Autograful Regelui Mihai, ĂŽntr-un „careu (bibliofil) de asi“

Momentele cu adevĂŁrat istorice ale acelei zile de vineri, 2 mai 1997, când Regele Mihai si Regina Ana si-au ĂŽnceput vizita de douĂŁ zile ĂŽn judetul Neamt venind dinspre Ardeal si poposind - via Bicaz, Poiana Largului - la MĂŁnĂŁstirea Neamt, au continut si o ineditĂŁ premierĂŁ bibliofilĂŁ. O importantĂŁ carte din fosta bibliotecĂŁ personalĂŁ a cĂŁrturarului G.T. Kirileanu, aflatĂŁ din 1974 ĂŽn patrimoniul Bibliotecii Judetene ce-i poartĂŁ numele, a fost atunci ĂŽnnobilatĂŁ cu cel de-al patrulea autograf inestimabil: MihaiR (Mihai Rege). Dar iatĂŁ si istoria acestei performante bibliofile putin obisnuite... În primĂŁvara lui 1915, Nicolae Iorga ĂŽi propunea Reginei Maria sĂŁ o conducĂŁ ĂŽntr-un sir de vizite prin CapitalĂŁ si prin tarĂŁ, spre a cunoaste de aproape farmecul bisericilor ortodoxe românesti (regina fiind protestantĂŁ si numai de cinci luni pe tronul tĂŁrii, alĂŁturi de Ferdinand). De altfel, profund preocupat de tot ce ĂŽnsemna traditie si mĂŁrturii, marele istoric era si autorul unor cĂŁrti de referintĂŁ privind valorile patrimoniale din sfintele noastre lĂŁcasuri, ĂŽntre care si „Inscriptii din bisericile României. Adunate, adnotate si publicate de N. Iorga. 2 vol. Bucuresti, Minerva, 1905-1908 (376 p+379 p). La 27 mai 1915, urmând sĂŁ o ĂŽnsoteascĂŁ iar pe reginĂŁ, Nicolae Iorga ĂŽi trimite prietenului G.T. Kirileanu, bibliotecar regal si sef al Serviciului pentru petitii si ajutoare al Casei Regale, un bilet scris grĂŁbit cu creionul: „DragĂŁ D-le (corectat: domnule) Kirileanu, Te rog dĂŁ-mi Inscriptiile mele. MĂŁcar vol. I - nu le am si nu le-am luat de la Academie. Salutare, N. Iorga“. Pe marginea biletului pĂŁstrat ĂŽn volumul trainic legat ĂŽn piele si carton, cĂŁrturarul nemtean a notat: „Pentru vizita bisericilor din Târgoviste ĂŽmpreunĂŁ cu M.S. Regina Maria“. Apoi, ca mare iubitor de carte si valori bibliofile, s-a bucurat desigur cĂŁ, la ĂŽntoarcere, Nicolae Iorga i-a restituit acel tom cu semnĂŁtura suveranei: Maria, 1915 (fireste, trebuie sĂŁ lĂŁsĂŁm la o parte gândul cĂŁ, ĂŽn calitatea sa de apropiat al Familiei regale, G.T.K. putea oricând beneficia si de «ĂŽnalte» semnĂŁturi). Au trecut apoi 82 de ani: douĂŁ rĂŁzboaie mondiale si un noian de suferinte, ĂŽntre care o silnicĂŁ ĂŽndepĂŁrtare a Monarhiei (30 dec. 1947) si un regim de hĂŁrtuire „democrat-popularĂŁ“ a fostului bibliotecar regal. Retras la Piatra Neamt ĂŽncĂŁ din 1935, spre a se bucura de vecinĂŁtatea „lui Mos CeahlĂŁu si-a Mamei Bistrita“, alĂŁturi de comoara de cĂŁrti pe care plĂŁnuia s-o dĂŁruiascĂŁ orasului ĂŽndrĂŁgit (ceea ce a si fĂŁcut la 24 febrebruarie 1956), G.T. Kirileanu s-a nevoit aici sase ani (1950- 1956) cu pensia anulatĂŁ de noua orânduire. În amintita searĂŁ de vineri, 2 mai 1997 (Izvorul TĂŁmĂŁduirii!), având asuprĂŁ-mi pretioasa carte a Bibliotecii Judetene (al cĂŁrei director si eram), am obtinut prin mijlocirea prefectului de-atunci (Dan Marian Lospa) si a fostului presedinte de Consiliu Judetean (Ioan Onisei) o memorabilĂŁ audientĂŁ, la stĂŁretia MĂŁnĂŁstirii Neamt, din partea Regelui Mihai si a Reginei Ana. Doream sĂŁ le evoc fiinta distinsului cĂŁrturar, aflat ĂŽntre 1905-1930 ĂŽn slujba Tronului si, deopotrivĂŁ, doream ca prin augusta semnĂŁturĂŁ a celui cu adevĂŁrat descĂŁlecat din Istorie, sĂŁ se refacĂŁ, fie si numai pe o filĂŁ, acel ĂŽncrâncenat arc peste timp: Maria, 1915 - Mihai R, 1997. SemnaserĂŁ de asemenea, la timpul lor, ca martori de dincolo de veac: Nicolae Iorga si G.T. Kirileanu... O carte - patru ilustre autografe... Patetic ori nu, asa mi-am dorit atunci sĂŁ ĂŽmplinesc destinul acelui pretios volum cu Inscriptii din bisericile României. Latinii chiar aveau o vorbĂŁ: Habent sua fata libelli - cĂŁrtile ĂŽti au soarta lor... Iar noi (o stim cu totii) suntem latini. Între timp, au mai trecut, iatĂŁ, douĂŁ decenii. Dumnezeu sĂŁ-l odihneascĂŁ pe Regele Mihai, dimpreunĂŁ cu toti cei pentru care s-a rugat si el ĂŽntru iertare si amintire vesnicĂŁ!...