Monitorul de Neamt si Roman ziar cotidian din judetul Neamt
 Ultimele StiriStiri azi    Arhiva de stiriArhiva    Cãutare articol în arhivaCãutare    Anunturi de Mica Publicitate NeamtAnunturi    Forum de discutiiForum    Redactia Monitorul de Neamt si RomanRedactia  
AutentificareAutentificare / �nregistrare 
MISCAREA LEGIONARA versus FRANCMASONERIA SI COMUNISMUL (5-5)
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Creazã un subiect nou   Rãspunde la subiect
Subiectul anterior :: Subiectul urm�tor  
Autor Mesaj
adelin_antonescu



Data �nscrierii: 24/Dec/2006
Mesaje: 5

MesajTrimis: Duminic�, 24 Dec 2006 12:49    Titlul subiectului: MISCAREA LEGIONARA versus FRANCMASONERIA SI COMUNISMUL (5-5) Rãspunde cu citat (quote)
„Astfel toþi cei care vor «Ã®nvierea» neamului românesc, trebuie sã vrea totodatã revoluþia legionarã permanentã”107.

107 ibidem

„«Garda de Fier» este ultima rezervã aruncatã în luptã de voinþa de a nu muri a neamului”108.

108 ibidem

Ea diferã esenþial atât de fascism cât ºi de naþional-socialism; cãrora, totdeodatã, le este net superioarã. „Deosebirea dintre fascism ºi naþional-socialism [,pe de o parte,] ºi Miºcarea Legionarã [,pe de cealaltã,] este aspectul fundamental religios al Miºcãrii Legionare, religios creºtin, ceea ce nu era cazul nici la fasciºti, nici la naþional-socialiºti. Erau laicizaþi ºi fasciºtii ºi naþional-socialiºtii”109.

109 Spre pildã: „ÃŽntr-o întrunire, Mussolini s-a uitat la ceas ºi a spus «ÃŽi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva minute sã mã trãzneascã dacã existã!» ªi-apoi s-a uitat [iar] la ceas. Au trecut minutele ºi a demonstrat cã Dumnezeu nu existã”., Petre Þuþea, Mussolini s-a uitat la ceas ºi i-a dat ultimatum lui Dumnezeu, în Cuvântul, numerele 115, 116, 117, 118, 13 decembrie 1990, interviu realizat de Horia Salcã. Textul se regãseºte în [C.Z.C.E.S.], pag. 270
Iar Hitler, considera religia ca nimic altceva decât un simplu instrument de moralizare a masei.
Mein Kampf: „ÃŽn aceastã lume omeneascã nu poate fi conceputã supravieþuirea efectivã a unui scop religios. Marea masã a poporului nu este alcãtuitã din filosofi, ori, pentru masã credinþa este adesea singura bazã a unei concepþii morale despre lume. Diferitele mijloace de înlocuire nu s-au dovedit atât de mulþumitoare încât sã se poatã vedea în ele înlocuitorii confesiunilor religioase curente. Dar dacã învãþãmântul ºi credinþa se sprijinã în mod eficace pe pãturile cele mai întinse, atunci autoritatea incontestabilã a conþinutului acestei credinþe trebuie sã fie temelia oricãrei acþiuni eficace.
Dogmele sunt pentru religii ceea ce sunt legile constituþionale pentru stat: fãrã ele, alãturi de câteva sute de mii de oameni sus-puºi care ar putea trãi înþelept ºi inteligent, alte milioane n-ar putea s-o facã”., Adolf Hitler, Mein Kampf, Ediþie în limba românã, Editura Pacifica, Bucureºti, 1993, pag. 186, 187

„Stilul legionar este stilul românesc de a fi, este stilul de viaþã al acestui neam care are un pãmânt al sãu, un cer ºi un Dumnezeu al sãu, care are un destin propriu în istoria neamurilor. El va învinge ca ceva firesc, în lupta ce se dã astãzi între cele douã lumi”110.

110 Ernest Bernea, [S.L.]

„Sunt douã feluri [(atitudini)] de a privi istoria: cea orientalã, care se îndepãrteazã de istorie ºi cea occidentalã, care uitã cã mai e ºi un cer. Amândouã sunt unilaterale. ÃŽn atitudinea orientalã, istoria se anemiazã sau se insignifiazã, în cea occidentalã, istoria se degradeazã, fiindcã devine doar locul unor absoluturi subiective, capricioase, laice, empirice, înºelãtoare ori chiar satanice, legate de instincte pur omeneºti. ÃŽn ambele cazuri istoria decade.
Ceea ce trebuie e, deci o sintezã de cer ºi de istorie, o validare maximã a istoriei, dar într-o ierarhizare la capãtul cãreia sã fie înþelesurile ºi tainele auguste ale metafizicii”111. „Istoria mare sub semnul Crucii, al transcendentului”112. „Absolutul(Wink e de esenþã religioasã”113. „Sã avem întotdeauna în istorie curajul, universalitatea ºi absolutul Crucii”114.

111 Vasile Bãncilã, Arhangheli în istoria româneascã, articol apãrut în Omul Nou, Brãila, 1938, apud site-ul Fundaþiei George Manu.
112 ibidem
113 ibidem
114 ibidem

„Lupta metafizicã dintre Arhanghelism ºi Luciferic se transpune, (;)pe plan pãmântean, în crâncenul rãzboi pe care legionarismul îl poartã împotriva întunericului ºi satanicului de pretutindeni.
Legionarismul(Wink nu e, astfel, o simplã abstracþiune, o firavã formulã politicã, ci un fenomen etic ºi istoric de mare intensitate ºi duratã, germinat, în esenþele lui cele mai profunde, de un lung fulger metafizic”115.

115 Radu Gyr, O lume tânãrã ºi un moment istoric, în volumul Radu Gyr, Femeia în eroismul spiritual moral, ºi naþional, Idei desvoltate dintr-o conferinþã þinutã la 8 decembrie 1935, în aula Universitãþii din Iaºi, sub patronajul Cercului Studenþesc Tecucean, Bucureºti, f.a., pag. 9, 10

„Miºcarea Legionarã(Wink este cea mai profundã revoluþie spiritualã pe care a cunoscut-o poporul român de la creºtinarea lui încoace.
Prin adâncimea, capacitatea de mulare pe realitãþi ºi perenitatea ei, revoluþia lui Corneliu Codreanu este valabilã pentru toate naþiunile care vor sã porneascã pe calea încreºtinãrii efective”116.

116 Gheorghe Racoveanu, Miºcarea Legionarã ºi Biserica. Omenia ºi frumuseþea cea dintâi, cu o prefaþã de Constantin Papanace, Editura Samizdat, Tiparul executat de Tipografia Antet XX Press, Filipeºtii de Târg, Prahova, f.a., pag. 46

Foc ºi smarald.

CU DUMNEZEU ÃŽNAINTE!
BIBLIOGRAFIE

(nominalizez în ea doar materiale din care
am citat sau la care am fãcut referire directã)


Andrew Cristopher & Gordievski Oleg, K.G.B., Editura All, Bucureºti, în Nicolae Mitricã, Episoade dintr-un rãzboi nedeclarat, partea a VI-a, în Revista Francmasoneria. Dezvãluiri cutremurãtoare, nr. 10/2003

Mareº Ioan M., Francmasoneria în filmul «Ecaterina Teodoroiu», 1933 [FM.F.E.T.]

XXX, Cuvântul Legionar, An III, nr.36, august 2006, [C.L. III. 36]

XXX, Din luptele Tineretului Român, (1919-1938), Editura Fundaþiei Buna Vestire, 1993, [D.L.T.R.]

XXX, «Dosarul» Mircea Eliade, vol. V, (1936-1944), Jos farsa!, partea a doua, Cuvânt înainte ºi culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2001, [D.M.E.-J.F.p.II]

XXX, Expres Magazin, nr. 87, 25 martie 1992 [E.M. 87]

XXX, Francmasoneria. Dezvãluiri cutremurãtoare, nr. 7/2003, [FM.D.C. 7/2003] ºi nr. 10/2003, [FM.D.C. 10]

XXX, Miºcarea Legionarã în texte originale ºi imagini, Editura Lucman, Bucureºti, f.a., [M.L.T.O.I.]

