Grintiesenii si rolul lor istoric la Marea Unire

România se apropie de centenarul celui mai important an al istoriei ei: 1918. Demn de remarcat cĂŁ s-a ĂŽnteles acest fapt de la nivel ĂŽnalt si pĂŽnĂŁ la cel judetean si rĂŁmĂŽne de vĂŁzut cum va fi el „implementat“ la nivel local si cum autoritĂŁtile locale vor rĂŁspunde directivelor judetene. SperĂŁm cĂŁ electoralul nu-si va face loc ĂŽn cadrul acestor manifestĂŁri. Un rol important ar trebui sĂŁ-l aibĂŁ profesorii de istorie din fiecare localitate, care, cu sigurantĂŁ au realizat articole sau studii de istorie localĂŁ, unii dintre ei chiar autori de monografii, unele dintre ele de mare valoare. „Marele RĂŁzboi“ si „Marea Unire“ ar trebui sĂŁ fie ĂŽn aceste monografii si dacĂŁ nu, sĂŁ se facĂŁ demersuri ĂŽn acest sens. De altfel, Asociatia Profesorilor de Istorie din Neamt a ĂŽnceput actiunile ĂŽn acest sens desfĂŁsurĂŽnd un proiect, sprijinit de Consiliul Judetean, dedicat primului rĂŁzboi mondial ĂŽn Neamt si s-au realizat 30 de studii excelente cuprinse ĂŽntr-un volum, dar Neamtul are mai bine de 70 de localitĂŁti si fiecare ar trebui sĂŁ aibĂŁ studiul sĂŁu dedicat acestor evenimente cruciale pentru istoria acestui neam. Asociatia Profesorilor de Istorie din Neamt pregĂŁteste un proiect de mare anvergurĂŁ pentru anul 1918, urmĂŁrindu-se un parteneriat cu profesorii de istorie din Basarabia, elevi basarabeni urmĂŽnd sĂŁ vinĂŁ ĂŽn ospetie ĂŽn judetul Neamt, sĂŁ desfĂŁsoare mai multe activitĂŁti de omagiere a Marii Uniri. Nu vor lipsi din cercetĂŁrile istorice ce vor fi realizate de profesori si elevi care vor continua efortul ĂŽnceput anul acesta. Si, fĂŁrĂŁ discutie, Neamtul a cunoscut ĂŽn perioada 1916-1918, tot ceea ce ĂŽnseamnĂŁ rĂŁzboiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechizitii, case si gospodĂŁrii distruse, tati si frati care nu s-au mai ĂŽntors acasĂŁ. Asupra acestor fapte ne vom concentra ĂŽn rĂŽndurile urmĂŁtoare, acordĂŽnd atentie zonei numite generic „Valea Muntelui“. La 15 august 1916, clopotele din Vechiul Regat au ĂŽnceput sĂŁ sune: România intra ĂŽn rĂŁzboi. În perioada neutralitĂŁtii, statul român se pregĂŁtea de rĂŁzboi si se concentra asupra trecĂŁtorilor spre Transilvania. Neamtul era un judet cu granitĂŁ al Moldovei si de aici plecau douĂŁ mari pasuri spre Transilvania: pasul Bicaz si pasul Tulghes. Prin acestea, dar si prin alte trecĂŁtori mai mici, au trecut la 15 august soldatii români din Armata a IV-a a generalui Prezan cĂŽntĂŽnd un nemuritor „Treceti batalioane române Carpatii“ si cu „inima la trecĂŁtori“ i-au asteptat românii ardeleni cu pĂŽine, sare si... vinars si succesele militare au venit ĂŽntr-o primĂŁ fazĂŁ, chiar dacĂŁ cu mari sacrificii. Documentele vremii amintesc cĂŁ ĂŽn satele nemtene de granitĂŁ au ĂŽnceput sĂŁ curgĂŁ cĂŁrutele pline cu rĂŁniti. Divizia 14 românĂŁ condusĂŁ de generalul Paraschiv Vasilescu a trecut granita de-a lungul vĂŁilor Bicazului si Bistricioarei, ocupĂŽnd Almasul, Tulghesul, Bilborul si apoi Toplita, ca Brigada 4 MixtĂŁ sĂŁ ocupe si orasul Gheorghieni.

