MARTIRII TEMNITELOR

N-au făcut închisoare politică pentru despăgubiri în euro

• desi ar putea cîstiga lesne sute de mii de euro, fostii detinuti politici nemteni nici nu se gîndesc să dea statul român în judecată • asa cum a făcut Ion Diaconescu, care a si cîstigat 500.000 de euro • Grigore Caraza a petrecut 23 de ani în închisorile comuniste • Aspazia Otel a trecut 14 ani prin toate puscăriile pentru femei, fiind ne-reeducabilă • Neculai Popa a învins 16 ani de temnită si lagăre • mesterul popular Neculai Popa, de la Tîrpesti, a răzbit sase ani de detentie •

Au fost închisi în închisorile comuniste pentru un gînd, pentru un vers, pentru o faptă, pentru purul si simplul fapt că, la un moment dat, un regim s-a împiedicat de firea si credintele lor. Au iesit din temnite infinit mai putini decît au intrat. Cei care au rezistat totusi ororilor îsi spun astăzi povestea. Iar unii din ei încearcă să scoată un folos din anii de temnită grea. Ion Diaconescu, fruntas tărănist, a dat statul român în judecată, cerînd nu mai putin de 18 milioane de euro, daune morale pentru suferintele îndurate în perioada regimului comunist. Nu pentru el. El recunoaste că abia se mai tine. Pentru PNTCD, în ideea de a scoate acest partid din conul de umbră în care s-a plasat în ultimii 10 ani. Tribunalul Bucuresti a hotărît recent că suma cerută e prea mare, iar Diaconescu ar putea fi îndreptătit la vreo 500.000 de euro. Numai că tărănistului nu îi ajung, asa că va face recurs. Diaconescu consideră că numai 18 milioane de euro pot compensa cei 15 ani de muncă silnică, 5 ani de degradare civică si doi ani de domiciliu obligatoriu în Brăila. Pentru acest ultim episod, Ion Diaconescu a cerut 170.000 de euro despăgubiri. Nici nu s-a uscat bine tusul pe decizia tribunalului, că un alt fost detinut politic a anuntat că va urma aceiasi pasi. Radu Cîmpeanu, presedinte fondator al PNL, a declarat că va actiona în instantă statul român pentru suferinta morală si fizică din cei opt ani petrecuti în închisorile comuniste. Pentru care, consideră el, merită mai mult decît cei 1.600 de lei indemnizatie de fost detinut politic. Si a declarat că s-ar multumi cu jumătate din cît a primit Diaconescu.

„N-am făcut puscărie pe bani“

În tot acest timp, în vreme ce figuri marcante ale unor partide istorice îsi doresc recompense bănesti ale suferintelor prin care au trecut, în tară sînt zeci, poate chiar sute de figuri anonime, a căror suferintă nu a fost cu nimic mai prejos decît a celebritătilor, ba chiar se poate spune că au avut parte de ceva în plus. Grigore Caraza, Neculai Popa, celălalt Neculai Popa, de la Tîrpesti, ba chiar si o doamnă, Aspazia Otel, de la Roman. Sînt numai cîtiva din nemtenii care si-au pierdut anii tineretii si sănătatea, dar niciodată cugetul, sub presiunea comunistă din închisori. Acestia nu numai că nu vor să primească daune morale de la stat, ci le aduc reprosuri celor care se gîndesc la asta. „Eu am 21 de ani de temnită ca detinut politic, 2 ani de domiciliu fortat si 21 de ani de exil“, spune Grigore Caraza. „Nu sînt si nici nu m-am considerat niciodată un mercenar. Am trecut prin atîtea reeducări. Am fost 7.000 de oameni la reeducare, din care am rezistat numai 56. Am avut norocul să mă număr printre acestia. Nu dau statul în judecată, pentru că eu am luptat pentru un ideal. Pentru patrie, pentru neamul românesc, pentru biserica crestină. A da statul în judecată ar însemna să primesc bani. Nu-i accept. Nu sînt mercenar. Am dat milioane de lei la biserici diferite, am făcut o troită în Maramures, care a ajuns apoi lîngă Tiganca, în Basarabia, unde aproape o mie de români zac îngropati si n-aveau nici o cruce la căpătîi. Am dat aproape tot ce am avut. Cei care vor, n-au decît să ia. Pe Diaconescu îl cunosc bine. În Aiud, unde erau luceferii intelectualitătii românesti, de cea mai mare clasă, el era la nivelul unei festile. Lucra la făcut roate pentru cărute, undeva afară. Nu-l întreba nimeni nici cît e ceasul. Era lipsit de orice importantă. A fost o nulitate si apoi a distrus Partidul Tărănesc. Nu mă miră că a dat statul în judecată, nu mă miră nici că a cîstigat. Pe Radu Cîmpeanu nu l-am cunoscut personal, dar am cunoscut oameni care l-au cunoscut si care mi-au spus că a fost o mică nulitate. Eu n-am făcut puscărie pe bani. Am făcut pentru credintă, pentru neam si pentru biserică“, a adăugat el.