XXX, Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, [O.L. 1(7)]; An I, nr. 4, octombrie 2003, [O.L. 4]; An IV, nr. 38-39, Septembrie-Octombrie 2006; [O.L. 38-39]

XXX, Permanenþe, anul VII, nr. 11, noiembrie-decembrie 2004, [P. VII.11]; Anul VIII, nr. 8, august 2005, [P. VIII.8]

XXX, Sãptãmâna româneascã, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 [S.R. II.51]

Bãiaº Ionuþ, Cine ºi de ce conduce România, în [P. VIII.8]

Bãrzoi Cezarina, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivã legionarã, IV, în [P. VII.11]

Bãncilã Vasile, Arhangheli în istoria româneascã, articol apãrut în Omul Nou, Brãila, 1938, apud site-ul Fundaþiei George Manu

Becescu Florin, Franc-Masoneria. Crimã-Spionaj-Anarhie, Editura Ziarului «Porunca Vremii», Bucureºti, 1936

Bernea Ernest, Stil legionar, Tipografia Bucovina, I.E. Torouþiu, Bucureºti, 1937; reeditare Salzburg, Colecþia Omul Nou, 1953, apud site-ul Fundaþiei George Manu

Bidegain Jean, Discurs rostit în anul 1905 în faþa Marelui Orient al Franþei, în [O.L. 1(7)]
Boldur Lãþescu Gheorghe ºi Iorga Filip-Lucian, Genocidul comunist în România, vol. IV, Reeducarea prin torturã, Editura Albatros, Bucureºti, 2003

Brãdescu Faust, Viziunea integralã a Revoluþiei Legionare, Prefaþã de Dr. Gheorghe Buzatu, ediþie îngrijitã de Radu-Dan Vlad, Traducere din limba francezã de Mãdãlina Martin, Editura Majadahonda, Bucureºti, 1997

Blaga Lucian, Carneþelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit ºi îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, Bucureºti, 2001

Brãileanu Traian, Politica, Editura, Albatros, Bucureºti, 2003, pag. 315. Ediþia a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernãuþi, 1928

Buzatu Gheorghe, Despre legionari ºi legionarism, prefaþã la monografia Corneliu Zelea Codreanu ºi epoca sa, în [C.Z.C.E.S.]

Ciobanu Ion T., Mr., Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, în [O.L. 38-39], pag. 3-5. Articol publicat iniþial în Revista Academiei Forþelor Terestre Nicolae Bãlcescu – Sibiu, nr. 4 din 1999

Cioran Emil, Profilul interior al Cãpitanului, în Glasul strãmoºesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940., în [M.L.T.O.I.]

Codrescu Rãzvan, În cãutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, Bucureºti, 2001

Codrin Nicoleta, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptã. Concepþia tacticã a Cãpitanului, Editura Lucman, Bucureºti, 2004

Coja Ion, Legionarii noºtri, Editura UMC, Bucureºti, 2001; Protocoalele Kogaionului. Teze ºi ipoteze consemnate ºi autentificate de Ion Coja pentru a se înþelege ºi evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – aºa numindu-l unii – «Holocaustul din România», Uniunea Vatra Româneascã, Editura Þara Noastrã, Bucureºti, 2004; Nicadorii, în [S.R. II.51]

Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, ”Bande, bandiþi ºi eroi”. Grupurile de rezistenþã ºi Securitatea (1948-1968). Documente, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003 [”B.B.I.”]

Crainic Nichifor, Ortodoxism ºi Masonerie, în [FM.F.E.T.]; Revoluþia legionarã, apud site-ul Fundaþiei George Manu

Criºan Radu Mihai, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, 2005; Înduºmãniþii au acelaºi crez. Testamentele politice ale lui Ion Antonescu ºi Corneliu Zelea Codreanu, 2005; Moþa ºi Marin. Testamentele lor politice, 2006; Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga, 2006; Surâsul Legiunii. Sau cum înþeleg eu Legionarismul Românesc, 2006. Fiecare dintre ele este publicatã la Editura Cartea Universitarã, Bucureºti.

Dobrescu Emilian M., Iluºtri francmasoni, Editura Nemira, Bucureºti, 1999

Eliade Mircea, Textele «legionare» ºi despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, [T.L.D.R.]; Libertate, în Iconar, Cernãuþi, an III, 1937 nr. 5, în [T.L.D.R.]; De ce cred în biruinþa Miºcãrii Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937, în [D.M.E.-J.F.p.II]; Noua aristocraþie legionarã, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938, în [D.M.E.-J.F.p.II]

Eminescu Mihai, Opere, vol. IX, Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1980, [M.E.O. IX]; vol. X, Ed.cit., Bucureºti, 1989 [M.E.O. X]; vol. XII, Ed.cit., Bucureºti, 1985; [M.E.O. XII]; Manuscrisul Din ºedinþele Societãþii România Junã. Naþionaliºtii ºi Cosmopoliþii, în [M.E.O. IX]; Un cenuºar român..., Timpul, 8 aprilie 1879, în [M.E.O. X]; «Românul» a contractat nãravul..., Timpul, 29 iulie 1881, în [M.E.O. XII]

Gheorghiu Lizeta, Cuv̢ntul ap̣ṛrii Рpledoaria avocatului Lizeta GHEORGHIU Р̨n procesul lui Corneliu Zelea Codreanu din mai 1938, ̨n [D.L.T.R.]

Goga Octavian, Mustul care fierbe, Editura Scripta, Bucureºti, 1992

Gyr Radu, Femeia în eroismul spiritual moral, ºi naþional, Idei desvoltate dintr-o conferinþã þinutã la 8 decembrie 1935, în aula Universitãþii din Iaºi, sub patronajul Cercului Studenþesc Tecucean, Bucureºti, f.a., [F.E.S.M.N.]; O lume tânãrã ºi un moment istoric, în [F.E.S.M.N.]

Herseni Traian, Miºcarea Legionarã ºi muncitorimea, Editura Miºcãrii Legionare, Bucureºti, 1940; Miºcarea Legionarã ºi þãrãnimea, Ediþia a II-a, Editura Miºcãrii Legionare, Bucureºti, 1940

Heinen Armin, Die Legion «Erzangel Michael» in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbaiten, München, 1986

Hitler Adolf, Mein Kampf, Ediþie în limba românã, Editura Pacifica, Bucureºti, 1993

Iftimovici Radu, Spulberarea unei legende. Progromul de la Abator, în [E.M. 87]

Ionescu Nae, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Editura Deisis, Sibiu, 2003, [T.I.P.R.]; Iertarea creºtinã, în Cuvântul, an III, nr. 624 din 29 noiembrie 1926, în [T.I.P.R.]; Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire, anul I, nr. 100 din 27 iunie 1937, apud site-ul Fundaþiei George Manu

Iorga Nicolae, Discursuri Parlamentare, vol. I-iu, partea I-a, Editura Bucovina, I.E. Torouþiu, Bucureºti, 1939, [D.P.v.I.p.I]; În chestia manifestaþiilor studenþeºti, Discurs rostit în ºedinþa din 17 decembrie 1909 a Camerei Deputaþilor, în [D.P.v.I.p.I]; Chestia agitaþiilor evreieºti, Discurs rostit în ºedinþa din 11 februarie 1910 a Camerei Deputaþilor, în [D.P.v.I.p.I]

Milcoveanu ªerban, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol. I ºi II, Editura Crater, Bucureºti, 1996; Tactica ºi strategia în întrebãri cu sau fãrã rãspuns, Tipografia TCM Print, Bucureºti, 2001; Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Cãlinescu ºi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureºti, 2004; Teroarea de Stat pânã la 22 decembrie 1989, volum editat fãrã scop lucrativ de Asociaþia foºtilor preºedinþi ai Studenþimii persoanã juridicã ºi Liga pentru apãrarea Adevãrului Istoric persoanã juridicã, Bucureºti, 2004, pag. 199

Mitricã Nicolae, Episoade dintr-un rãzboi nedeclarat, partea a III-a în [FM.D.C. 7/2003]; partea a VI-a, în [FM.D.C. 10]

Nestorescu Bãlceºti Horia, Ordinul Masonic Român. Mai puþinã legendã ºi mai mult adevãr, cu un Cuvânt înainte de Mihail Sadoveanu, Casa de Editurã ºi Presã ªansa S.R.L., Bucureºti, 1993

Nicolschi Alexandru, Autobiografie-sintezã, în [S.E.v.I.]

