Polonezii ne-au surclasat iar. Conduc detasat în topul penalizatilor UE pentru legile justitiei
Presedintele Comisiei Europene a devenit subiect de breaking-news, declansând în premierã un atac dur la adresa Poloniei, propunând aplicarea „solutiei nucleare“ a Tratatului UE la adresa acestei tãri, pentru cã si-a permis sã-si modifice legile justitiei. „Solutia nuclearã“ presupune suspendarea dreptului de vot al Poloniei, în cadrul UE, sansã pe care România n-o va avea curând, oricât de mult si-ar modifica legile justitiei. Câtã sustinere a avut propunerea Comisiei Europene s-a vãzut în reactia imediatã a Consiliului Europei care, în opozitie totalã, a declarat cã „trebuie sã se punã capãt distrugerii reputatiei Poloniei, prin aplicarea vreunei sanctiuni“. La rândul sãu, Guvernul Poloniei a ripostat ferm, atentionând cã orice stat european, ca stat suveran, are dreptul absolut de a-si reforma propriul sistem judiciar. Acest Guvern motiveazã cã în Polonia, nu numai cã justitia a ajuns o „castã“, dar pe deasupra mai este si putred de coruptã. Bineînteles cã Polonia are si ea strãzi, iar la semnalul presedintelui Comisiei Europene aceste strãzi au fost invadate de protestatari gen „# Rezist!“, cu telefoanele aprinse. De remarcat cã scenariul protestelor poloneze este identic cu cel al protestelor românesti, dovedindu-se astfel cã este opera acelorasi artizani, ca si pe meleagurile noastre. Spre deosebire de Guvernul Poloniei, ferm si stabil în reactii, Guvernul României, fiind mai slab de înger, este marcat de complexul Strãzii, cedând acesteia atributul reprezentãrii suveranitãtii tãrii. Strada a preluat si atributele legislativului, fapt salutat în exterior prin cãderi în fund de admiratie.
Suveranitatea României, partidã de ping-pong între „Statul de drept“ si „Statul paralel“, arbitratã de Klaus Iohannis
România, ca stat suveran, are dreptul absolut de a-si reforma propriul sistem judiciar, în jaloanele obligatiilor UE. Toti protestatarii, interni sau externi, reclamã cu surle si trâmbite cã sunt încãlcate obligatiile fatã de UE, fatã de independenta justitiei si fatã de lupta anticoruptie, fãrã a reusi vreunul dintre acestia sã articuleze, cu subiect si predicat, care sunt obligatiile încãlcate. Constatãm cu stupoare cã, atât Bruxelles-ul, cât si cercurile vocale românesti nu au avut nici o reactie în 2004, când Guvernul Nãstase a modificat prin „asumarea rãspunderii“ legile justitiei. Aceeasi lipsã de reactie s-a manifestat si în 2005, când Guvernul Boc, prin ministrul Monica Macovei, a mutilat legile justitiei, tot prin „asumarea rãspunderii“. Mutilarea a fost sesizatã de Curtea Constitutionalã, care a declarat circa 100 dintre articole neconstitutionale. Din 2005 si pânã astãzi, pe solutiile izvorâte din aceste prevederi neconstitutionale, sumedenie de dosare penale au fost deschise si finalizate prin erori judiciare. Suficiente destine au fost schilodite iremediabil si nici aceasta nu a reusit sã socheze Bruxelles-ul sau Strada. Erorile judiciare nu au socat nici pe artizanii „Statului paralel“, care sã-i facã sã dea ordin pe unitate „facilitatorilor“ ca sã declanseze proteste pentru derapajele justitiei. Dinpotrivã, acesti „facilitatori“ asigurã acum declansarea „protestelor spontane“ zilnice, cu tot tacâmul, pentru ca maleficele legi ale justitiei sã nu fie modificate nici cu o virgulã. Protestatarii sunt asigurati cã pentru „erorile judiciare“ România nu va fi sanctionatã cu „solutia nuclearã“. Poate doar sã fim sanctionati cu genunchii pe coji de nuci, pentru aceste erori si derapaje ale justitiei. Prins între decizia Comisiei Europene si reactia Consiliului Europei, drãgutul nostru presedinte Klaus Iohannis se pomeneste cântând în struna Comisiei, înainte de a apuca sã citeascã legile justitiei, pe care Parlamentul i le-a trimis spre promulgare. ÃŽntrebat dacã România ar avea soarta Poloniei privind legile justitiei, presedintele, sigur pe el, s-a trezit declarând cã „Existã un risc evident“. Evidentã pe care presedintele nu vrea s-o declasifice. Dacã domnul presedinte ar fi avut minima curiozitate obligatorie sã-si consulte cel mai umil consilier, ar fi aflat cã în cazul în care Polonia ar fi avut acum noile noastre legi, Bruxelles-ul nu ar mai fi amenintat-o cu sanctiuni. Este incalificabilã superficialitatea cu care presedintele se pozitioneazã în spatiul public, în legãturã cu niste legi asupra cãrora încã nu s-a pronuntat nici mãcar Curtea Constitutionalã.