Pe Valea Bistricioarei, la Sângeroasa

Dar faptul cĂŁ ĂŽn ciuda promisiunilor armata rusĂŁ nu a initiat contraofensiva ĂŽn Bucovina, divizia românĂŁ a fost pusĂŁ ĂŽn dificultate, dĂŽndu-se lupte crunte ĂŽn zona de „cumpĂŁnĂŁ a apelor“, pe ĂŽnĂŁltimi, ĂŽn conditiile unui frig cumplit, astfel cĂŁ multi dintre soldati au degerat.
De mare importantĂŁ au fost luptele de la Pietrele Rosii, astĂŁzi ĂŽn comuna Grinties, cĂŽnd un batalion din regimentul 56 a avut 80 de morti. Dar, dupĂŁ lupte intense pe platourile CĂŁlimanilor si HĂŁsmasului, dupĂŁ trei ofensive reusite, generalul Constantin Prezan stĂŁpĂŽnea ĂŽnĂŁltimile muntilor Ghurgiu si Harghita. Între satele Tulghes si Grinties, pe Valea Bistricioarei, s-a dat o luptĂŁ cumplitĂŁ ĂŽntre români si unguri. S-a ajuns la luptĂŁ la baionetĂŁ si ĂŽnclestĂŁrile au ajuns pĂŽnĂŁ ĂŽn apele rĂŽului de s-au umplut malurile de lesuri, iar apa pleca rosie la vale. Locului si astĂŁzi ĂŽi zice Sângeroasa, iar trupurile soldatilor români, ĂŽn numĂŁr de 66 care au putut fi gĂŁsite au fost ĂŽnmormĂŽntate lĂŽngĂŁ vechea bisericutĂŁ greco-catolicĂŁ. Dezastrul de Turtucaia a fĂŁcut ca multe trupe sĂŁ fie dislocate ĂŽn Dobrogea, iar Armata de Nord, izolatĂŁ si atacatĂŁ de trupe austro-ungare si germane, a fost silitĂŁ, desi victorioasĂŁ pe front, sĂŁ se retragĂŁ. Coloanele de refugiati s-au ĂŽndreptat ĂŽn cĂŁrute spre Roman, gĂŁzduiti ĂŽn conditii grele. Preotul Alexandru Romanescu din Grinties nota pe un Liturghier: „La 31 octombrie, noaptea, spre 1 noiembrie 1916, am pĂŁrĂŁsit satul si ne-am dus la GrumĂŁzesti pentru cĂŁ satele Grinties si Poiana au fost teatru de rĂŁzboi ĂŽntre noi si nemti. Pe 30 noiembrie au venit rusii si au stat aici pĂŽnĂŁ ĂŽn primĂŁvara lui 1918 cĂŽnd s-a fĂŁcut la ei revolutia“. Octavian Goga rostea si el cu profetice cuvinte: „De peste granita cea nouĂŁ, /Ca o sĂŁlbaticĂŁ urgie, /StrigĂŽnd spre tarina Moldovei, /Un munte s-a pornit sĂŁ vie... Si va sĂŁ-nsemne cronicarul,/ Atunci o zi vijelioasĂŁ, /CeahlĂŁul n-a rĂŁmas la dusmani, / CeahlĂŁul s-a ĂŽntors acasĂŁ“. La 1 decembrie 1918, ĂŽntre cei 1.228 de delegati din comunele Transilvaniei s-au aflat si sĂŁteni din Bicazu Ardelean, care au votat pentru România Mare si ca sĂŁ nu mai fie granitĂŁ ĂŽntre români si pĂŽrĂŽul Chisirig sĂŁ nu mai despartĂŁ Bicazele. Armata românĂŁ ĂŽnainta victoriasĂŁ pĂŽnĂŁ la Budapesta, iar ĂŽn urma sa refugiatii ardeleni si cei moldoveni din satele de granitĂŁ se ĂŽntorc la gospodĂŁriile lor pe care le gĂŁsesc distruse. Au fost distruse scoli, precum cele din MĂŁdei si Borca, poduri si chiar biserici, precum cea din satul Corbu. La 1 decembrie 1918 se fĂŁcea România Mare, iar satele din muntii Neamtului nu mai erau la hotare, ci ĂŽn mijloc de tarĂŁ, iar locuitorii nu mai treceau de o parte si de alta prin „vama ursului“, ci pe drumurile pietruite din trecĂŁtori. În România Mare, Ferdinand I Întregitorul s-a tinut de cuvĂŽntul dat sodatului-tĂŁran ĂŽn transeele de la MĂŁrĂŁsesti: a fĂŁcut reforma agrarĂŁ si electoralĂŁ. RĂŁzboiul lĂŁsase ĂŽn urma sa suferintĂŁ si lipsuri, dar românii ĂŽsi vedeau ĂŽmplinit visul de veacuri - unirea - si, mai mult, aveau un pĂŁmĂŽnt al lor care sĂŁ-l munceascĂŁ si sĂŁ-l apere. Cei mai multi dintre noi, de prin sate, am mostenit pĂŁmĂŽntul primit atunci. DupĂŁ toate cele spuse considerĂŁm cĂŁ sĂŽnt multe de sĂŁrbĂŁtorit si poate cĂŁ noi, nemtenii, si noi, românii, poate vom trece peste toate care ne despart si ne vom bucura ĂŽmpreunĂŁ.

Prof. dr. Daniel DIEACONU