Noica Constantin, Limpeziri pentru o Românie legionarã, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferinþã þinutã la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundaþiei George Manu

Papanace Carol, Prefaþã la volumul Constantin Papanace Diverse stiluri de luptã politicã, Tipografia INFCON S.A., Constanþa, 2005

Papanace Constantin, MIHAI EMINESCU un mare precursor al LEGIONARISMULUI românesc, Ediþia I-a, Editura Armatolii, Cetatea Eternã, 1951; Diverse stiluri de luptã politicã, Tipografia INFCON S.A., Constanþa, 2005

Papuc Ion, Cu faþa spre trecut. Portrete ºi ideologii, Editura Vergiliu, Bucureºti, 2005

Pauker-Brãtescu Tatiana, Notã biograficã despre Ana Pauker, în [S.E.v.II.]

Paulescu Nicolae C., Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Tipografia Antet XX Press, Filipeºtii de Târg, Prahova, 2000; Ediþia I-a, 1913, douã volume; Degenerarea Rasei Jidãneºti, Bucureºti, 1928

Posteucã Vasile, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.

Racoveanu Gheorghe, Miºcarea Legionarã ºi Biserica. Omenia ºi frumuseþea cea dintâi, cu o prefaþã de Constantin Papanace, Editura Samizdat, Tiparul executat de Tipografia Antet XX Press, Filipeºtii de Târg, Prahova, f.a.

Rãdulescu Motru Constantin, Revizuiri ºi adãugiri, vol.III, Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 1999

Redacþia Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, în [O.L. 38-39]

Sima Horia, Cuvânt înainte la volumul Corneliu Zelea Codreanu, Însemnãri de la Jilava, Ediþie îngrijitã de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucureºti, 1995. Cuvântul înainte a fost redactat pe 10 iunie 1951.

Simionescu Roxana, Doctrina Legionarã. Prezentare concisã, Editura Lucman, Bucureºti, 2003

Solomovici Teºu, Securitatea ºi Evreii: vol.I, Despre cãlãi ºi despre victime, Prefaþã de Rãzvan Theodorescu, Cuvânt înainte de Sorin Roºca Stãnescu, Editura Ziua, Bucureºti, 2003, [S.E.v.I.]; vol. II Teroare. Crime. Turnãtori. Colaboraþioniºti, Editura Teºu, Bucureºti, 2004, [S.E.v.II.]

Stãniloae Dumitru, Naþiune ºi Creºtinism, Editura Elion, Bucureºti, 2003, [N.C.]; Idealul naþional permanent, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 4, 1940, în [N.C.]; Ortodoxia, lumina lumii ºi inima neamului nostru, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 11, 1940, în [N.C.]; Creºtinism ºi naþionalism, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 40, 1940, în [N.C.]; Sã rãmânem identici cu noi înºine, în Telegraful român, XCIII, nr. 1, 1945., în [N.C.]

Suru ªerban, Adresã cãtre autoritãþi..., în [O.L. 38-39]; Invitaþie la Conferinþa cu titlul «70 de ani de terorism în România modernã - începutul...», þinutã la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bãlcescu, nr. 18, sector 1, Bucureºti, în data de 20.09.2006, între orele 18-20, în [O.L. 38-39]

ªafran Alexandru, Israel ºi rãdãcinile sale, Editura Hasefer, Bucureºti, 2002, [I.R.S.]; Poporul lui Israel ºi Þara lui Israel. Israel, «inima naþiunilor»; Ereþ-Israel, sufletul universului, Curs þinut la Universitãþile din Geneva, Amsterdam ºi Jyvaskyla (Finlanda), la Trinity College din Cambridge ºi la Sorbona. Expunere prezentatã la Paris, la Conferinþa rabinicã europeanã. ÃŽn [I.R.S.]

Theodoru Radu, A fost sau nu HOLOCAUST?, Editura Lucman, Bucureºti, 2003

Þuþea Petre, Mussolini s-a uitat la ceas ºi i-a dat ultimatum lui Dumnezeu, în Cuvântul, numerele 115, 116, 117, 118, 13 decembrie 1990, interviu realizat de Horia Salcã, în [C.Z.C.E.S.]

Varlam Ion, PseudoRomânia. Conspirarea deconspirãrii, Editura VOG, Bucureºti, 2004

Wigoder Geofrey, Evrei în lume. Dicþionar biografic, traducere în limba românã de Irina Horea, Viviane Prager, Carmen Stanca, Editura Hasefer, Bucureºti, 2001

Zelea Codreanu Corneliu, Pentru legionari, vol. I, Editura Totul pentru Þarã, Sibiu, 1936 ºi Cãrticica ºefului de cuib. Manual al Gãrzii de Fier, în [O.L. 4]; Însemnãri de la Jilava, Ediþie îngrijitã de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucureºti, 1995 [Î.J.]; Însemnarea intimã din data de marþi 14 iunie 1938, în [Î.J.]

Zelea Codreanu Nicador, Despre niºte reformatori, în [C.L. III. 36]

XXX, 1948 mai 18. Proces-verbal al conferinþei ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne referitoare la miºcarea legionarã, Arhiva Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, fond documentar, dosar nr. 45, f.1-4 – în [”B.B.I.”]

XXX, Corneliu Zelea Codreanu ºi epoca sa, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, [C.Z.C.E.S.]

XXX, Cronologie legionarã, în [O.L. 38-39], Ediþia I-a, Colecþia Omul Nou, Salzburg, 1953

XXX, Israelite of America, 3 august 1866, apud [O.L. 1(7)]

XXX, Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud [O.L. 1(7)]

XXX, The American Hebrew, 20 septembrie 1920, apud [O.L. 1(7)]

XXX, The Jewish World, 9 februarie 1883, apud [O.L. 1(7)]




----------------- * * -----------------
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Mos_Tautu



Data �nscrierii: 08/Aug/2007
Mesaje: 12
Loca�ie: P.Neamt

MesajTrimis: Miercuri, 08 Aug 2007 16:23    Titlul subiectului: LISTA INCOMPLETÃ A ASASINILOR EXECUTATI DE LEGION Rãspunde cu citat (quote)
LISTA INCOMPLETÃ A ASASINILOR EXECUTATI DE LEGIONARI
IN NOAPTEA DE 26-27 NOEMBRIE 1940 LA JILAVA


