Mos Nicolae si capitalismul stiintific

La vita e bella



• Din nou 1 Decembrie, din nou Ziua Natională, din nou prilej de mîndrie patriotică. La Bucuresti, pe lîngă huiduieli, presedintele care face baie are parte si de manifestări de admiratie netărmurită si supusenie, ca pe vremea boierilor. Un sărman îi sărută dosul mîinii în văzul multimii. Înduiosător. Uitîndu-mă la imaginile de la Alba Iulia si văzînd cu cîtă demnitate merge premierul, cu cocarda peste paltonas, în ritmul huiduielilor, mă cuprinde un sentiment ciudat. Cum poate un om serios să mai iasă în multime cu un aer atît de senin si, mai ales, atît de senil? Mi se face rusine. Astept, pe cale de consecintă, pupatul în cur. În direct si la o oră de maximă audientă. După baie. De multime. Sărmană natie, sărman popor pe post de apă caldă.

• Înflăcărat de patriotism, nu pot totusi să nu realizez încă o dată că în România cea sărbătorească se poartă în disperare penalitătile. Fiecare penalizează pe fiecare, oricine poate îl păcăleste pe celălalt, avînd grijă ca jaful să nu poată fi probat, si nimeni nu mai produce nimic. Penalitătile ajung în cele mai multe cazuri mult mai mari decît datoriile propriu-zise, nelăsînd nici o sansă datornicului de a se despovăra. Penalizati, băieti, penalizati! E mai simplu si mai usor decît a merge la muncă.

• O bancă din Ploiesti a prăjit, la propriu, 150.000 de euro. Se pare că Dumnezeu mai dă uneori si semne vitale. Cu toate că, dacă ne gîndim bine, tot noi vom fi cei care vom plăti daunele, stiut fiind faptul că, prin lege divină, băncile trebuie să facă perpetuu profit. Dincolo de criză, dincolo de viată, dincolo de moarte. Si, mai grav, dincolo de lege.

• De altfel, cersetorii de la bănci, vor în continuare bani. Vin si la ei sărbătorile, nu? Trîntorii acestia nenorociti trăiesc în altă lume. Blochează salarii, rad tot si nu se declară niciodată îndestulati. Bani si asa, degeaba plătiti. După cum am constatat, nu ai nici o sansă să plătesti cît vor ei decît dincolo de moarte. Bazati pe proteguirea unei justitii inepte, dispretuind orice prevederi legale, tac si „fuck“. Între timp se pregăteste o nouă rundă de sprijinire a băncilor străine, de către populatie. Vai de ea! Oricum, în virtutea amînărilor efectelor hotărîrilor judecătoresti privind salarizarea bugetarilor pînă în 2016, astept cu interes penalizările pe care guvernul, în mod firesc, ar trebui să le plătească. De ce rîdeti?

• O ceată de nesimtiti, adunati sub titulatura unei firme de făcut bani din ordinării, îsi face o reclamă scîrboasă pe toate posturile teve. „Unde-s multi, cîstigul creste“ spun ei justificîndu-si „bucuria de a cumpăra“; la de trei ori valoarea produsului, evident.

• Si fiu de bancher, si beat si bîlbîit. Posesor de Bayern Motorische Werke, student la Haga, în Dutch, după a doua sesiune a bacalaureatului. Pe banii fostului cioban ajuns bancher. Sună ca dracu’, vorba lui Petre Roman. Analfabetul ucigas este opera noastră, a profesorilor aflati la îndemîna părintilor, veritabili ministri ai educatiei, dar pe care nu-i interesează din ce pricini ne cersim fărîma de salariu pe scările băncilor.

• Din cugetările unui cap pătrat: „Se încearcă acreditarea ideii că statul este răspunzător de starea fiecărui cetătean. Nu este adevărat“. Bine ai grăit măria ta! Nu esti răspunzător pentru nimic. „Toată tara asta este o tară de mămicute si bebelusi“. Si de bolnavi, împărate! Care de anul viitor vor trebui să-si plătească spitalizarea. Sper să trăiesc pînă cînd veti da socoteală. În fata natiei ăsteia prostite si imbecilizate de performantele capitalismului.

• Bani multi pentru administratia prezidentială si pentru serviciile secrete. Boschetarul din garsoniera de sub mine, turnător sub acoperire la „Raza Soarelui“, îmi rîde în nas si, beat mort, îmi tine o lectie de capitalism stiintific. Prietenul militienilor tocmai si-a luat cei 40 de lei ca soldă de la plutonierul sef si s-a îmbătat ca un bou. Animalul ăsta stie cel putin să trăiască. Asemeni unui vierme, dar trăieste, nu?

• La Parlament si în institutiile fundamentale ale statului Ziua Natională se sărbătoreste non stop în tot uichendul. Parlamentarii si-au tras o săptămînă de vacantă, regretînd că din pricini meteorologice nu pot să meargă la sănius. Prin ministere bate vîntul în ciuda faptului că elevii merg la scoală. Normal, profesorii trebuie să fie întotdeauna ocupati.

• Românii se bat pe viată si pe moarte pentru tigăile cu pret redus.
Bucătăriile si debaralele sînt pline de teflonării de doi bani; goale. Ce să ne mai mirăm că nu putini sînt aceia care, nărăviti la avantajele universului secănd hend, vînează „giumboxul lui Smaili“, „sufletul petrecerii“ si „alte chestii din garaj“.

• Începe sezonul colindelor, această afacere muzical dramatică exersată cu osîrdie de toti cei ce se cred a fi îndreptătiti să cînte. De la grupa mică la folkistii liceeni, de la răgusiti la rîgîiti si la supersoprane, toti urlă colinde. Vedetele au pornit în turnee plătite în euro de către municipalitătile sensibile la cerintele muzicale ale populatiei, manelistii bocesc nasterea Domnului cu acorduri si onomatopee de care ne-am săturat pînă peste cap si muzicienii mai fini o trag în ritmuri pop si rock, cu Crăciunite în curul gol. Un cîntec de sărbători e tara toată. Si pe deasupra, inflatie de bancuri. Cineva vrea să ne facă să rîdem. Se spune că rîsul e benefic pentru sănătate. Si alungă foamea.

• Cînd mă gîndesc ce ne asteaptă în 2012 mă apucă disperarea. Încă un an din viata noastră va fi pierdut iremediabil în virtutea calitătii de martori consecventi si îndobitociti ai bătăliei cetelor de imbecili pentru putere. Care putere se află la îndemîna unei populatii cel putin bizare. Care, deocamdată, pare a fi destul de multumită de libertatea de a umbla pe străzi si a se zgîi la ghirlandele luminoase. Acum, ca în fiecare an, e preocupată de tocarea banilor la sopingul de sezon.

• Pentru că, mîine seară, cel putin asa se spune, vine Mos Nicolae. Cu noul manual de capitalism stiintific în traistă. La incredibilul pret de numai 14,99 lei. Împreună cu ziarul, evident.