Povestea de viatĂŁ a unui preot care s-a... cĂŁlugĂŁrit

• la trei ani de la moartea prematurĂŁ a sotiei, preotul Ioan Antoci si-a ĂŽncetat activitatea de preot misionar la spital • el a ĂŽmbrĂŁcat haina monahalĂŁ sub numele de Nicolae la MĂŁnĂŁstirea Chiajna • ĂŽnainte de a fi preot, Antoci a lucrat ĂŽntr-un service auto, a fost paznic, electrician si o perioadĂŁ a ĂŽmbrĂŁcat haina militarĂŁ •

Preotul bisericii de la Spitalului Municipal de UrgentĂŁ, Ioan Antoci, unul dintre cei mai iubiti duhovnici din zonĂŁ, a ales sĂŁ-si trĂŁiascĂŁ ultimii ani de viatĂŁ ĂŽntr-o chilie de la MĂŁnĂŁstirea Chiajna, de lĂŽngĂŁ Bucuresti. Ioan Antoci a acordat pĂŽnĂŁ la 1 decembrie anul acesta asistentĂŁ religioasĂŁ multor bolnavi, dar a contribuit si la ridicarea multor lĂŁcasuri de ĂŽnchinĂŁciune. A ales sĂŁ se cĂŁlugĂŁreascĂŁ, dupĂŁ moartea celei care i-a fost tovarĂŁsĂŁ de viatĂŁ si a primit binecuvĂŽntarea IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului si BacĂŁului pentru a iesi din eparhia localĂŁ si a intra ĂŽn cea a Bucurestiului, ĂŽn jurisdictia canonicĂŁ a cĂŁreia se aflĂŁ MĂŁnĂŁstirea Chiajna, acolo unde preotul romascan a fost tuns ĂŽn monahism chiar ĂŽn ziua de SfĂŽntul Nicolae. „MĂŁ aflu ĂŽn masinĂŁ, ĂŽn drum spre MĂŁnĂŁstirea Chiajna, unde-mi voi petrece restul zilelor care-mi mai sĂŽnt date de Dumnezeu. Am ales mĂŁnĂŁstirea pentru cĂŁ am rĂŁmas fĂŁrĂŁ preoteasĂŁ. Si eu, ca bĂŁrbat, mĂŁ simt neĂŽmplinit, tulburat, depĂŁsit de toate momentele. Voi avea numele de cĂŁlugĂŁr Nicolae pentru cĂŁ sotia a murit de SfĂŽntul Nicolae, care i-a luat suferinta. Apoi, tot de SfĂŽntul Nicolae, am ĂŽmbrĂŁcat, ĂŽn urmĂŁ cu 33 de ani, ĂŽn 1984, hainele preotesti. Pentru mine, viata a avut multe suisuri si coborĂŽsuri, multe ĂŽnceputuri, iar intrarea ĂŽn mĂŁnĂŁstire e un nou ĂŽnceput. Viata m-a ĂŽngenunchiat de multe ori, de foarte multe ori. M-am ridicat si am mers ĂŽnainte. Am lucrat 21 de ani ĂŽn spital, ca preot misionar, am fost sapte ani ipodiacon la Episcopie, unde am lucrat 33 de ani. Mi-a venit rĂŽndul sĂŁ mĂŁ cĂŁlugĂŁresc, desi acum cĂŽtiva ani declaram unei jurnaliste cĂŁ nu mĂŁ voi putea cĂŁlugĂŁri, dar ĂŽn viatĂŁ nu trebuie sĂŁ spui niciodatĂŁ... niciodatĂŁ“, a spus cĂŁlugĂŁrul Nicolae. Secretarul Protopopiatului Roman, preotul Mario Doro Ciucanu, a trecut ĂŽn revistĂŁ realizĂŁrile preotului romascan. „Desi ĂŽn urmĂŁ cu vreo 13 ani pĂŁrintele Ioan Antoci declara cĂŁ nu se vede cĂŁlugĂŁr, iatĂŁ cĂŁ viata i-a rezervat altceva. OdatĂŁ cu mutarea ĂŽn vesnicie a vrednicei sale sotii, prezbitera Elena, pe 6 decembrie, anul trecut, cĂŽnd SfĂŽntul Nicolae a colindat cu haine cernite familia pĂŁrintelui, acesta ia hotĂŁrĂŽrea de a se cĂŁlugĂŁri, undeva la poalele Patriarhiei de la Bucuresti, la MĂŁnĂŁstirea Chiajna, sub numele de Nicolae, sfĂŽntul care a mai fost ĂŽndrumĂŁtor al vietii sale si prin cei doi frati, care au purtat acest nume. Tot ĂŽn Ziua de SfĂŽntul Nicolae, ĂŽn 1981, a ĂŽmbrĂŁcat haina bisericeascĂŁ la catedrala ArhiepiscopalĂŁ. A fost un om cu o activitate fantasticĂŁ, a ctitorit multe lĂŁcasuri de ĂŽnchinĂŁciune, a avut o activitate filantropicĂŁ deosebitĂŁ, la Asociatia Capadochia. Este un iubitor de Hristos, un om care-si duce Crucea vietii cu demnitate, un om pe care cinul monahal, acum, la ĂŽnceput de decembrie, l-a cĂŽstigat“, a declarat preotul Mario Doro Ciucanu. Acesta a relatat cĂŁ monahul Nicolae si-a cĂŽstigat pentru vesnicie pretuirea colegilor sĂŁi, pentru tot ceea ce a fĂŁcut ĂŽn viatĂŁ si cĂŁ meritĂŁ tot respectul societĂŁtii. Secretarul Protopopiatului Roman subliniazĂŁ si meritele preotului Ioan Antoci, care a scos din Spitalul Roman avortul, cĂŽstigĂŽnd bĂŁtĂŁlia cu viata, dar si meritele pentru numeroasele ctitorii lĂŁsate ĂŽn urma sa la Roman: Biserica SfĂŽntul Vasile din curtea Spitalului, reparatiile capitale la Biserica Precista Mare, la Biserica din Traian, ctitorie a Ministrului ĂŽnvĂŁtĂŁmĂŽntului, Spiru Haret, contributiile la reĂŽnfiintarea Seminarului Teologic Ortodox Melchisedec stefĂŁnescu, ctitorirea paracliselor de la Scoala specialĂŁ, de la Detasamentul de pompieri, de la Casa de copii.