Generalul Gabriel Marinescu: Prefect al Politiei Capitalei si apoi Ministru de interior. A ordonat si supravegheat direct uciderile de legionari dela Prefectura. Era unul din "bratele de executie" ale regimului Carol II.
Generalul Ion Bengliu: Inspector General al Jandarmeriei, era al doilea "brat de executie" al faradelegilor regimului carlist.
Generalul Gheorghe Argeseanu: Fost Comandant al Corpului II Armata, numit Prim Ministru in 21-22 Septembrie 1939, a acoperit cu prestigiul hainei sale militare uciderile in masa ale legionarilor din noaptea de groaza 21-22 Septembrie 1939.
Colonelul Gherovici: din Inspectoratul de Jandarmi. Mana dreapta a lui Bengliu. A luat parte directa la asasinarea lui Codreanu.
Colonelul Zeciu: Prim Procuror Militar, a organizat asasinarea si inmormantarea lui Corneliu Zelea Codreanu si a celor 13 legionari ucisi impreuna cu acesta.
Colonelul Anibal Panaitescu: din Jandarmerie, schingiuitor notoriu si ucigas de legionari.
Colonelul Negulescu: Presedintele Tribunalului Militar din Cluj. S'a distins prin multe sentinte condenatorii nedrepte contra legionarilor. A permis ca, fiind inca sub jurisdictia Tribunalului Militar, sa fie dati politiei pentru a fi ucisi la Huedin-Cluj, 7 legionari.
Maior Aristide Macoveanu: din Jandarmerie. A luat parte la pregatirea si executarea uciderii lui Corneliu Codreanu. Era seful unuia din furgoanele care transportau pe detinuti si a dat ordinul de a fi executati prin strangulare cu funii, cand treceau prin Padurea Tâncãbesti.
Maior Iosif Dinulescu: din Jandarmerie. Impreuna cu Macoveanu a luat parte la executia lui Corneliu Codreanu, in forma descrisa mai sus.
Maior Alexandru Popescu: Seful Jandarmeriei din Constanta. Cunoscut in aceasta provincie prin ura si cruzimea lui fata de legionari. Personal a impuscat pe preotii Chivu si Stoica Mocanu, din judetul Constanta.
Maior Scarlat Riosianu: Comandantul Jandarmeriei din Ramnicu-Sarat. A luat parte la pregatirea asasinarii lui Corneliu Codreanu si ceilalti 13 legionari.
Capitanul Blebea: din Jandarmerie. La ordinul acestuia au fost ucisi la Huedin (Cluj), 7 legionari.
Sublocotenentul Cinghita: din Jandarmerie. A comandat executarea (si chiar a tras) a 31 de legionari legati de mâini si de picioare, la iesirea acestora din lagarul dela Vaslui.
Plutonierul Sârbu: jandarm, din lotul celor alesi pentru strangularea legionarilor in furgoanele ce-i transportau la Jilava. El l-a strangulat pe Corneliu Codreanu.
13 Plutonieri Jandarmi: Fiecare din acestia a strangulat un om in acele doua faimoase si tetrice furgoane ale mortii.
Victor Iamandi: Ministru de Justitie in marea prigoana carlista. A luat parte, ca membru influent al regimului, la asasinatele petrecute atunci. In toate momentele grele prin care a trecut Miscarea Legionara, il gasim ca instigator al acestora. In guverul Duca era Secretar de Stat la Interne si a dirijat represiunea ce-a avut loc atunci.
Radu Pascu: Fost Prim-Presedinte al Curtii de Apel din Bucuresti. A luat parte la prigoana contra legionarilor sub regimul carlist.
Moruzof: Seful Serviciului de Informatii al Armatei. A fost una dintre piesele importante ale sistemului carlist si co-partas la violentele si asasinatele comise atunci.
Niky Stefanescu: Director al Sigurantei Statului. Era al treilea "brat de executie" al regimului Carol II. Sub directia lui s'au comis schingiuirile dela Siguranta unde s'au ucis zeci si zeci de oameni nejudecati si nevinovati.
Vasile Parisianu: Director al Prefecturei de Politie din Bucuresti. A luat parte la toate crimele comise acolo.
Pavel Patriciu: Comisar al Prefecturei de Politie din Capitala. Schingiuitor cunoscut si temut in randurile legionarilor.
Panova Ion, Bonea Niculescu, Otto Reiner, L. Constantinescu, P. Malenschi, N. Graman, Iuliu Horvath, Victor Horvath, Petre Gheorghiu, C-tin Popescu, Miron Tudor, C. Boulet, Marin Georgescu: toti acestia erau agenti ai Prefecturei de Politie din Bucuresti. Faceau parte din asa numita "brigada mobila" care se ocupa cu descoperirea si lichidarea sumara (de preferinta prin sugrumare si ardere la crematoriu) a legionarilor in orice punct al tarii, unde ar fi fost semnalati acestia. S'au distins prin cruzimi nemaipomenite.

Mihail Vârfureanu: Student la medicina si legionar. Este captat de politie ca agent informator. In timpul prigoanei lui Carol II reuseste sa ajunga Seful Studentimii Legionare din Bucuresti. In aceasta calitate are legaturi stranse cu grupul de conducere clandestin al Miscarii. Dã informatii importante politiei care conduc la prinderea si executarea multor camarazi de-ai lui. Este demascat deabia in urma arestarii si uciderii sefei femeilor legionare, Nicoleta Nicolescu, arestata in timpul unei intrevederi cu acest individ.

Restul de detinuti dela Jilava, ale caror nume ne lipsesc aici in exil, erau jandarmi si comisari de politii, asasini de speta celor descrisi mai sus.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Mos_Tautu



Data �nscrierii: 08/Aug/2007
Mesaje: 12
Loca�ie: P.Neamt

MesajTrimis: Miercuri, 08 Aug 2007 16:26    Titlul subiectului: Rãspunde cu citat (quote)
Progromul de la Bucureºti
21 – 23 ianuarie 1944
Radu Ioanid
La 10 ianuarie 1941, în ºedinþa Consiliului de Miniºtri reproºând ministrului de Interne, legionarul Mircea Petrovicescu, cã nu a internat în lagãre, conform unui ordin prealabil, pe evreii intraþi clandestin în România, Antonescu spunea «acum îþi dau ordin categoric: bãgaþi în lagãre pe toþi jidanii intraþi în þarã clandestin, pentru cã s-au apucat de comerþ, de comunism, de tot felul de agitaþii»1.0 zi mai târziu, în ultimul Consiliu de Miniºtri al Guvernului legionar, Antonescu se arãta vãdit îngrijorat de dezastrul economic provocat de membrii Gãrzii de Fier. «Se petrec lucruri groaznice pe toatã suprafaþa þãrii. Þara este bolºevizatã. Au intrat bolºevicii în Miºcarea Legionarã. Astfel, la Brãila, s-au scos în timpul sãrbãtorilor toþi jidanii – intelectuali, avocaþi, medici, rabini, tineri, bãtrâni – fãrã nici o deosebire si fãrã nici o consideraþie ºi au fost puºi la [cenzurat]ãþatul zãpezii în oraº. La Buzãu, un rabin bãtrân a fost scos la [cenzurat]ãþatul zãpezii. Sunt lucruri oribile care se petrec în þarã. Se duc la prãvãliile jidanilor ºi iau fondul de comerþ, distrugând astfel comerþul ºi creditul. ÃŽn aceastã situaþie ne vom pomeni peste douã luni cu o catastrofã economicã. Fabricile nu mai trimit materiale fabricate pentru cã jidanii care au prãvãlii nu mai cumpãrã marfã»2.
Principalul motiv de îngrijorare al lui Antonescu era starea de dezastru economic pe care o introduseserã legionarii. Aceºtia s-au folosit de puterea pe care o aveau în cadrul aparatului de stat în general ºi în cadrul celui poliþienesc în special pentru a jefui. ÃŽntreg procesul de „românizare” nu a fost pentru cele mai multe dintre cadrele legiunii decât un pretext de jaf. Marea majoritate a fondului de comerþ „preluat” de legionari a fost distrus în scurt timp el nemaiavând deci nici un rol economic. Acest fenomen, accentuat la scarã naþionalã, a afectat serios economia româneascã. ªi aici interesele lui Antonescu, militar antisemit, care urmãrea lichidarea economicã ºi numericã a evreilor în mod treptat ºi cu respectarea cadrului legal (creat de el) coincideau cu interesele Germaniei care, în perspectiva apropiatã a rãzboiului contra URSS, avea nevoie de o economie româneascã în stare de funcþionare si nu de haos economic. ÃŽn plus, pentru Germania, România reprezenta o importantã sursã de petrol.
ÃŽncã din 1935, petrolul românesc începe sã reprezinte o preocupare pentru autoritãþile de la Berlin. „ÃŽn cursul verii anului 1938 situaþia se modificã din temelii ºi petrolul românesc devine
una din problemele principale ale diplomaþiei germane”3. De altfel, într-o scrisoare adresatã la 8 august 1940 primului-ministru român Ion Gigurtu, Goering condiþiona ameliorarea relaþiilor româno-germane de mãrirea livrãrilor de petrol românesc cãtre Germania4. Relaþiile dintre Garda de Fier ºi Berlin nu au fost simple ºi liniare. Dacã NSDAP, SD ºi SS i-au sprijinit pe legionari, nu acelaºi lucru se poate spune despre Wilhelmstrasse, Ministerul Economiei sau OKW, care se temeau, pe bunã dreptate, ca Garda de Fier, odatã ajunsã la putere, sã nu „dezorganizeze complet economia româneascã ºi în special economia petrolierã, perspectivã îngrozitoare în momentul în care se punea problema aprovizionãrii regulate ºi abundente cu petrol românesc»5. Mai era un factor care fãcea sã se încline, la Berlin, balanþa în favoarea lui Antonescu: armata românã care, în pofida unor simpatii nutrite de o parte dintre ofiþerii superiori pentru Garda de Fier, nu era dominatã de legionari. Relaþiile încordate dintre legionari ºi Antonescu nu au scãpat Berlinului. ÃŽncã la 23 noiembrie 1940 într-o conversaþie pe care Sturdza, ministrul de Externe legionar, a avut-o cu omologul sãu german Ribbentrop, acesta din urmã afirma: «Nu fiþi nerãbdãtori... Partidul-Armata; Armata-Partidul. Nu pierdeþi din vedere aceste douã elemente. Nu vã sfãdiþi niciodatã cu armata, cãci aveþi tot atâta nevoie de ea, pe cât are ea nevoie de voi. Luaþi exemplu de la noi»6.
O zi mai târziu, Sturdza avea sã primeascã acelaºi sfat de la feldmareºalul Keitel: «Daþi-mi voie sã vã dau un sfat: legaþi-vã de armatã. Uitaþi-vã ce admirabil s-a fãcut la noi întrepãtrunderea între aceste douã elemente: armata si naþional-socialismul. Azi nu mai formãm

