Un print la Cotroceni
Cum am intrat în redactie, la AM Press, acum cîteva zile, m-a socat un titlu care domina micul ecran al televizorului din birou: „Un print la Cotroceni“. Or fi vrut sã scrie „Un principe la Cotroceni“, în ideea candidaturii Principelui Radu la presedintia României, a cãrei sustinere a primit sigiliul prestigiului Majestãtii Sale, Regele Mihai. Nu era însã nici o gresealã. La Cotroceni tocmai intrase Printul de Monaco, vîrful celui mai mic, cred, stat european. La Monaco se petrec faimoasele curse de masini si tot Monaco este renumit pentru hotelurile sale extrem de elegante si extrem de scumpe. De altfel, venind din Prahova, am avut cinstea sã mã intersectez (vorba vine sã mã intersectez pentru cã am fost somat sã opresc, alãturi de alte zeci si sute de automobile în apropierea Pietei Victoriei) cu o coloanã oficialã cu antemergãtori, motociclisti si puzderie de politisti care strãjuiau pînã si cea mai micã intersectie. Credeam cã trece Traian Bãsescu, presedintele nostru care de cînd a intrat în campanie electoralã, si a intrat de cîteva luni, nu mai doarme la Cotroceni ci la Vila Lac 3 în Primãverii, acolo unde îsi aflã sediul conjugal. De altfel, în viata presedintelui s-au petrecut si alte modificãri notabile. Dacã mai an bea pînã-n zori cu diversi amici pedelisti, cu actuala ministresã Elena Udrea la Golden Blitz spirtoase scotiene, acum se prezintã peste tot la brat cu consoarta Maria si cînd se asazã la o masã, pe vreo terasã de cîrciumã, întrebat cu ce doreste sã fie servit, rãspunde invariabil - apã platã. Asta mai zic si eu metamorfozã electoralã. Sã bage la cap tinerii învãtãcei în ale politicii. Ultima impresie conteazã. La Cotroceni deci a sosit Printul Albert de Monaco. N-am avut timp sã descifrez dedesubturile politice ale întîlnirii la nivel înalt si nici beneficiile de ambele pãrti. Cu certitudine ele sînt. Cîte o asemenea vizitã are menirea generoasã de a rupe pînzele de pãianjen care se instaleazã în portile mari ale Palatului mult prea rar cãlcat de vreun oaspete de soi. ÃŽn concluzie e de bine. ÃŽn altã ordine de idei m-as opri nitel asupra unei informatii legate de alegerile prezidentiale din toamnã. Cîteva sondaje, unele publice, altele tinute prin sertare, aratã fãrã echivoc starea de declin a prestigiului presedintelui actual. Traian Bãsescu, pe care l-am vãzut astã iarnã la Predeal lunecînd pe snow-mobil, lunecã acum la vale pierzînd lunar si chiar sãptãmînal, procente serioase la capitolele încredere si intentie de vot. Sãrãcia, ca o apã care creste în bucãtãrie în urma inundatiilor crizei, a ajuns pînã la gîtul multor români, somajul se lãteste ametitor iar avertismentele expertilor Uniunii Europene cã acest declin este doar la început si va tine pînã prin 2015 nu sînt deloc în mãsurã sã sãdeascã optimism. A venit vremea în care un ciocnit de pahare în zori cu Gigi Becali si deja faimosul hã-hã-it sã nu mai stîrneascã simpatie, ci crispãri. De aici vestea care circulã prin redactii cã Traian Bãsescu, asemuit într-o variantã americanã de sondaj ba cu o vulpe, ba cu un sacal, s-ar adapta din mers evitînd printr-o manevrã abilã esecul. El se aflã deja pe locul trei în unele sondaje dupã Crin Antonescu si Sorin Oprescu, la capitolul încredere. Si atunci varianta retragerii în ultima clipã pentru postul de premier si sustinerea unui candidat surprizã, atît de surprizã încît toti stiu cã e vorba de Mugur Isãrescu, nu mai pare o fantezie. Sã fie aceasta explicatia faptului cã presedintele n-a avut liniste de sãrbãtori si în loc sã chefuiascã negocia un urias împrumut financiar cu FMI? Cine gospodãreste aceste miliarde? Presedintele? Din punct de vedere constitutional, nu. Le gospodãreste Executivul condus de un premier. S-a chinuit Traian Bãsescu sã facã rost de bani, împovorînd pentru decenii România, pentru a-i face viata linistitã lui Boc? Parcã nu-mi vine sã cred. ÃŽn rest, primãvarã si muscate înflorite în ferestre si parcuri. La Iasi am auzit cã detinutii, scosi la un exercitiu de curãtenie, au fost atît de convingãtori în recoltat pet-uri si gunoaie din parcuri si pãduri încît au devenit un veritabil simbol ecologist. Trãiascã puscãriile care fac, iatã, curãtenie, de ce nu si moralã, în România.
|