„Am făcut închisoare slujind Domnului Hristos“

„Nici într-un caz nu voi da statul în judecată“, spune si Aspazia Otel. „Am mai multe motive. În primul rînd am făcut închisoare slujind Domnului Iisus Hristos, si nu lui Mamona. Mamona fiind tentatia de bani. Am intrat în închisoare să slujesc un ideal. Fiind o bună crestină, nici într-un caz nu intentez procese. Am fost condamnată la 10 ani de temnită grea, dar fiind ne-reeducabilă, am făcut 14. Din 1948 pînă în 1962. Am trecut prin toate închisorile femeiesti: Mislea, Botosani, Arad, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc, care era pentru femei cum a fost Aiudul pentru bărbati. Dar pe unde n-am trecut...? Am făcut parte din procesul studentilor de la Cluj, din ‘49. Cutremurător a fost faptul că procesul a avut loc exact în Săptămîna Patimilor, iar sentinta a fost dată chiar în Sîmbăta Patimilor“, îsi aminteste femeia.

„Dragostea de neam nu se negociază în bani“

Neculai Popa din Piatra Neamt îi acuză grav pe cei care îi cer poporului să le plătească suferintele pricinuite de sentimentele patriotice care i-au caracterizat la tinerete si sustine că ajunsi la o vîrstă respectabilă au uitat ce înseamnă neam si tară. „Dragostea de biserică si dragostea de neam sînt sentimente care nu pot fi echivalate în bani. Astea nu se negociază. Cei care cer bani nu au nici o legătură cu neamul acesta. Sînt total împotriva acestor pretentii. Noi avem obligatia de a ajuta neamul si tara, nu să sărăcim poporul. Acesta este efectul Uniunii Europene - să ne distrugă ca neam. Un prieten bun de-al meu cere astfel de despăgubiri si m-am supărat atît de tare pe el încît nu mai vorbesc cu el. Adevăratii detinuti politici n-au astfel de pretentii. Doar cei cu spirit de aventură, doar cei care bravează, au ajuns în închisori si acum vor bani. Eu am făcut 16 ani de puscărie. I-am petrecut în Piatra Neamt, în Suceava, Pitesti, Gherla, Tîrgu Ocna, Aiud, am trecut aproape prin toate închisorile din tară. Sper să nu fie decît cîteva exceptii printre cei care au fost în închisori si acum se dovedesc a fi apatrizi, rupti de neam, care au uitat de oasele înaintasilor“, spune Neculai Popa.

„Nu-i cinstit să ceri de la toti românii ca să te îmbogătesti“

Mesterul popular Neculai Popa, din Tîrpesti, cel care a făcut din casa sa cel mai mare muzeu particular din România, a spus că toată viata a lucrat gîndindu-se cu drag la ceea ce poate lăsa mostenire. În toti acesti ani si-a iubit tara, datinile si nu a urmărit să se îmbogătească. „Dacă sînt persecutati politic ar putea primi bani de la stat în contul despăgubirilor, sînt de acord cu ei doar dacă folosesc banii în interesul poporului si nu al lor personal. Posibilitatea asta, de a obtine niste bani de la stat pentru că ai făcut închisoare e discutabilă. Dacă te gîndesti să faci averi cu acei bani, atunci e păcat de toate. Eu am pus tot ce aveam eu în folosul tării. Nu-i cinstit să ceri de la toti românii ca să te îmbogătesti. Plus că toti cei care au fost persecutati politic au acum vîrste venerabile, nu mai au nevoie de bani“, a spus mesterul popular Neculai Popa. Acestuia, în ‘62 i-a fost luate pămîntul, calul, căruta că era vremea colectivizării. Din acest motiv a ajuns el să intre în miscarea de partizani din acea vreme si să ia calea muntilor. A fost arestat si, timp de sase ani a stat în temnitele comuniste pentru „uneltire împotriva ordinii de stat si înaltă trădare“, spune mesterul nemtean.