decât un tot. Urmaþi exemplul nostru»7. La curent cu punctele de vedere formulate în cadrul acestor întrevederi, Antonescu a pus în relief vechile sale legãturi cu Codreanu ºi – implicit – ascendenþa sa asupra noii generaþii de legionari. ÃŽn acelaºi timp, el a împiedicat pe Sturdza sã participe la convorbirile sale cu Hitler.
La 14 ianuarie 1941 Ion Antonescu îl viziteazã din nou pe Hitler care manifestã deplinã înþelegere faþã de greutãþile interne ale dictatorului român, spunându-i cã «dificultatea de cãpetenie provine din faptul cã se gãsesc întotdeauna elemente care nu-ºi dau seama cã revoluþia nu este o stare ce trebuie permanentizatã, ci cã ea trebuie urmatã cât mai repede de o activitate constructivã». Continuându-ºi firul gândurilor, cancelarul îºi aminteºte cu oarecare vivacitate în glas «cum a fost silit, în urmã cu 6-7 ani, sã înlãture elementele care nu înþelegeau acest lucru. Nu este exclus, a adãugat el, ca generalul Antonescu sã fie obligat sã procedeze la fel»8. La sfârºitul întrevederii, la întrebarea lui Antonescu „ºi ce faceþi cu fanaticii?”, Hitler dã un rãspuns fãrã echivoc: «Trebuie sã te debarasezi de ei; existã în fiecare miºcare militanþi fanatici care îºi închipuie cã, distrugând totul, îºi fac datoria... aceºti oameni trebuie împiedicaþi sã facã rãu»9.
E limpede cã, în sprijinul acordat de Berlin lui Antonescu împotriva Gãrzii de Fier au prevalat considerentele economice ºi militare asupra celor ideologice. Acest lucru reiese ºi din afirmaþiile fãcute la începutul lui Februarie 1941 de Neubacher, ministru însãrcinat cu problemele economice în cadrul Ambasadei Germaniei la Bucureºti, cu prilejul unei convorbiri cu Franklin Mott Gunther, ministrul SUA în capitala României. „Observând cã tot ce se fãcuse în domeniul «românizãrii» întreprinderilor trebuia anulat, (Neubacher) spunea: evreii trebuie sã plece, dar ei vor fi lichidaþi treptat ºi în conformitate cu legile ºi regulamentele ce vor fi promulgate”10. La 18 ianuarie 1941 Ion Antonescu a desfiinþat posturile de „comisari de românizare” de pe lângã întreprinderile comerciale ºi industriale. El aprecia cã, prin aceste posturi, o „idee excepþionalã” fusese tradusã în practicã în mod „dezastruos”.
Evident, mãsura de desfiinþare a „comisarilor de românizare” a fost consideratã de conducerea „Gãrzii de fier” ca un atac direct ºi fãþiº împotriva puterii ei. Dupã întoarcerea generalului Antonescu din Germania, tensiunea dintre acesta ºi Garda de Fier se accentueazã, legionarii cerând deschis demiterea lui Antonescu si crearea unui guvern legionar „pur”, condus de Horia Sima. ÃŽmpuºcarea la Bucureºti a maiorului german de aviaþie Doring, probabil de cãtre un agent al Intelligence-Service-ului britanic, a fost folositã de ambele pãrþi ca pretext pentru declanºarea ostilitãþilor. La 20 ianuarie 1941, Ion Antonescu demite pe titularul Ministerului de Interne, generalul Petrovicescu, omul de încredere al Legiunii si membru al acesteia, pentru incapacitatea de a fi asigurat protecþia maiorului german. De asemenea Antonescu demite ºi pe Al. Ghica, directorul general al poliþiilor ca ºi pe Constantin Mamuica, director în Ministerul de Interne. Legionarii resping aceste demiteri ºi-ºi înarmeazã masiv partizanii. Ei se baricadeazã înarmaþi în localul Siguranþei, în sediul Prefecturii poliþiei capitalei, în sediul lor central din str. Roma ca ºi în Cazarma gardienilor publici, în seara zilei de 21 ianuarie, rebeliunea legionarã era generalizatã în þarã. Prin Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureºti, Berlinul încearcã sã medieze între beligeranþi, preferând ca legiunea sã recunoascã autoritatea generalului Antonescu. ÃŽn acest timp, din ordinul personal al lui Hitler, trupele germane staþionate în România se aflau la dispoziþia lui Antonescu. La 6 februarie, Manfred von Killinger, noul ministru al Germaniei la Bucureºti, afirma: «Astãzi, Domnia-Sa generalul Antonescu este stãpân pe situaþie. ªi nici nu putea fi altfel, în nici un caz, deoarece armata germanã se gãsea la dispoziþia sa, ca o ultimã rezervã conform ordinului Fuhrerului»11. De altfel, în seara zilei de 22 ianuarie, Hitler îl asigura telefonic pe Antonescu de sprijinul sãu, legãtura fiind stabilitã prin misiunea militarã germanã din Bucureºti12. ÃŽn acelaºi timp, elemente ale S.S. ºi ale S.D. de la Bucureºti aveau sã sprijine legiunea, în „Memoriile” sale, Walter SchellenbergX îl prezintã pe Reinhardt Heydrich ca pe instigatorul puciului legionar din ianuarie 194113.
ÃŽn seara zilei de 22 ianuarie 1941, armata românã lichideazã rebeliunea legionarã, «Ã®n cursul acestei operaþiuni, ºi-au pierdut viaþa 21 de ofiþeri, subofiþeri ºi soldaþi, iar 53 de militari
X Unul dintre fruntaºii serviciului de spionaj al partidului nazist.

