Cîte ceva despre porci
La vita e bella
Întîmplãtor, azi e 24 ianuarie. Ziua Unirii. Probabil cã astãzi guvernantii vor trage vreo horã pe ici pe colo. Asa se obisnuieste, nu? Rãmîne de vãzut doar unde au sã o facã, tinînd seama de anuntatele proteste ale militarilor. Care vor si ei sã se prindã în horã.
ÃŽntîmplãtor, o împrejurare pe care sînt tentat sã o consider a fi cel putin nefericitã, m-a fãcut sã fiu martor, zilele trecute, împreunã cu o întreagã clasã de copii, la actiunea „în fortã“ a unui grup de hingheri în cartierul Precista. Si tot întîmplãtor am vãzut, ulterior, la televizor, actiunea tot „în fortã“ a unui grup de jandarmi la o demonstratie pasnicã a pensionarilor militari, la Constanta.
În treacãt fie spus, primul si ultimul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, declara cã nu i se recunoaste perioada petrecutã în spatiul cosmic si cea corespunzãtoare celor trei ani de pregãtire anterioarã, motiv pentru care a pierdut o parte din pensie. Au uitat rusii sã-i dea adeverintã. Asa îi trebuie! Cine l-a trimis acolo? Cînd sînt atîtea treburi de rezolvat aici, pe pãmînt.
Revenind, victima primului grup represiv, un cîine comunitar, se opunea cu îndîrjire intentiei de îmbarcare fortatã într-o Dacia papuc. Victima celui de al doilea grup represiv, un locotenent colonel în rezervã, manifesta aceeasi vehementã în fata intentiei de a fi urcat, tot cu forta, într-un microbuz Volkswagen.
Diferenta dintre cele douã cazuri constã, în primul rînd, în marca autovehiculelor. Apoi, în echipamentul si vestimentatia agresorilor. Comportamentul, în mod de-a dreptul nelinistitor, era identic. Iar raportul de forte, în ambele cazuri, total disproportionat. În ciuda faptului cã, spre deosebire de colegii lor de breaslã inferioarã, jandarmii nu foloseau latul. Ci doar mîinile vînjoase, cãlite la antrenamente, pentru a împinge capul cãrunt al ofiterului în interiorul masinii.
Atentie, copii!
Oribil! Iatã în ce societate trãiesc, cresc si se dezvoltã copiii nostri. ÃŽntre timp, scolile se întrec în actiuni cultural-educative de anvergurã, spre satisfactia lucrãtorilor cu mapa din inspectorate. „Unirea, natiunea a fãcut-o“, „Elevul si pet-ul“, „ÃŽnmultirea ecologicã a albinelor prin spori“ si concursuri cu canguri matematicieni sau maimute poliglote invadeazã programele de activitate ale scolilor, iar multitudinea de oportunitãti de colaborare interscolarã prin programe europene dezlãntuie crize de isterie printre învãtãtoarele ce se vãd plimbîndu-se pe Samps Elize. Iar cadrele didactice sînt dispuse la orice compromisuri cînd vine vorba de distinctia remuneratã Gheorghe Lazãr, sau Gheorghe Doja, sau mai stiu eu ce alt Gheorghe. Chiar, v-ati întrebat vreodatã ce le oferim copiilor? Violentã cît încape, crime, violuri si minciunã ostentativã. O copilãrie invadatã de zgomotul perpetuu de cãtuse, descinderi, mascati, sirene, militieni, bastoane, gloante, cîini urlînd la lunã, droguri, chipuri hîde si perverse de conducãtori diabolici si, peste toate, imensa prostie, nesimtire si minciunã care dominã aceastã tarã urgisitã si nãpãstuitã încãputã pe mîna unor snapani. Cãrora, se stie, li s-au alãturat oamenii de succes ai Occidentului, întru spolierea si belirea completã a omului de rînd.
Conceptualitate si limbaj civilizat
ÃŽntre timp, ni se demonstreazã la ce grad înalt de conceptualitate a ajuns cultura economicã contemporanã. O contemporaneitate aflatã în cãcat de mai multi ani si cãreia nu i se întrevede nici o sansã de redresare, în ciuda eforturilor teoretice si conceptuale ale unei armate de economisti celebri. Mare zarvã pe aparitia „Di iconomist“. Ptiu! „Pe pãmînt avem de toate...“ numai asta ne mai trebuia. Tot atît de util ca si „Hustler“. Specialistii crizei... specialistii curului, ne spun cu satisfactie nedisimulatã cam ce profit a mai fãcut nu stiu ce grup bancar sau lant de magazine. Acum, cînd oamenii se uitã cu spaimã cãtre ziua de mîine. Si o natie întreagã se bucurã si se mirã cã încã se mai aflã în viatã. Dar cel mai mult iritã ifosele televizate ale acestor ipochimene care nu uitã nicicînd sã invoce... limbajul civilizat. ÃŽn ciuda faptului cã, departe de a fi cît de cît elaborat, limbajul folosit de ei însisi e mai mult decît derizoriu; si agresiv ca un lãtrat de cîine. Agramatisme, dezacorduri flagrante, bîlbe înduiosãtoare, constituie exemple de mîrlãnie lingvisticã ce se vrea disimulatã în ceea ce ei numesc a fi limbaj coerent. Al acestor oameni a cãror ultimã lecturã va fi fost „Capra cu trei iezi“ sau, aplicat, „Punguta cu doi bani“.
Un print din Levant, îndrãgind vînãtoarea...
Mai mult, un oarecare porc îndestulat de o masã copioasã la un restaurant de lux, aflat spre sfîrsitul ciclului de siestã, aproape a slobozit o rîgîialã în direct, semn cã salata si garnitura la pieptul de curcan, udate din belsug cu vin rosu, încã nu se estompaserã în spatiul digestiei. Clasicul „pardon“ cu care nenorocitul s-a simtit dator sã se disculpe, a fost primit cu condescendentã de partenerii de discutie. Regimul de astãzi va deveni, pentru cei mai multi, negresit unul de „tristã amintire“. Trãim într-o tarã în care nu mai sîntem oameni ci coduri numerice personale. Ne mai trebuie crotalul în ureche. ÃŽntre timp, pentru cã tot vorbeam despre porci, la Balc gonacii si-au început treaba, iar lumea bunã a Europei se distreazã ucigînd. An de an, aflãm de la televizor, mãcelul rîmãtorilor este organizat tot mai bine de fostul bãtãtor de mingiucã. Si, lucru îmbucurãtor, an de an, vînãtoarea de la Balc este lãudatã de toatã lumea. Iar faptul cã din carnea victimelor se vor înfrupta si locatarii unui azil de bãtrîni e cu atît mai trist. ÃŽntre timp, gonacii, cu izmenele pisate de frig asteaptã rãbdãtori sã iasã „bossu“ cu milionu’. Care se va dilua la crîsma din sat, putin dupã miezul noptii. ÃŽn altã ordine de idei, la Cluj, un profesor universitar returneazã titlul de onoare oferit de Bãsescu. Mi-e ciudã cã n-am ce returna. Constat cã nu mi s-a oferit niciodatã nimic. Si, recunosc, sînt un pic invidios. ÃŽn acelasi timp, sînt fericit cã nu am nici o datorie fatã de actuala clasã conducãtoare. Asa cã mã consolez cu datoria la bancã; returnatã la nesfîrsit. ÃŽntre timp, în fiecare zi mai aflu cîte ceva despre porci.
|
Autentificare
