Monitorul de Neamt si Roman ziar cotidian din judetul Neamt
 Ultimele StiriStiri azi    Arhiva de stiriArhiva    CĂŁutare articol Ăźn arhivaCĂŁutare    Anunturi de Mica Publicitate NeamtAnunturi    Forum de discutiiForum    Redactia Monitorul de Neamt si RomanRedactia  
AutentificareAutentificare / Înregistrare 
MISCAREA LEGIONARA versus FRANCMASONERIA SI COMUNISMUL (4-5)
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Crează un subiect nou   Răspunde la subiect
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Autor Mesaj
adelin_antonescu



Data înscrierii: 24/Dec/2006
Mesaje: 5

MesajTrimis: Duminică, 24 Dec 2006 12:48    Titlul subiectului: MISCAREA LEGIONARA versus FRANCMASONERIA SI COMUNISMUL (4-5) Răspunde cu citat (quote)
Cu aceeași credință în Dumnezeu – circumstanțiază Ion Coja –, legionarii au mers și ei după pilda cristică, a Celui ce a propovăduit învățătura iubirii împinsă până la gestul paradoxal de a-i oferi celui ce te-a pălmuit o dată și celălalt obraz!
Numai că același Iisus ne-a învățat că sunt momente când trebuie să mai pui mâna și pe biciul pedepsitor, nu pentru a te apăra pe tine, ființă trecătoare, individ sortit unei existențe efemere, ci ca să te pui stavilă când celălalt atentează la veșnicia neamului tău, la integritatea comunității în care te-ai născut și care ți-a dat identitate în fața lui Dumnezeu! Ca să-i aperi pe ai tăi!...
Da, întorci și celălalt obraz, dar numai dacă e vorba strict de obrazul tău, ca ins, ca persoană. Dar când cineva lovește în obrazul neamului tău, atunci și Iisus și Moise, și oricine, toți te învață la fel: să fii necruțător!
Sub această boltă de semnificații se înscrie gestul nicadorilor și, în mare, toate violențele comise de legionari!”, Ion Coja, Nicadorii, în Săpămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006, pag. 24
„Căci legionarii așa s-au simțit și așa au și fost atunci când au ridicat brațul pedepsitor: în legitimă apărare. Dar nu în apărarea propriei persoane, ci în apărarea Neamului!”, ibidem
„«Salvarea Țării, a Neamului, este legea mai presus de toate legile: suprema lex».
Nicadorii nu au încălcat această lege ci, dimpotrivă, i s-au supus fără preget!”, ibidem
„Această lege o nesocotise I.G. Duca, iar codul penal și practica judiciară îl lăsau nepedepsit pe infractor. Pe I.G. Duca și pe alții care știau bine că săvârșiseră mari ticăloșii pentru care nu aveau însă niciodată să plătească în fața instanțelor atât de corupte ale României interbelice. Dar iată că apare o instanță nouă, insensibilă la subtilitățile avocățești și la forța banului de a corupe pe oricine. O instanță care face, din interesul național, principiul suprem al justiției! O instanță care nu confundă justiția cu legalitatea! Care nu recunoaște legile măsluite, gândite pentru folosul marilor vânzători de Țară!
Această justiție a acționat prima oară prin nicadori și apariția ei e ușor de imaginat ce reacție a stârnit în clasa politică a profitorilor de pe urma celor prea buni și prea blânzi, și ușor de prostit nu pentru că ar fi proști, ci pentru că sunt capabili să vadă, chiar și-n ticăloșia și nedreptatea cea mai mare, voia Domnului.
Facă-se!”, ibidem

„Nicadorii(Wink, au găsit cum să dea peste cap întregul sistem de apărare pe care și l-au creat, prin minciună și înșelătorie adversarii lor, sistem de apărare care a transformat democrația , ca sistem politic, și justiția, ca instituție, (Winkîn prestatori de servicii pentru caracatița mondială a corupției, infiltrată până la cel mai mărunt funționar de stat”., ibidem

