Plastice de tot felul ºi de toate culorile, o gamã întreagã de PET-uri de diferite dimensiuni ºi forme...Veþi crede probabil cã vorbesc de un târg, unde producãtorii de mase plastice îºi expun marfa. Ei bine, nu! Vorbesc despre apele râurilor ºi malurile lacurilor din România, care au ajuns sã arate ca niste adevãrate expoziþii de mase plastice ºi care – pe zi ce trece – sunt din ce în ce mai încãrcate cu gunoaie ºi reziduuri. De la sticle de plastic la hârtii, de la ambalaje de produse alimentare la alte mizerii, oamenii aruncã fãrã nici o judecatã tot ce le prisoseºte în aceste locuri.
Vãzând starea în care au ajuns apele râului Bistriþa, ale râului Siret ºi lacurile de acumulare din zonã, trei tineri din Piatra Neamþ s-au hotãrât sã tragã un semnal de alarmã! Aºa s-a nãscut ideea expediþiei cu caracter ecologic,
Pe Apa Sâmbetei.
Eforturile celor trei camarazi, care s-au îmbarcat pe pluta
PET-RO-dava, construitã din aprox. 6000 de PET-uri - Radu Ursu (cãpitan, vâslaº ºi cameraman), Ciprian Solomon (cãpitan de rezervã, vâslaº ºi "agitator") ºi
Ciprian Cucuruz (timonier si cameraman) – nu s-au dus însã pe ‘apa Sâmbetei’. ÃŽn aceastã operaþiune care a durat aproximativ trei sãptãmâni, aceºtia au reuºit sã mobilizeze oamenii întâlniþi pe traseu sã ajute la adunarea deºeurilor ºi la depozitarea lor în locuri special amenajate. De la elevi ºi pânã la pensionari, zeci de persoane au participat la strângerea a peste 500 kg de gunoaie. Principalul scop al expediþiei nu a fost însã strângerea unei cantitãþi uriaºe de deºeuri (deºi s-a încercat pe cât se poate), ci latura educativã: explicarea importanþei coºurilor de gunoi. Putem garanta cã cei care au muncit la adunarea mizeriilor nu vor mai arunca niciodata hârtii sau alte lucruri pe jos!
Expediþia a început de la coada Lacului Bicaz, din Poiana Largului ºi s-a încheiat la Nãmoloasa, dupã o serie întreagã de peripeþii, care au zdruncinat atât ambarcaþiunea, cât ºi moralul plutaºilor. Primul lucru care i-a întâmpinat pe drum a fost Stânca Dracului, o formaþiune aflatã în mijlocul apelor, a cãrei origine nu poate fi explicatã. Taranii bãtrâni spun cã, într-o noapte, mergea Dracul cu ea pe vârful degetului, dar l-au prins zorile ºi a trebuit sã fugã, lãsând-o acolo. Pânã în comuna Ceahlãu, unde au fãcut primul popas, aceºtia sau îndeletnicit, pe lângã colectarea de sticle de plastic, cu pescuitul (au prins 25 de peºtiºori, pe care i-au dat în schimbul unei farfurii cu ardei umpluti) ºi au mai încercat ºi sã salveze un pescãrus cu aripa ruptã. Apoi, din Ceahlãu au pornit cãtre Portul Bicaz, unde au ajuns cam greu, cãci Ciprian Solomon, cunoscut pe numele de Screech, a rupt o vâslã ºi unde patru zile au fãcut curãþenie. De acolo, s-au îndreptat spre Lacul Rãcãciuni, unde i-a prins o mare furtunã. Degeaba trãgea timonierul Ciprian Cucuruz, Webber, tribord, cã oricum se îndreptau vertiginos spre babord. Cu aceastã ocazie, Screech a mai rupt o vâslã. Noroc cu cele de rezervã! Ajunºi la mal, fericiþi cã n-au cãzut în apã, cei trei dau sã acosteze, dar vântul le face în ciudã, îºi schimbã direcþia ºi le rupe catargul! Noroc cu niºte braconieri de treabã, care i-au ajutat sã tragã la mal ºi sã-ºi monteze cortul lângã cocioaba lor. Trei zile au avut de lucru: sã repare pluta, pe care furtuna a zdruncinat-o bine, sã facã un catarg nou, dintr-un arac amãrât, ºi – cu ajutorul Primãriei din satul Rãcãciuni – sã organizeze o acþiune de strângere a deºeurilor. ÃŽn tot acest timp, cei trei au mâncat peºte. Mult peºte. O vreme nu cred cã vor mai mânca peºte...
Dupã aceea, au avut de ‘sãrit’ douã baraje, pe o portiune unde nu se putea naviga. Pluta - transportatã cu o maºinã – s-a stricat din nou, dar dupã alte reparaþii (fãcute cu o mâna, cãci cu cealaltã plutaºii se scãrpinau pentru cã luaserã purici!!), au pornit, cu 20km/h spre Movilenii de Jos. Aici alte peripeþii... Ajunºi la o cãulã pe care au vãzut-o foarte târziu ºi n-au mai putut-o evita, s-au înfipt în ea din plin. Ambarcaþiunea s-a rãsturnat, iar Screech – cel mai curajos dintre toþi – a sãrit în apã.
A urmat din nou o sesiune de ecologizare, presãratã cu momente de crize de nervi, provocate de obosealã, foame, frig ºi, implicit, de nervi.
Urmãtorul moment memorabil: Focºani – Digul Groazei – Moarte! Noroc cu þãranul Gianni, care i-a ajutat sã ajungã la mal, trãgândui cu cãruþa. Din nefericire, þãranul nu i-a însoþit pe tot parcursul drumului, iar când s-a retras Siretul ºi au rãmas în mijlocul apelor, pe un ostrov, n-a avut cine sã-i mai tragã. Aºa cã nu le-a mai rãmas decât sã tragã ei ca niºte catâri la plutã. Ajunºi în Vadul Roºca, localnicii le-au povestit cã în fiecare an moare un om pe Siret.
Evident, în acest an nu murise nici unul. ÃŽncã. ÃŽncurajator, nu? Aici au adunat într-o orã aproape 200kg de gunoaie, ajutaþi de elevii de la ºcoala din sat. apoi, au plecat mai departe, spre Nãmoloasa. Pe drum, i-a prins un vârtej ºi i-a dus la un pod unde s-au împotmolit. Au reuºit – numai ei ºtiu cum – sã scape ºi de aici. Dupã care Siretul a devenit ºiret ºi apa domoalã, iar ei dãdeau liniºtiþi la vâsle. ÃŽntr-un moment de neinspiraþie însã - cã doar totul mergea prea bine – au decis sã ridice vela. Destinaþia: stufãriº! ªi aºa au rãmas înnãmoliþi, chiar în Nãmoloasa. Au stat acolo patru zile, fãrã mâncare ºi fãrã semnal sau baterie la telefon. Din cauza condiþiilor meteo, care se anunþau mai mult decât nefavorabile navigãrii cu o plutã din PET-uri, expediþia a trebuit sã se finalizeze în acest punct.
La final ambarcaþiunea a fost luatã de o firmã de reciclare
Relatarile presei:
Evenimentul: Fiind baiet, cu PET-ul cutreieram
TVR: Expeditie inedita pe raurile Romaniei
Video:
Pe Apa Sâmbetei @ TVR - 25 sept 2005
Pe Apa Sâmbetei @ Realitatea TV - 3 feb 2007
Pe Apa Sâmbetei - Filmul (1h 24min)
Imagini: (click pentru a mãri)
Autentificare