O viatĂŁ plinĂŁ de neprevĂŁzut

Pãrintele Ioan Antoci, de ieri cãlugãrul Nicolae, a pornit în viatã de jos, lucru pe care nu l-a ascuns niciodatã, ci dimpotrivã... într-un reportaj pentru media localã, acum cîtiva ani, a fãcut publice lucruri intime. La vîrsta de 16 ani, sãdea flori în fata primãriei, iar în 1981 lucra într-un service. A fost paznic la ISCIR, în locul tatãlui sãu, care, dupã cum mãrturisea, a fost toatã viata un model pentru el. Bãtrînul era invalid de rãzboi si a refuzat pensia, sustinîndu-si familia din salariul de paznic de noapte si trecea într-un picior, în fiecare noapte, puntea spre Cotu Vames, pentru a ajunge acasã. Viitorul preot a îmbrãcat tranzitoriu inclusiv haina militarã. A lucrat o vreme si ca electrician, în 1974 fiind admis la Scoala de Maistri Militari din Pitesti, hainã pe care a purtat-o pînã 1981. Preotul a relatat un alt episod de viatã realã, cu multã sinceritate, legat de o tentativã a sa de a evada dintr-un mediu cazon pentru care nu era fãcut, un episod legat încercarea de trecere frauduloasã a frontierei, în 1981, în Vinerea Mare. Retinut de Politia maghiarã, a fost prezentat Tribunalului Militar din Cluj, fiind condamnat pentru trecerea frauduloasã a frontierei la trei ani de închisoare. Norocul sãu a fost faptul cã Ceausescu a semnat un decret de gratiere, în care s-a încadrat si fapta sa si astfel a fost trecut în rezervã. Viitorul preot se ruga la Dumnezeu sã fie reprimit în Armatã, însã Dumnezeu nu i-a ascultat ruga, ci i-a cãlãuzit pasii spre bisericã. Au urmat cinci ani grei, cei mai grei din viata sa, cînd era hãrtuit de Securitate si nu-si gãsea nici o slujbã, pentru a-si întretine familia. În 1988 a fost angajat ca sofer la Episcopie, apoi administrator, iar pe 6 decembrie 1988, la slujba de Sfîntul Nicolae, la hramul bisericii din Moldoveni, Episcopul Eftimie l-a numit ipodiacon, functie pe care a detinut-o sapte ani. Ioan Antoci a relatat si cum a ajuns sã ia decizia de a se face preot, foarte tîrziu, în 1992, cînd s-a înscris la cursurile Facultãtii de Teologie din Iasi, pe care a început-o la vîrsta de 37 de ani. A predat apoi religia în mai multe scoli din Roman si zonã pentru ca, în 1995, sã fie hirotonit preot la Parohia ortodoxã din Traian. Avea atunci 40 de ani si era tatã a doi bãieti minunati, pe care, împreunã cu sotia, i-a crescut cu ceea ce românii spun a fi frica de Dumnezeu. Cel mai mare dintre bãieti, Ioan, a absolvit Facultatea de Teologie, a fãcut un master în Istoria Religilor si a urmat cursuri de cinematografie. A fost cel care a realizat scenariul filmului de lung metraj Cîinele japonez, productie care a cîstigat la Cannes, în 2009, Premiul pentru cel mai bun scenariu de film din Europa Centralã si de Est, propunere a României pentru Premiile Oscar, rolul principal fiind interpretat de actorul Victor Rebenciuc. Florin, fiul mijlociu, a fost sef de promotie la Colegiul National Roman-Vodã si a absolvit Facultatea de Informaticã, fiind în prezent patron al unei firme de IT în Bucuresti. Mezina, Teodora, lucreazã si ea la o firmã multinationalã din Bucuresti. Ioan Antoci are si un nepot, de la fiul cel mare.