Aidoma, adică predându-se Poliției din proprie inițiativă – deși ar fi putut lesne să fugă cu succes și, de asemenea, cu toate că știau exact ce cumplite consecințe, inclusiv cazne de felul acelora prin care Inchiziția îngrozise Spania cu jumătate de mileniu în urmă, vor avea să suporte (vezi pe larg și, firește, nelimitativ: Ion Coja, art.cit., integral, sau Redacția Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, făcute în Obiectiv Legionar, nr. 38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 6 [O.L. 38-39]) –, au procedat și legionarii care, în septembrie 1939, l-au «executat» pe Armand Călinescu, prim-ministrul asasin, care avea pe conștiință viața (și tinerețea) Căpitanului, a nicadorilor și a decemvirilor, uciși prin strangulare de gardienii care îi păzeau”., Ion Coja, art.cit., pag. 24
„Imediat după atentat echipa Miti Dumitrescu s-a deplasat în str. General Berthelot”(Șerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.II, Editura Crater, București, 1996, pag. 145)”și, își amintește Paul Știubei («la data aceea în 1939(Wink inginerul șef al aparatelor din Radiodifuziune», cf. Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 43), a intrat în localul Radiodifuziunii trăgând în tavan mai multe focuri de revolver. Aceasta pentru a intimida și paraliza presupusa gardă militară de pază. Spre stupefacția istoriei această instituție a Radiodifuziunii nu avea pază militară și avea numai doi portari, salariați proprii, care controlau intrarea.
Echipa Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare și difuziune unde cânta orchestra Radio(Wink. Miti Dumitrescu a luat microfonul din fața orchestrei și a pronunțat următorul mesaj către Națiune și Istorie:
«Astăzi 21 septembrie 1939 ora 1430 primul ministru Armand Călinescu a fost executat de o echipă legionară de sacrificiu care a făcut justiție pentru asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu la 30 noiembrie 1938».
Salariații Radiodifuziunii au întrerupt difuzarea la jumătatea mesajului și astfel publicul ascultător n-a recepționat justificarea atentatului.
Odată cu exprimarea mesajului, echipa Miti Dumitrescu a depus pe podea revolverele și a ridicat spre tavan ambele mâini.
Aceasta cu semnificație de predare către autoritățile de stat. Până să vină poliția spre a-i aresta(Wink, directorul general al Radiodifuziunii(Wink s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu și i-a tras două palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat și a rămas mai departe imobil cu mâinile ridicate spre tavan.

Poliția a venit în frunte cu generalul Gavrilă Marinescu și i-a luat pe legionari”., Paul Știubei, Mărturisire făcută în calitate de pacient doctorului Șerban Milcoveanu, redată în Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 43, 44
„Lui Miti Dumitrescu i s-au rupt ambele brațe, iar limba i-a fost scoasă din gură cu un cârlig”., Redacția Obiectiv legionar, Comentariile amintite, extras
Fiecare dintre cei nouă membri ai echipei de sacrificiu, după ce a fost „torturat timp de 8 ore într-un mod înfiorător”(XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], pag. 69, Ediția I-a, Colecția Omul Nou, Salzburg, 1953), a fost „legat și împușcat fără judecată”., ibidem
Apoi, tot Poliția, „le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada Știrbei Vodă la întretăierea cu bulevardul Ardealului”., Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 44
„Încă o informație.
La acea dată era mare caniculă în București.
Prefectura Poliției Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să [le] vizioneze descompunerea(Wink.
La fața locului au venit membrii Guvernului și alte somități ale clasei conducătoare.
În «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocă s-a putut vedea [,spre pildă,] cum(Wink ministrul educației naționale profesorul Petre Andrei scuipă cadavrele în chip de ură și pedeapsă post mortem”., ibidem, pag. 45
De asemenea, „(Wink școlile au venit să le scuipe și să le blesteme”., Șerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.I, pag. 146
„Nu se știe ce s-a întâmplat [apoi] cu cadavrele(Wink. După toate probabilitățile au fost incinerate la Crematoriul Cenușa și ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi”., idem, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 45
Din cadrul acelorași sinistre represalii, fac parte și „masacrele mișelești din noaptea de 21-22 septembrie 1939. Noul guvern constituit sub președenția gen[eralului] Argeșanu, având pe gen[eralul] Gavril[ă] Marinescu ca Ministru de Interne, a ordonat uciderea tuturor fruntașilor legionari din lagăre și închisori, precum și a câte 3-5 legionari din fiecare județ.
Astfel, au fost asasinați grupul de la închisoarea Râmnicu-Sărat în frunte cu ing. Gh. Clime, care a fost(Wink torturat în mod înfiorător; 44 în lagărul de la Miercurea Ciuc; 31 în lagărul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar din Brașov; 10 în București; 147 în restul țării. În total, 252 de legionari”., XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], pag. 70
De asemenea, pe 22 septembrie „Victor Dragomirescu este ridicat de la Spitalul închisorii Văcărești, sugrumat în mașină și dus la crematoriu unde, încă dând semne de viață, a fost ars de viu”., ibidem