au fost rãniþi»14. ÃŽn întreaga þarã au fost asasinate 374 de persoane ºi au fost rãnite 380, existând posibilitatea ca aceste cifre sã fie minime15. La Bucureºti, în cursul rebeliunii, au fost uciºi 120 de evrei.
Evident, propaganda legionarã i-a desemnat pe evrei ca adversari ai legiunii ºi ca autori ai conflictului dintre aceasta ºi generalul Antonescu. ÃŽntr-un manifest semnat de Viorel Trifa, preºedintele studenþilor legionari, se spunea: «protectorii ºi apãrãtorii acestui asasin de origine greacã, sunt: Eugen Cristescu, ºeful serviciului secret ºi fost om de încredere al lui Armand Cãlinescu ºi Alexandru Rioºianu, omul jidovilor ºi al grecilor... Cerem înlocuirea tuturor persoanelor jidovite din guvern»16.
Un articol publicat în organul miºcãrii legionare, „Cuvântul” afirma: „Astãzi ca ºi ieri avem în faþa noastrã pe toþi jidanii ºi tâlharii þãrii”17. Alte manifeste legionare, ca cel semnat de Dumitru Grozea, ºeful corpului muncitoresc legionar, desemna ca adversar „blestemata hidrã masonicã (ce) îºi aratã colþii prin rânjetul sinistru al jidovitului Alex. Rioºianu”18. Alt manifest legionar publicat în ziarul „Cuvântul” se intitula „Cum a fost organizat complotul iudeo-masonic” ºi preciza, cerând unirea dintre armatã ºi legiune: „Dacã e vorba de tras cu arma sã nu facem þintã unii din alþii; avem, ºtiþi bine, în cine sã tragem”19.
ÃŽn legãturã cu evreii uciºi în cursul rebeliunii legionare Horia Sima, liderul miºcãrii legionare avea sã afirme mai târziu: «Aceºti evrei au cãzut victima instinctelor necontrolate ale unor elemente de la periferia legiunii, scãpate de sub comandã, în momentul când ºefii de unitãþi legionare erau ocupaþi sã îndiguiascã rebeliunea. Victimele populaþiei evreieºti din Capitalã trebuie aºadar mai degrabã trecute în contul riscurilor pe care ºi le-a asumat conducerea ei când a uneltit provocarea conflictului intern»20. Deci, responsabilitatea masacrelor antisemite din Bucureºti ar fi revenit... conducerii comunitãþii evreilor ºi „elementelor periferice” ale legiunii.
ÃŽn fapt, întreaga propagandã ºi practicã politico-economicã a guvernãrii legionare nu au fost decât o imensã incitare la pogrom, în condiþiile de haos create de lupta armatã pentru putere între legiune ºi Antonescu, mulþi legionari au crezut cã sosise momentul „marelui pogrom”.
ÃŽn timpul rebeliunii legionare, au fost uciºi la Bucureºti cel puþin 120 de evrei. „Cartea Neagrã” a lui Matatias Carp conþine lista nominalã a 116 victime, la care se adaugã patru cadavre neidentificate21. Aceastã listã coincide aproape în întregime cu lista victimelor rebeliunii legionare publicatã la 20 septembrie 1941 de «The Record, Monthly News Bulletin»22 editat de «United Romanian Jews From America».
Pe aceastã listã a victimelor, publicatã la New York, figureazã, de asemenea, numele lui Teodor Gherber ºi al lui Lucian Rosen uciºi de legionari înainte de rebeliune ca si numele lui Max London, asasinat de legionari dupã rebeliune23. ÃŽn cursul unei întrevederi între Ray Atherton, ºeful Diviziei pentru Europa a Departamentului de Stat al S.U.A. ºi Brutus Coste, însãrcinatul cu afaceri al României la Washington, acesta din urmã indica cifra de 118 evrei morþi la Bucureºti, afirmând cã aceste crime s-au datorat unor elemente „iresponsabile” ºi „marginale”. Aceastã sursã documentarã privind ºi numãrul de victime ale pogromului de la Bucureºti este citatã de Raul Hilberg care menþioneazã, de asemenea, ºi surse germane ºi americane cu un numãr de 630 de morþi ºi 400 de dispãruþi24. Totuºi, este probabil ca aceste cifre sã fie exagerat de mari. Comunitatea Evreilor din Bucureºti avea posibilitatea sã þinã o evidenþã strictã a numãrului de victime. Faptul cã, în 1946-1947, la publicarea „Cãrþii Negre” se reia cifra de 120 de evrei uciºi la Bucureºti în cursul rebeliunii legionare este un argument în favoarea acestei ipoteze.
Majoritatea asasinatelor din timpul celor trei zile ale rebeliunii legionare au avut loc în pãdurea Jilava. Au mai avut loc asasinate la Abator, pe ºoselele Fundeni ºi Pantelimon, în cartierul Bucureºtii Noi, pe diverse strãzi sau în case particulare. ÃŽn ziua de 21 ianuarie 1941 la sediul legionar “Ing. Gheorghe Clime” din Calea Cãlãraºi nr.37 au fost aduºi aproximativ 200 de evrei, care au fost închiºi în podul ºi pivniþa casei. ÃŽntâi au fost jefuiþi de toate obiectele de valoare ºi apoi obligaþi sã circule pe scãri între pod ºi pivniþã sub o ploaie de lovituri, pe fiecare treaptã aflându-se câte un legionar care lovea cu bâta sau cu ranga de fier. De asemenea, erau loviþi ºi într-o camerã specialã, cu vâna de bou ºi cu vergi metalice; loviturile se aplicau pe faþã,

pe fese, pe palme ºi pe tãlpi. Arestaþilor li s-a dat sã bea apã dintr-o oalã în care rabinul Gutman, unul dintre cei torturaþi, se spãlase de sângele provenit dintr-o loviturã la cap. În dimineaþa zilei de 22 ianuarie cei arestaþi au fost împãrþiþi în douã grupuri, la întâmplare. Primul grup a fost dus la Strãuleºti, o periferie a Bucureºtiului, unde au fost bãtuþi încã douã zile. S-au tras gloanþe deasupra capului lor dupã care, jefuiþi de haine ºi încãlþãri, au fost eliberaþi. Numai în cãmaºã au mers pe jos 16 km pânã în oraº. Al doilea grup, compus din aproximativ 90 de evrei, a fost încãrcat în autocamioane ºi dus pe ºoseaua Giurgiului, unde, în pãdurea Jilava, au fost toþi împuºcaþi cu 1-3 gloanþe, trase mai ales în cap. Câteva dintre victime, aflate în primul camion, au fost împuºcate lângã podul peste râul Sabar. Li s-au furat îmbrãcãmintea, încãlþãmintea ºi dinþii de aur din gurã. Au fost gãsite în pãdurea Jilava 86 de cadavre25. Câteva victime, doar rãnite, au reuºit sã scape. Printre ele si rabinul Gutman, salvat ca prin minune, deºi se afla lângã fiii sãi lancu ºi losef Gutman care au fost împuºcaþi. Dupã plecarea asasinilor, rabinul Gutman a pornit spre Bucureºti pe ºosea. A întâlnit doi jandarmi români care 1-au lãsat sã-ºi continue drumul. Dar a fost apoi arestat de santinele germane care 1-au condus la primãria comunei Jilava, unde se mai aflau ºapte evrei, unii rãniþi. Seara, toþi au fost duºi din nou în pãdure, unde au fost împuºcaþi. Dar rabinul a supravieþuit ºi de data aceasta. Doi legionari care jefuiau cadavrele de haine au cerut sã-1 împuºte, dar s-au rãzgândit. Ajuns din nou la primãria Jilava, a fost crunt bãtut, i s-a smuls pãrul din cap ºi din barbã ºi i s-a spus cã va fi împuºcat. Totuºi, a fost eliberat de cãtre jandarmi, însoþit de unul dintre ei, s-a reîntors în pãdure, unde, cãutând trupurile fiilor sãi morþi, a scris pe ele cu un creion chimic numele lor, pentru a putea fi identificaþi mai târziu26.
Martiriul rabinului Gutman este descris ºi în relatarea lui Miguel A. Rivera, fostul însãrcinat cu afaceri al statului Chile la Bucureºti care indicã un numãr de 123 de victime27. La abatorul oraºului Bucureºti au fost gãsiþi asasinaþi 13 evrei; alþi doi, grav rãniþi, au supravieþuit masacrului. Dintre cei asasinaþi Millo Beiler ºi fraþii Rauch au fost gãsiþi cu pântecele spintecate ºi intestinele legate la gât în chip de cravatã28. Celelalte cadavre de la abator erau agãþate în cârligele de mãcelãrie. Se pare cã deasupra lor se afla o inscripþie pe care se putea citi „carne kaºer”29 (carne tãiatã conform prevederilor rituale evreieºti).
Alþi evrei au fost asasinaþi la domiciliile lor. Astfel au fost masacraþi soþii Frânghieru din Intrarea Colentina nr. 15 si patru dintre copiii lor între 14 ºi 28 de ani. Doi copii aflaþi în pat, Aron ºi Haia, au scãpat ca prin minune, deºi s-au tras câteva gloanþe ºi asupra lor30. Cele mai multe dintre aceste victime au fost împuºcate dupã ce fuseserã sãlbatic bãtute. Un alt copil împuºcat a fost Rodrigues Honores Brickman (str. Mihai Vodã nr. 9)31.
ÃŽn timpul rebeliunii legionare evreii au mai fost torturaþi la Prefectura Poliþiei Capitalei, la Sinagoga Malbim (aproximativ 300 de evrei), la sediul Uniunii Comunitãþilor Evreieºti ºi la circumscripþia XV de Poliþie. Majoritatea femeilor torturate au fost eliberate, aceasta explicând prezenþa printre morþi a unui numãr mic de persoane de sex feminin. Tipic privind torturile a fost tratamentul la care au fost supuºi evreii la circumscripþia XV de Poliþie din strada Matei Basarab. Torturile au fost conduse de doi comisari de poliþie legionarã ajutaþi de 40 de muncitori legionari de la fabrica „Parcomet”. Victimele torturilor au fost în numãr de 150. „Au fost bãtuþi în permanenþã între 21 ianuarie orele 18 ºi 23 ianuarie orele 13. Au fost jefuiþi de tot ceea ce aveau asupra lor... Toþi au fost tunºi cu o foarfecã de tãiat iarbã. Tuturora li s-au vârât cu forþa în gurã cantitãþi masive (100-150 grame) de sare amarã amestecatã cu petrol, benzinã ºi oþet. Dupã ce au înghiþit doze atât de puternice de purgative toþi au fost înghesuiþi într-un spaþiu restrâns din pivniþa si þinuþi vreme îndelungatã sub pazã strictã pentru ca nimeni sã nu poatã ieºi de acolo. Au înotat în propria murdãrie pânã la eliberare. ÃŽn tot timpul celor 46 ore de deþinere veneau la fiecare ceas „vizitatori” de la alte centre legionare, rãmâneau 10-15 minute în care timp bãteau pe toatã lumea ºi plecau... Fiecãrui deþinut i s-a gãsit un cap de acuzaþie pentru care a fost pedepsit cu 50-100 lovituri cu vâna de bou”...32 Au fost simulate ºi execuþii în masã ºi redactate, sub ameninþare, false confesiuni de dorinþã de sinucidere.
ÃŽn timpul rebeliunii legionare au fost devastate ºi jefuite 6 temple ºi sinagogi din Bucureºti: Templul evreilor de rit Spaniol din strada Negru Vodã, Sinagoga Beyth Hornidraº Vechiu din Calea Moºilor, Templul „Podul Mogoºoaia” din str. Atena, Templul Coral din str. Sf.

