Tehnica electronicã pe lãmpi, o lume fascinantã
• pasionatii de tehnicã electronicã pe tuburi folositã în auditiile muzicale Hi-Fi si-au dat întîlnire la Bicaz • „Pasiunea pentru tuburi este ca un virus. O datã contaminat, nu existã antidot. Tehnica electronicã pe lãmpi este o lume fascinantã prin calitatea auditiilor ce-o depãseste pe cea tranzistorizatã“, spune inginerul Petru Manole • Biblioteca Mihai Eminescu Bicaz a fost sîmbãtã, 7 octombrie, locul de întîlnire al iubitorilor si pasionatilor de tehnicã electronicã pe tuburi (lãmpi) folositã în auditiile muzicale. ÃŽmpãtimitii genului au ales ca destinatie Bicazul, la invitatia unui coleg de pasiune din urbea de sub baraj, inginerul Petru Manole, care cocheteazã cu o astfel de preocupare din anii facultãtii. „Pasiunea pentru tuburi este ca un virus. O datã contaminat, nu existã antidot. Dragostea pentru electronicã o am din liceu si mai ales din facultate. De prin 2005 am fãcut cunostintã cu aceastã comunitate, care activeazã pe forumurile pentaforum.ro sau elforum.ro, de unde am avut foarte multe de învãtat si consider cã încã mai am. Tehnica electronicã pe lãmpi este o lume fascinantã prin calitatea auditiilor ce-o depãseste pe cea tranzistorizatã. Basca faptul cã fiecare aparat este rezultatul creatiei fiecãrui individ pasionat de electronicã“, a declarat Petru Manole. Oaspetii electronisti ai bibliotecii publice din Bicaz au descins în orasul din coasta Ceahlãului din Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Bistrita Nãsãud, Suceava, Bacãu, Piatra Neamt si orasul gazdã. „Pentru o zi s-au prezentat amplificatoare construite exclusiv de cãtre pasionati, s-a discutat despre tipologie, clasã de functionare, tipuri de tuburi folosite, fãcîndu-se auditii cu fiecare amplicator si comparîndu-se diferentele de sunet“, a adãugat inginerul bicãjean, de la care am aflat cã toate întîlnirile de acest gen s-au desfãsurat pînã în prezent în Capitalã, Bicazul fiind prima localitate din tarã agreatã de membrii comunitãtii pasionati de muzicã Hi-Fi. „Comunicînd prin forumurile noaste, la un moment dat unul dintre colegii de breaslã a lansat ideea sã ne întîlnim si undeva înafara Bucurestiului. Asta din douã motive, unul pentru a înlesni deplasarea celor din nordul tãrii si doi pentru a ne cunoaste si noi mai bine patria. Primul care a fost receptiv propunerii a fost colegul de la Bicaz, care ne-a oferit sansa acestui loc minunat, propunere la care o parte dintre noi am sbscris si sîntem fericiti“, a declarat reprezentantul din Bistrita Nãsãud, care a cãlcat Bicazul avînd alãturi sotia si fiul sãu, elev în clasa a V-a. La plecare, toti participantii s-au declarat multumiti de calitatea activitãtii, de frumusetea zonei si ospitalitatea bicãjenilor, promitînd cã se vor mai întoarce la Bicaz si cu prilejul altor ocazii. Cît despre Biblioteca Mihai Eminesc au avut numai cuvinte de laudã.
Ce si cum despre sunetul hi-fi
Hi-Fi sau HiFi (din engezã High Fidelity - de înaltã precizie, de înaltã fidelitate) este un termen care indicã calitatea înaltã de reproducere a sunetului, care este foarte aproape de original, prin echipamente audio stereo. Termenul este folosit de utilizatorii sistemelor stereo de casã si de pasionatii de home audio (audiofili) pentru a se distinge de sunetul de calitate mai slabã produs de echipamente audio ieftine, sau de calitate inferioarã prin caracteristicile de reproducere a sunetului, caracteristic înregistrãrilor efectuate pânã la sfîrsitul anilor 1940. Un sistem cu sunet Hi-Fi este capabil sa creeze o iluzie sonorã cît mai convingãtoare, astfel încît atunci cînd inchizi ochii sã ai senzatia cã muzicienii sînt în camerã cu tine sau cã tu esti chiar în fata lor, în sala de concerte. Pentru ca acest lucru sã se întîmple, este necesar ca sistemul audio sã îndeplineascã mai multe conditii. Stereofonia este un termen provenit din greaca (stereo - solid / fone - voce) si a fost introdus în 1927 de firma americanã Western Electric Company. Stereofonia este o metodã de reproducere a înregistrãrilor utilizînd douã sau mai multe incinte acustice (boxe) care creazã o iluzie acusticã – interpretii trebuie sã parã cã sînt în camerã cu noi, pozitionati clar în spatiu. Sunetele nu trebuie percepute ca venind din boxe ci din spatiul dintre ele. Cu cît iluzia este mai puternicã, cu atît percepem senzatia de „adîncime“ (unele instrumente sînt mai departe de noi, altele mai aproape) si de „aer între instrumente“ (diverse instrumente sînt localizabile clar, nu se acoperã unele pe celelalte, pare cã existã un spatiu între ele, în care totusi se întîmplã ceva). Termenul englezesc „soundstage“ este sugestiv în aceastã privintã. Putem concluziona cã avem un soundstage bun dacã atunci cînd închidem ochii boxele dispar din peisaj, iar sunetele par emise în mod natural de multe surse usor de identificat în spatiu de la stînga la dreapta si din fatã spre spate. ÃŽn acelasi timp, reproducerea corectã si echilibratã a întregii plaje de frecvente audio este la fel de importantã, la fel ca si capacitatea sistemului audio de a oferi o dinamicã cît mai realistã a sunetului. Un sistem care va exagera frecventele joase va pãrea înfundat, unul care le va accentua pe cele înalte va suna prea subtire, unul care va atenua mediile va pãrea lipsit de viatã. Basul trebuie sa fie prezent, clar, puternic, controlat si bine temporizat (notele sã nu fie lungite în mod artificial sau cu efect ca din butoi). Frecventele medii sînt importante fiindcã acolo vor fi reproduse vocile, sunetul trebuie sã fie clar si puternic dar delicat, nu agresiv. ÃŽnaltele sînt principalele responsabile pentru pozitionarea spatialã a sunetului, pentru detalii si pentru atmosfera înregistrãrii. Sistemul audio trebuie sã fie capabil sã reproducã cele mai fine detalii din înregistrare (reverberatiile din sãlile în care au fost fãcute înregistrãrile, de exemplu) si sã fie capabil sã dezvolte o dinamicã mai realistã. Dinamica unei înregistrãri reprezintã capacitatea de a reproduce cresteri bruste de nivel sonor, pãstrînd detaliile si nuantele. Cele mai edificatoare înregistrãri sînt cele de muzicã simfonicã sau operã. Imaginati-vã cã ascultati un pasaj cu un flaut care cîntã în surdinã si, în secunda urmãtoare, o orchestrã de mari dimensiuni tunã si fulgerã (vezi Verdi). Ascultãtorul trebuie sã resimtã un adevãrat soc, sã fie tintuit în scaun în momentul descãtusãrii de energie. Toate aceste detalii au fost preluate de pe avstoreblog.
|
Autentificare