Omisesem, mai sus, să-ți precizez motivul asasinării lui I.G. Duca. El, în calitatea sa de prim-ministru, semnase, în 1933, un angajament internațional pentru încetățenirea în țară a 300.000 de evrei (vezi detalii în Ion Coja, art.cit, pag. 22). Și-aceasta când, „în luna decembrie 1933, vreme de pace, nu existau nicăieri [în lume] persecuții antievreiești”(ibidem, pag. 22); „iar adăugați la ceilalți aflați deja în România, unii cu forme legale, alții clandestini, evreii din România ar fi ajuns să depășească un milion și jumătate, devenind, practic, cea mai numeroasă minoritate etnică din România”., ibidem
Dar „de ce să se producă un asemenea exod, din Polonia în România, un exod de dimensiuni superioare celui biblic?! Explicații oficiale nu s-au dat, dar chiar și dacă ar fi existat aceste justificări, cine ar fi împiedicat apariția altor explicații, a altor «scenarii»?
Un astfel de scenariu, care a circulat mult în perioada interbelică, este acela potrivit căruia comunitatea evreiască, preocupată(Wink în mod firesc, de constituirea unui stat Israel, cu un teritoriu propriu, ar fi vizat, ca teritoriu al acestui stat, o parte din teritoriul românesc!”., ibidem
„La acea dată, în 1933, acest plan al cărui susținător tenace fusese vestitul ministru [de interne al Franței](Wink Adolphe Crémieux (1796-1880), avea o vechime de aproape un secol! Așa se explică, susțin unii, presiunile făcute asupra României și la Conferința internațională de la Berlin (1878), și la Paris (după primul război mondial), pentru ca România să accepte încetățenirea necondiționată a oricărui evreu care ar fi vrut să se stabilească în România. Deja însă, pe căi legale sau altminteri, în România de după 1830, s-au scurs importante efective umane evreiești, din Rusia și Polonia îndeosebi, al căror număr amenința să pună în cumpănă caracterul românesc al unor importante suprafețe din teritoriul național. Orașele moldovenești, în frunte cu Iașii, erau deja locuite cam toate de o populație majoritar evreiască.
Cum pica în acest context intrarea în țară a încă 300.000 de evrei, e ușor să ne imaginăm! Din păcate singurii care au reacționat (iar reacția lor nu a imaginat cea mai fericită soluție) au fost legionarii. Celelalte formațiuni politice nu au avut nimic de obiectat. Din partea legionarilor, generalul Cantacuzino-Grănicerul i-a făcut o vizită prim-ministrului acasă și, în virtutea faptului că se cunoșteau și se prețuiau dintotdeauna, (Winkl-a avertizat: «Ghiță, să știi că dacă semnezi intrarea în țară a 300.000 de evrei, băieții (adică legionarii – n. I.Coja.) te împușcă!»
Generalul, așadar, nu s-a plâns de nedreptatea care li se făcea legionarilor prin desființarea partidului lor, împiedicându-i să se prezinte la alegerile de peste câteva zile. Ci i-a făcut lui Duca o cerere pe care ar fi trebuit s-o susțină și celelalte partide, căci intrarea a 300.000 de alogeni, indiferent de naționalitatea acestora, era o măsură inacceptabilă în numele celor mai elementare interese naționale”., ibidem
„Sora lui I.G. Duca(Wink a reprodus cuvintele pe care le-a rostit I.G. Duca, întors acasă, după ce a semnat pentru încetățenirea celor 300.000 de evrei: «Mi-am semnat condamnarea la moarte!»
E cumplit și naște o mulțime de întrebări faptul că I.G. Duca a semnat acea convenție (sau ce-o fi fost), știind bine ce i se va întâmpla și, mai ales, știind bine cât rău aduce astfel Țării și Neamului său. De ce a semnat I.G. Duca? Singurul răspuns plauzibil rămâne acela că I.G. Duca își asumase anumite obligații de supunere și ascultare necondiționată, pe care nu era chip să le încalce”..., ibidem