Vineri, Templul „Fraterna” din str. Mãmulari ºi „Sinagoga Mare” din str. Vasile Adamachi. Patru dintre aceste edificii au fost ºi incendiate iar douã au ars complet. Patru dintre aceste lãcaºuri fuseserã construite între anii 1836 ºi 185833. „Cartea neagrã” a lui Matatias Carp conþine lista nominalã ºi adresele a 1.107 evrei ale cãror locuinþe sau magazine au fost jefuite si devastate în cursul rebeliunii legionare... Unii au fost uciºi cu acelaºi prilej. Altora, dupã jefuire, li s-au incendiat locuinþele sau magazinele. Au cãzut victime, fãrã alegere, oameni înstãriþi si oameni foarte sãraci. Un numãr de 615 persoane, deci peste jumãtate din cei jefuiþi, locuiau pe Calea Dudeºti sau în cartierul Dudeºti, zonã de mare concentrare a populaþiei evreieºti, în general nevoiaºi. Calea Moºilor ºi cartierul Moºilor au dat peste 150 de victime ale acestor jafuri. O situaþie aproape identicã s-a înregistrat în cartierul Vãcãreºti, iar în calea Rahovei si cartierul din jurul ei au cãzut victime aceluiaºi tip de jefuire 136 de evrei. Peste 30 de victime locuiau în diverse alte cartiere bucureºtene34. Numãrul familiilor evreieºti lovite de jafuri si devastãri a fost de cel puþin l.36035.
Ce soartã au avut legionarii care au instigat, ordonat ºi executat masacrele antisemite din perioada rebeliunii? Unii conducãtori legionari au fost ascunºi de diverºi înalþi funcþionari ai serviciilor diplomatice sau poliþieneºti germane din România si transportaþi ulterior, clandestin în Germania. Mulþi membrii ai Gãrzii de Fier ºi unii dintre conducãtorii ei s-au predat armatei, fiind internaþi în lagãre, de unde, la începutul rãzboiului împotriva URSS, au fost trimiºi pe front. ÃŽn luna iulie 1941, au fost condamnaþi la muncã silnicã pe viatã: Horia Sima conducãtorul miºcãrii legionare ºi fost vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (în contumacie); Vasile Iasinschi, fost ministru al Muncii (în contumacie); Nicolae Pãtraºcu, Secretar general al Gãrzii de Fier (în contumacie); Constantin Pop, fost subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naþionale (în contumacie), Viorel Trifa, fost Preºedinte al Uniunii Naþionale a Studenþilor Români Creºtini (în contumacie), Dumitru Grozea, fost ºef al Corpului Muncitoresc Legionar (în contumacie); Ilie Gârneaþã, fost comandant al „Ajutorului Legionar” (în contumacie); Traian Borobaru, adjunct al lui Horia Sima (în contumacie); Corneliu Georgescu, fost subsecretar de stat al Ministerul Economiei Naþionale (în contumacie) ºi Gheorghe Sârbu. Cu excepþia acestuia din urmã, ceilalþi conducãtori ai Gãrzii de Fier se aflau la Berlin36. Au mai fost condamnaþi la pedepse de muncã silnicã sau cu închisoare între 5 ºi 15 ani legionarii: Alexandru Ghika, fost director general al Poliþiilor din Ministerul Afacerilor Interne, ªtefan Zãvoianu, fost Prefect al Poliþiei Capitalei, Victor Biriº, fost Secretar general al Ministerului Afacerilor Interne; Constantin Mamuica fost director în Ministerul Afacerilor Interne ºi Mihail Sturdza, fost ministru de Externe. Tot în iulie 1941, au fost judecaþi vinovaþii de asasinarea, între 26 ºi 27 noiembrie 1940, a deþinuþilor din închisoarea Jilava (foºti demnitari ºi poliþiºti români), Au fost condamnaþi la moarte foºtii poli-þiºti legionari Gheorghe Creþu, Octavian Marcu, Constantin Sava, loan Tãnãsescu ºi legionarul Dumitru Anghel. Au fost condamnaþi (în contumacie) la moarte Dumitru Grozea ºi alþi 13 legionari, majoritatea foºti poliþiºti ºi asasinii profesorului lorga37.
Cu excepþia a trei legionari, executaþi în aprilie ºi iulie 1941 pentru asasinarea unui evreu ºi tentativã de asasinare a altuia, fapte comise în acele luni, nu s-au pronunþat, în timpul regimului Antonescu condamnãri explicite pentru crime comise contra populaþiei evreieºti în timpul rebeliunii legionare38. Pânã la sfârºitul lunii februarie a anului 1941 fuseserã arestaþi în România pentru participare la rebeliune 9.352 de legionari din care aproape jumãtate în Bucureºti. Pânã în august 1941 fuseserã judecaþi 2.980 de legionari dintre care l.842 fuseserã condamnaþi la închisoare pe diverse termene39. Din cauza protecþiei acordate de SS ºi SD rebelilor legionari, aceste douã servicii germane ºi-au retras – dupã cât se pare – în aprilie 1941 toti reprezentanþii din România40. Grupele de legionari refugiaþi în Germania au continuat sã tulbure relaþiile româno-germane. ÃŽntr-o convorbire din luna mai a anului 1941 a generalului Antonescu cu von Killinger, ministrul Germaniei la Bucureºti, acesta din urmã declara: „Fuhrerul a decis sã predea pe Horia Sima ºi pe toþi legionarii aflaþi în Germania, generalului Antonescu dacã domnia sa o doreºte; s-a cerut tuturor refugiaþilor legionari din Germania sã facã o declaraþie ºi sã ia un angajament în scris cã nu vor face acte de naturã politicã ºi li s-a pus în vedere cã dacã vor încerca ceva de asemenea naturã vor fi imediat predaþi d-lui General