Noile legi ale Justitiei, inclusiv Codurile, au sansa sã fie cele mai bune din ultimii 15 ani ale statului de drept.
Spre deosebire de legile anterioare, noile legi beneficiazã de circumstante favorizante. Fiind promovate în Parlament ca proiecte de legi si nu ca ordonante, acestea au fost supuse obligatoriu unor dezbateri, au putut fi amendate, nu vor putea intra spre promulgare decât dupã trecerea printre furcile caudine ale Curtii Constitutionale si dupã o nouã dezbatere în Parlament pentru a fi puse în acord, vor putea fi trimise spre promulgare cãtre presedinte. Dar pânã acum se dovedeste cã de circumstante favorizante nu au putut beneficia legile justitiei din 2004 si 2005. Curtea Constitutionalã a fost implicatã deja în a peria si a elimina toate „îngrijorãrile“ unora sau a altora din aceste legi. ÃŽn plus, i se oferã lui Klaus Iohannis sansa sã promulge un pachet de legi pentru care nu va avea motive sã mai fie îngrijorat sau sã transfere „Strãzii“ aceste îngrijorãri. Se poate aprecia cã pânã la intrarea în vigoare legile respective trec prin nenumãrate filtre, aceasta fiind calea fireascã. ÃŽn atari situatii, orice contestare vehementã a noilor legi nu poate fi catalogatã decât ca expresie a negãrii statului de drept.
Delirul lui Raret Bogdan, de la Realitatea TV, este mãsura negãrii statului de drept
Numitorul comun al tuturor contestatiilor vehemente vizeazã legile justitiei, pentru ca acestea sã nu fie modificate, pânã când Liviu Dragnea nu va fi condamnat pe stil vechi. S-a dovedit cã „Strada“ nu cunoaste alt motiv pentru proteste. Protestatarii îsi orienteazã argumentele si dupã cum bate vântul din directia magistratilor, a televiziunilor si a presei, dar sunt ghidati în actiunile lor „spontane“ de cãtre armatele de „facilitatori“, mercenari ai „Statului paralel“. Televiziunile sunt împãrtite pro si contra Partidului Social Democrat, devenit din decembrie 2016 tinta unicã în perspectiva alegerilor din 2019. ÃŽn orice protest moderatia în ton si atitudine este de preferat, dar stridenta si delirul se dovedeste cã apartin funciar adversarilor traditionali ai Partidului Social Democrat. La limita superioarã a delirului se situeazã jurnalistul Rares Bogdan si locotenentii acestuia, de la Realitatea TV. ÃŽn ultimele zile, din putul gândirii acestui lider al opiniilor contondente au fost aruncate în spatiul public mai multe mesaje, greu de circumscris în normalitate. Dupã mintea acestuia, lupta politicã trebuie dusã în stradã, unde fasciilor nu le-a rãmas decât o singurã sansã, sã atace si sã ocupe Parlamentul, sã-i arunce pe parlamentari peste gard, sã-i urmãreascã pânã acasã, pentru aplicare de corectii lor si familiilor acestora, spre vesnicã tinere de minte. Desi recunoaste cã „stânga româneascã având toate datele problemei, putere formal legitimã, deci control asupra legiferãrii si lideri care pot bate cu pumnul în masã“, aceasta ar putea obtine „mântuirea politicã“ militând pentru instalarea monarhiei în România.
Viziunea individului izvorãste din noaptea mintii
Delirul continuã cu convingerea acestuia cã trecerea la monarhie, nu numai cã ar avea valenta unor restartãri ale societãtii, dar, în sfârsit, „ar da câstig de cauzã prizonierilor frustrãrii“ de a convietui într-un regim republican. Putul gândirii este abisul în care Rares Bogdan a descoperit cã „singura carte câstigãtoare a unei tãri (sub monarhie) este sinele colectiv“. Dupã autorul unei astfel de asertiuni, cele 17 natiuni republicane din cadrul UE sunt realmente de deplâns „sinele colectiv“ regãsindu-se doar în cadrul celor sapte monarhii care mai existã în Europa. Realizând cã îndemnând stânga spre monarhie vorbeste la lunã, Bogdan Rares conchide cu nãduf cã „uite de asta suntem la coada vacii si riscãm sã ne uitãm la ea în fund tot restul zilelor noastre, cã ne lamentãm si ne este lene“. Aceastã cugetare briliantã ar trebui tradusã în limbile de circulatie si transmisã spre iluminare celorlalte 16 republici europene, în compania cãrora România tot stã la coada vacii. Sãmânta mesajului lui Rares Bogdan nu a cãzut pe teren sterp. A încoltit în mintea fertilã a unui rãtãcit prin PSD, presedintele executiv Nicolae Bãdãlãu, care vrea sã fie pãrtas, alãturi de Liviu Dragnea, la opera de constructie a unei Case Regale în România. Se dovedeste astfel cã Rares Bogdan are prozeliti în PSD. Salut pozitia fermã a premierului Mihai Tudose, care se declarã republican, fãrã a avea vreun complex. Este în logica lucrurilor ca la conducerea PSD-ului sã fie republicani convinsi, nu monarhisti de conjuncturã.
|
Autentificare