Oricum, „asasinatul politic nu a fost inventat de legionari! Dar este evident că legionarii sunt acuzați pentru aceste asasinate cu o insistență și cu o strategie a dezinformării atât de bine pusă la punct încât trebuie să ne întrebăm ce anume supără în mod specific și pe cine în faptul că legionarii, pe parcursul a(Wink 20 de ani(Wink săvârșiseră câteva asasinate (Manciu, Duca, Stelescu, Armand Călinescu și...cam «atât»), iar împotriva lor autoritățile, subliniez: autoritățile, ocolind legea, încălcând-o chiar, uciseseră cu de la sine voie, a regelui și a zbirilor poliției și din guvern, peste 300 (trei sute) de tineri care, ca persoană, ca individ, nu săvârșiseră nici o infracțiune, nici o fărădelege.
Se uită lucrul acesta sau este complet necunoscut de cei care îi consideră mai departe pe legionari niște asasini prin excelență, adică prin mentalitate și prin program politic.
Mai sunt oare legionarii, la acest «scor» atât de categoric, 300-4, mai sunt ei asasinii sângeroși și bezmetici pe care ni-i prezintă fel de fel de istorici și publiciști care uită cu consecvența cea mai stranie să amintească circumstanțele(Wink în care aceștia s-au simțit obligați să recurgă la forma supremă de apărare?!”, ibidem, pag. 24

Nu cumva, precum avertizează Șerban Suru, „poate(Wink cei din fruntea țării nu vor să se cunoască istoria reală, căci, de-abia atunci oamenii de rând se vor putea proteja împotriva repetării istoriei și, o asemenea posibilitate, conducătorii noștri nu o agreează căci poate au de gând să «repete» istoria, luând exemple din trecut atunci când se vor afla la ananghie. Să nu uităm că pentru Ion Iliescu a fost la modă în anul 1990 să dea vina pe legionari și să spună că împotriva regimului neocomunist de atunci, manifestațiile populare au fost de tip «legionar» - în sensul rău al cuvântului”., Șerban Suru, Adresă către autorități..., în Obiectiv Legionar, nr.38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 1, [O.L. 38-39]
Să nu uităm, vorba lui Ion Coja, că, „ce trăim noi azi seamănă destul de bine cu ce se întâmpla în România anilor ’30. Numai că atunci era mai evident pericolul din afară, al dezagregării României Mari. Acest pericol nu aș zice că azi este mai mic, sau că nu există! Dimpotrivă! Este poate mai mare ca-n anii ’30, dar este mult mai discret, mai bine disimulat sub felurite lozinci și structuri europenizante, uzând de arme mai eficiente decât cele aflate în dotarea armatelor, cum ar fi arma financiară sau arma psihologică”., Ion Coja, art.cit., pag. 23
Apropo, întreabă retoric Nicador Zelea Codreanu: „Care erau atunci [,în anii ’30,] dușmanii declarați ai Legiunii și implicit ai prosperității României și ai românilor?
Politicianismul, corupția, spolierea bogățiilor țării și pauperizarea majorității zdrobitoare a românilor, asaltul economic al străinilor, cumpărând totul pe nimic, înrobind bietul român pe salarii de supraviețuire, despădurirea munților României în folosul unor venetici, transformarea românilor într-un popor de bolnavi datorită mizeriei creatoare de boli sociale și a asistenței sociale de două parale!