Antonescu”. Antonescu a rãspuns: „Mulþumesc Fuhrerului pentru acest nou act de bunãvoinþã faþã de Þara Româneascã însã nu înþeleg sã beneficiez deocamdatã de bunãvoinþa Fuhrerului pentru cã mi-ar fi penibil sã condamn ºi sã execut oameni care au colaborat cu Guvernul meu. ÃŽnsã, rog pe dl. Hitler ca toþi refugiaþii politici români sã fie supravegheaþi de aproape ºi în cazul când eu sau Guvernul german vom constata cã nu se þin de angajamentele luate voi cere sã fie extrãdaþi ºi judecaþi.”41. Dintr-o telegramã a Legaþiei Române de la Berlin expediatã la 13 ianuarie 1942 ºi privind convorbirile dintre Luther, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe German, ºi Mihai Antonescu, vicepreºedinte al guvernului român ºi ministru al Afacerilor Externe, reieºea cã 16 lideri legionari în frunte cu Horia Sima se aflau internaþi din ordinul lui Hitler la Rostock, restul de 260 de legionari aflându-se în lagãrul de la Bergenbruck ºi lucrând la uzinele de avioane „Heinkel”42. Acelaºi document preciza nemulþumirea lui Hitler provocatã acestuia de o scrisoare cu caracter politic trimisã lui de Horia Sima. Nemulþumirea era, probabil, reciprocã de vreme ce Horia Sima avea sã fugã în decembrie 1942 în Italia, fapt ce va antrena noi tensiuni germano-române. Conform afirmaþiei ulterioare a lui Eugen Cristescu, ºef al Serviciului Secret Român de Informaþii, fuga lui Sima în Italia ar fi fost înlesnitã de Geisler, fost ºef al Gestapo-ului în România. Acesta întreþinea strânse legãturi cu conducerea N.S.D.A.P. ºi avându-1 în pazã pe Sima a plãtit astfel o poliþã grupului Antonescu care îl expulzase din România43. Când Sima a evadat, Ribbentrop a prezentat acþiunea ca o idee a lui Himmler, ceea ce a determinat furia lui Hitler44. Dupã cum arãtam mai sus, încã din aprilie 1941, 150 de legionari se aflau internaþi la Rostock ºi alþi 150 la Bergenbriick. ÃŽn urma fugii lui Horia Sima în Italia, legionarii de la Bergenbruck au fost internaþi la Buchenwald. Aici a avut loc la începutul anului 1943, o dezavuare a lui Horia Sima (poate de ordin tactic) fãcutã de cãtre grupul de legionari condus de Ilie Gârneaþã, Corneliu Georgescu, Vasile Iasinschi ºi Constantin Popovici (grup în care se aflau ºi Viorel Trifa ºi Dumitru Grozea). Nemulþumiþii îl acuzau pe Sima de a fi contribuit la internarea în lagãrele de la Buchenwald ºi Dachau a legionarilor. Aceastã dezavuare mergea pe linia îmbunãtãþirii relaþiilor dintre legionari ºi Mareºalul Antonescu. Vizitaþi la Buchenwald de cãtre Gruppenfuhrerul SS Miiller, legionarii aveau sa fie puºi în gardã împotriva oricãrei activitãþi politice, iar Horia Sima, împreunã cu Traian Borobaru, „recuperaþi" din Italia, au fost þinuþi arestaþi la Berlin. Situaþia legionarilor de la Rostock a rãmas neschimbatã, ei fiind utilizaþi ca desenatori tehnici45.
Legionarii internaþi în Germania au beneficiat în lagãr de un regim suportabil ºi, dupã ce România s-a desprins de Axã, la 23 august 1944, ei au format la Viena, sub patronaj nazist, un guvern român în exil, sub conducerea lui Horia Sima.
Cele 5 luni care s-au scurs între rebeliunea legionarã ºi intrarea României în rãzboi alãturi de Germania au reprezentat o perioadã de relativã securitate, din punct de vedere fizic, pentru evreii români. Totuºi ºi în aceastã perioadã au existat evrei care ºi-au plãtit cu viaþa originea etnicã! Când, în vara anului 1940, Basarabia ºi Bucovina au fost cedate URSS, convenþia încheiatã stabilea posibilitatea celor originari din aceste teritorii de a se întoarce acolo. ÃŽn acest scop au funcþionat comisii mixte de repatriere româno-sovietice. Pentru Bucovina o astfel de comisie a funcþionat la Burdujeni pânã în ianuarie 1941 când frontiera a fost închisã. Un numãr de 137 de persoane au fost surprinse la Burdujeni de acest eveniment. Dintre aceste 137 de persoane 110 erau evrei ºi 27 români creºtini. Aceºtia din urmã au fost trimiºi în localitãþile de unde veniserã, iar cei 110 evrei au fost reþinuþi în douã încãperi ale gãrii Burdujeni. «Din când în când, noaptea se scoteau grupuri de câte 20-30 de evrei escortaþi de grãniceri pânã la frontierã ºi împinºi sub ameninþarea armelor sã treacã în mod clandestin în URSS. Frontiera fiind minatã, mulþi evrei au cãzut victime ale exploziilor. Alþii au fost nimeriþi de focurile de armã ale grãnicerilor sovietici alarmaþi de încercãrile de trecere clandestinã. Alþii, în sfârºit, au fost împuºcaþi de grãnicerii români când au încercat sã se reîntoarcã. ÃŽn felul acesta, din 110 au rãmas doar 58 de evrei în februarie. Ei s-au mai chinuit acolo pânã în luna mai, când au obþinut, în sfârºit, eliberarea din acel iad de la Burdujeni, fiind internaþi în lagãrul de la Târgu-Jiu46. Cei forþaþi sã treacã frontiera clandestin «Ã®ntre care se aflau femei ºi copii începând cu 6 ani, au trebuit sã facã marºuri lungi ºi grele de 30-40 km. în zãpadã, fãrã hranã ºi fãrã odihnã»47.

ÃŽntre 29 iunie 1940 ºi sfârºitul lui mai 1941 peste 600 de evrei au fost asasinaþi în România. Dintre aceºtia, cel puþin 450 au fost omorâþi la Galaþi ºi Dorohoi, în vara anului 1940, cãzând – majoritatea – sub gloanþele militarilor. La sfârºitul anului 1940 ºi la începutul anului 1941 poliþia legionarã ºi membrii Gãrzii de Fier au asasinat 136 de evrei la Bucureºti, dintre care trei înainte de rebeliune, 120 în timpul rebeliunii ºi unul dupã rebeliune. ÃŽnainte de rebeliune, legionarii au mai omorât 11 evrei la Ploieºti ºi unul la Hârºova.
Cifra de 600 de victime evreieºti este minimã pentru perioada iunie 1940 – mai 1941. Aceasta apreciere are la bazã urmãtoarele considerente: cifra include numãrul citat oficial ºi minim al victimelor pogromului din Dorohoi (50 de persoane). Or, existã surse care menþioneazã 200 de morþi în acel pogrom. Pe de altã parte nu sunt incluºi zecile de evrei care ºi-au pierdut viaþa fiind aruncaþi din trenuri în mers ºi care n-au putut fi numãraþi. ÃŽn sfârºit cifra nu cuprinde pe evreii morþi la Burdujeni unde se citeazã 52 de „dispãruþi”.
ÃŽn perioada dictaturii regale cele mai multe crime cãrora le-au cãzut victime evrei-români fost fãptuite de elemente din armatã. Mai târziu, sub guvernare legionarã, rãspunderea pentru asasinate a revenit poliþiei legionare ºi membrilor „Gãrzii de Fier”. ÃŽn sfârºit, în perioada “trecerii” forþate a frontierei de la Burdujeni, rãspunderea pentru pierderile de vieþi aparþine din nou unor militari ºi anume unor grãniceri din acea zonã.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
publicitate
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Creazã un subiect nou   Rãspunde la subiect

 
Nu pute�i crea un subiect nou �n acest forum
Nu pute�i r�spunde �n subiectele acestui forum
Nu pute�i modifica mesajele proprii din acest forum
Nu pute�i �terge mesajele proprii din acest forum
Nu pute�i vota �n chestionarele din acest forum
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalã sau partialã a materialelor este permisã numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.