia e furnizatã de anuntul apocaliptic al Procurorului General cã „România riscã compromiterea luptei împotriva coruptiei“. Personal, nu-mi doresc sã se ajungã aici, dar sunt din ce în ce mai îngrijorat de derapajele justitiei, motivate de „lupta împotriva coruptiei“. Ce ar trebui sã tempereze reactiile belicoase ale contestatarilor este faptul cã sunt suficienti specialisti în drept care vãd latura pozitivã a propunerilor ministrului Justitiei si s-au exprimat deja public în acest sens. Pânã la publicarea acestor propuneri de modificare a legilor justitiei, care vor fi supuse dezbaterii, orice contestare publicã nu face decât sã compromitã chiar temeinicia contestãrii în sine.
|
Autentificare