Atenție, vi se pare cunoscut?(Wink Ce vi se poate părea depășit?”, Nicador Zelea Codreanu, Despre niște reformatori, în Cuvântul Legionar, An III, nr.36, august 2006, pag. 3

Dacă nimic, are cuvântul Șerban Suru:

„[–] Terorismul de stat este cel mai înfiorător, cel mai distrugător tip de terorism, căci cetățenii sunt la discreția forțelor Statului, forțe care în loc să îi apere, îi torturează și îi ucid”(Șerban Suru, Invitație la Conferința cu titlul «70 de ani de terorism în România modernă - începutul...», ținută la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18, sector 1, București, în data de 20.09.2006, între orele 18-20. Textul se regăsește în [O.L. 38-39], pag. 2), „practicând teroarea de stat ca metodă de anihilare a adversarilor politici și de supunere totală a populației”., ibidem

Ciulesc urechea...
85 Faust Brădescu, op.cit., pag. 54

Și deși „ca în orice revoluție, se încearcă o schimbare radicală socială(Wink, masele nu mai sunt îndemnate să meargă la acte și gesturi necontrolate, nu mai sunt îndopate cu lozinci purtătoare de ură, nu mai sunt dirijate spre dezlipirea sufletească de națiunea din care fac parte”86. Iar „concepția legionară depășește scopul imediat al unei reușite concrete de înlăturare a unei clase sociale prin alta”87, revoluția întemeiată pe ea luând „în considerație viitorul întregii națiuni, armonia și bunăstarea socială a tuturor claselor”88. „Nu se preconizează violența, nu se urmărește distrugerea utilului experimentat, nu se insinuează desprinderea individului de contextul național, nu se propovăduiește fericirea și bunăstarea prin desprinderea de Dumnezeu89”90.

86 ibidem, pag. 55
87 ibidem
88 ibidem

89 „Revoluția legionară are loc în timp, printr-o gândire ce ia în considerație stabilirea unei armonii generale și a centrului de realizare în sufletul individului, iar nu în izbucnirea unei răzvrătiri sângeroase”., ibidem, pag. 60

90 ibidem

Așa se explică de ce nici „după [mai mult de] trei sferturi de secol, spaima dușmanilor în fața invincibilității spirituale a edificiului legionar nu a încetat: s-a transmis copiilor și nepoților, asemeni unei moșteniri, astfel încât devine relativ simplu să identifici un dușman al neamului românesc sau un arivist (grabă și zel suspect în a denatura și stigmatiza legionarismul). Deși numărul legionarilor actuali este infim, deși tineretul de azi prezintă certitudinea că nu poate urma calea elitei interbelice, deși literatura «verde» constituie o raritate, corul denigrărilor nu încetează. Dar pentru legionari «nu există înfrângere și dezarmare, căci forța ale cărei unelte vrem noi să fim e etern invincibilă»(Ion Moța – La Icoană, 1927) și «Chiar dacă a căzut Căpitanul, a rămas metoda!»”91. „Armatele cele mai eficace din lume sunt semințele”92.

91 Nicoleta Codrin, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptă. Concepția tactică a Căpitanului, Editura Lucman, București, 2004, pag. 15
92 Lucian Blaga, Carnețelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit și îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, București, 2001, pag. 279

„Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puțin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale, și nici așteptărilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiției noastre, ci să introducă Absolutul în respirația zilnică a României. Nu o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei”93.

93 Emil Cioran, Profilul interior al Căpitanului, în Glasul strămoșesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940. Textul se regăsește în culegerea , Mișcarea Legionară în texte originale și imagini, Editura Lucman, București, f.a., pag. 177 [M.L.T.O.I.]

În legionarism, „ideea de bază a revoluționării existenței umane nu este nici libertatea și, în nici un caz autoritatea. «Mișcarea Legionară nu se întemeiază [în] exclusiv[itate] nici pe principiul autorității, nici pe cel al libertății. Ea își are temeliile înfipte în principiul dragostei. În el își au rădăcinile atât autoritatea, cât și libertatea»(Corneliu Zelea Codreanu, Legiunea pentru supraviețuirea ființei naționale, pag. 59).
Este vorba despre aceeași dragoste propovăduită de primii creștini, este dragostea dintre Christos și apostoli. Dragostea legionară nu este destinată unor anumiți oameni dintr-un spațiu și timp dat, ea este destinată întregului neam românesc”94.

94 Cezarina Bărzoi, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivă legionară, IV, în Permanențe, anul VII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2004, pag. 19

Aceasta explică de ce „în timp ce toate revoluțiile sunt politice, revoluția legionară este spirituală și creștină.
În timp ce toate revoluțiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om, revoluția legionară are drept țintă supremă: mântuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumnezeu(Wink”95.

95 Mircea Eliade, De ce cred în biruința Mișcării Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937. Textul se regăsește în culegerea , «Dosarul» Mircea Eliade, vol. V, (1936-1944), Jos farsa!, partea a doua, Cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, București, 2001, pag. 251 [D.M.E.-J.F.p.II]

„De aceea sensul Mișcării Legionare se deosebește de tot ce s-a făcut până astăzi în istorie”96: „niciodată cuvântul Mântuitorului n-a fost înțeles ca o revoluție a forțelor sufletești împotriva păcatelor și a slăbiciunilor cărnii”97. „O revoluție spirituală care luptă în primul rând împotriva păcatului și nevredniciei”98. O revoluție a cărei biruință „va crea un om nou”99, „născut dintr-un desăvârșit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruință a duhului împotriva cărnii” 100.

96 ibidem, pag. 251, 252
97 ibidem, pag. 251
98 ibidem
99 ibidem, pag. 252
100 ibidem

„Legionarul nu mai trăiește la întâmplare. Viața lui are un sens precis și major: revoluția creștină, mântuirea neamului românesc”101.

101 Mircea Eliade, Noua aristocrație legionară, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938. Textul se regăsește în [D.M.E.-J.F.p.II], pag. 259

„Stilul de viață legionar înlătură tot ceea ce este inutil, exterior, ornamental, înlătură tot ceea ce a creat strâmb și împovărător o mentalitate și o simțire îmbătrânită, stilul legionar înlătură tot ceea ce astăzi, ca și-n alte epoci asemănătoare, sub pretenție de civilizație și rafinament, desfigurează chipul omului și îl îndepărtează de natura sa proprie.
Dar ce înseamnă simplitate legionară? Înseamnă trăirea adevărată: omul în legile omeniei sale. Simplitatea legionară înseamnă linie dreaptă, înseamnă adâncime, înseamnă asceză102. Ea decurge dintr-o adevărată trăire în spirit”103.

102 Înseamnă-n-trun cuvânt CREDINȚĂ. „Credință și(Wink jertfă”.,Traian Herseni, Prefață la volumul Traian Herseni, Mișcarea Legionară și muncitorimea, Editura Mișcării Legionare, București, 1940, pag. 3
Nu-ntâmplător „Mișcarea Legionară are credințe, nu programe. Deosebirea e ca între cer și pământ. Programul e ceva din afară, făcut anume să câștige partizani. El se aseamănă cu râma din undița pescarului. Cu cât e mai grasă râma, cu atât mai repede se prinde peștele și, se înțelege, cu atât mai bine îi merge pescarului. Cu alte cuvinte: cu cât e mai darnic programul, cu atât se lasă mai repede păcălit alegătorul și, se înțelege, cu atât mai bine le merge partidelor. Spus pe față: programul e făcut de cei «deștepți» sau «șmecheri» ca să amăgească pe cei «proști» în alegeri”. (Traian Herseni, Cuvânt înainte la volumul Traian Herseni, Mișcarea Legionară și țărănimea, Ediția a II-a, Editura Mișcării Legionare, București, 1940, pag. 3) E simptomatic că în „compoziția comitetelor executive, centrale și județene ale partidelor politice, din care se recrutează miniștrii și prefecții guvernelor și deputații”(Traian Brăileanu, Politica, Editura, Albatros, București, 2003, pag. 315. Ediția a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuți, 1928), „predomină tipul intelectualului nemulțumit cu leafa sa sau a[l] avocatului care speră să-și sporească clientela și să învârtească afaceri mai bune devenind prefect sau deputat”., ibidem
După ce trec alegerile, partidele și-au ajuns scopul și nu le mai pasă de nimic. Căci politicianul «deștept» știe că până la alegerile viitoare «prostul» uită, iar el are vreme să-și schimbe dacă nu năravul, cel puțin... programul.(Traian Herseni, Mișcarea Legionară și țărănimea, pag. 3) „«Programele sunt vorbe»”., ibidem, pag. 3, 4

„Credințele sunt cu totul altceva. Ele isvorăsc dinlăuntru, din inima și sufletul omului. Cu un program de care nu te ții, îți bați joc de alții, cu o credință pe care o trădezi, îți bați joc de Dumnezeu, de sufletul și omenia ta. De aceea credințele nu se pot schimba de pe o zi pe alta și nici nu au preț decât dacă sunt înfăptuite. Programele sunt făcute de oameni și schimbate după oameni. Credințele dimpotrivă schimbă ele pe oameni și-i ridică prin frumusețea și adevărul lor până la ele. Care din politicieni trăiește după programul partidului? Care e gata să moară pentru acest program? Legionarii însă trăiesc după credințele lor și sunt gata să-și de viața pentru ele. Moța și Marin, ca să nu-i amintim decât pe ei, au murit întru credința lor legionară. Din pricina aceasta credințele nici nu au rostul să aducă partizani, ele strâng numai în jurul aceluiași steag pe cei care sunt în stare să trăiască și să moară pentru ele. Mișcarea Legionară are credincioși, nu partizani. Din ea fac parte cei care jertfesc totul pentru țară, adică pentru mântuirea și înălțarea neamului românesc. În rândurile ei nu intră cei care cer, cei care umblă după câștig, cei care fug de muncă și nu se rușinează să cerșească, ci numai cei care dau, cei care se păgubesc pe ei pentru mărirea neamului., ibidem, pag. 4 Pe scurt, „Mișcarea Legionară nu promite și nu oferă nimănui nimic. Ea constituie o organizație în care cel care intră dă totul și nu cere în schimb nimic”., idem, pref.cit., pag. 3

„Căpitanul Legiunii n-a spus niciodată: «veniți fraților cu mine, că vă dau marea cu sarea si cerul cu paserile» cum au spus(Wink toți conducătorii de partide din România, ci spune: «eu am luat în spate crucea suferintelor românești și urc drumul care prin jertfă ne duce la biruință; - cine se crede în stare să îndure toate chinurile acestea să vină cu mine». Iar când a fost întrebat de program, Căpitanul a răspuns: «Să dăm tot ce avem pentru neamul nostru, luptând din toate puterile împotriva tuturor acelora ce-l fură, exploatează și dezonorează, amenințându-i existența» (25 Oct. 1936). De aceea în jurul său n-au ce căuta lichelele, n-au ce căuta neoamenii. Chiar dacă vreunul dintre aceștia îndrăznește să se apropie, fuge îndată ce dă de greu, «fuge ca dracul de tămâie»”., ibidem, pag. 5

De aceea, „în Legiune nimeni nu se uită dacă ești sărac, dacă ai haine roase, dacă ești simplu muncitor cu ziua sau ești mare bogătaș. Aici nu se pune preț decât pe credință, pe jertfa adusă, pe dragostea de neam și pe omenie”., idem, Mișcarea Legionară și țărănimea, pag. 17
De aceea „fruntașii legionari nu se aleg după avere sau după oamenii pe care îi atrag în partid, ci după [cenzurat]ățenia sufletului, după puterea lor de dragoste, de credință și de jertfă ”., ibidem
De-aceea, „legionarismul încurajează și se întemeiază pe libertate. Vii în legionarism pentru că ești liber, pentru că te-ai hotărât să depășești cercurile de fier ale determinismului biologic (frica de moarte, de suferință, etc.) și ale determinismului economic (frica de a rămâne pe drumuri). Cel dintâi gest al legionarului este un gest de totală libertate: el îndrăznește să se rupă de toate lanțurile robiei sale spirituale, biologice și economice. Nici un determinism exterior nu-l mai poate influența. În clipa când s-a hotărât să fie liber, toate spaimele și toate complexele de inferioritate dispar ca prin farmec. Cel care intră în Legiune, îmbracă pentru totdeauna cămașa morții. Asta înseamnă: legionarul se simte atât de liber, încât nici moartea nu-l mai înspăimântă”. (Mircea Eliade, Libertate, în Iconar, Cernăuți, an III, 1937 nr. 5. Textul se regăsește în volumul, Mircea Eliade, Textele «legionare» și despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 6Cool „«Cel care știe să moară nu va fi rob niciodată». Și nu e vorba numai de robia etnică sau politică, ci, în primul rând, de robia spirituală. Dacă ești gata să mori, nu te mai poate robi nici o frică , nici o slăbiciune, nici o timiditate. Împăcându-te cu gândul morții, atingi cea mai totală libertate care îi este îngăduită omului pe pământ”., ibidem

Iar dacă, „e adevărat, pot fi și dintre legionari unii care să fi rămas la mentalitatea politică sau la cea haiducească”(Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionară, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferință ținută la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundației George Manu): „ei sunt întârziații Mișcării sau(Wink structural inapți de a progresa o dată cu ea. De aceea nu judecați Mișcarea după cei care nu stau decât la periferia ei, ci după cei buni, care năzuiesc să fie încă și mai buni, și stau ca atare în inima ei. Dacă veți spune: «Am văzut un legionar făcând cutare acțiune nevrednică», nu veți înțelege ce este de înțeles. Când însă veți vedea – și-l puteți vedea – un legionar care încă nu e mulțumit cu sine, atunci veți fi văzut ceva din Legiunea însăși. Veți fi văzut umbra lui Corneliu Codreanu și a lui Moța; lumina lui Corneliu Codreanu și a lui Moța”., ibidem

103 Ernest Bernea, Stil legionar, Tipografia Bucovina, I.E. Torouțiu, București, 1937; reeditare Salzburg, Colecția Omul Nou, 1953 [S.L.], apud site-ul Fundației George Manu.

„Legiunea nu luptă contra cuiva, luptă pentru ceva: pentru valorile spirituale”104. Iar legionarii „nu merg pe drumul lor, ci pe drumul nației, care e al mântuirii pentru că pe el străjuiește Dumnezeu”105.

104 Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionară, apud site-ul Fundației George Manu
105 Nae Ionescu, Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire, anul I, nr. 100 din 27 iunie 1937, apud site-ul Fundației George Manu.

„«Ori învingem ori murim» nu e numai un refren de cântec legionar, ci însuși principiul acestei mișcări care, în afară de aceea a lui Avram Iancu, este singura cu adevărat revoluționară în istoria noastră”106.

106 Nichifor Crainic, Revoluția legionară, apud site-ul Fundației George Manu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
publicitate
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

 
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra Ăźntregului continut al acestui site apartin Ăźn totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partialĂŁ a materialelor este permisĂŁ numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.