Pietreni uitati

Au trecut cĂŽtiva ani de cĂŽnd domnul Teodoru Th. Neculai, cu dezamĂŁgire si multĂŁ suferintĂŁ, ne-a pĂŁrĂŁsit. Era ĂŽn 26 ianuarie 1996, cĂŽnd se ĂŽmpliniserĂŁ 40 de ani de la liberare... Cine era domnul? Ziarul România LiberĂŁ din 23 aprilie 1994 publica articolul: „Un document demn de cartea recordurilor“ ĂŽn care-l prezintĂŁ. „Avocatul Teodoru Neculai, fost detinut politic, din Piatra Neamt, fusese ridicat de Securitate de la domiciliul sĂŁu, ĂŽn ziua de 27.06.1948, pentru activitate intensĂŁ contra clasei muncitoare“. De fapt, adevĂŁrul este cĂŁ a fost sechestrat ĂŽn biroul sĂŁu de la Siguranta Statului si nu de la domiciliu. Îmi amintesc cum ĂŽntr-o dimineatĂŁ (mai tĂŽrziu am aflat ce a ĂŽnsemnat anul 1948), am mers la garĂŁ, iar tata ne astepta pe peron. Ne-a ĂŽmbrĂŁtisat si a urcat treptele unui vagon de tren tixit. SperiatĂŁ probabil de tristetea generalĂŁ din garĂŁ, plĂŽngĂŽnd cu disperare, ĂŽmbrĂŁtisasem picioarele mamei si repetam: „tata n-o sĂŁ mai vinĂŁ“. Si n-a mai venit aproape 8 ani. Se petreceau lucruri pe care nu le pricepeam. MĂŁ simteam amenintatĂŁ, prindeam frĂŽnturi de discutie cum cĂŁ trebuie sĂŁ am alti pĂŁrinti cu „origine sĂŁnĂŁtoasĂŁ“, cĂŁ familia mea era socotitĂŁ „dusmanul celorlalti“. Probabil cĂŁ era asa, dacĂŁ mama, proaspĂŁt externatĂŁ dupĂŁ o operatie grea, a fost anuntatĂŁ cĂŁ „i-a ĂŽncetat angajarea“, cu alte cuvinte, cĂŁ a fost datĂŁ afarĂŁ din ĂŽnvĂŁtĂŁmĂŽnt. Interesant, nu? Tata era ĂŽn puscĂŁrie, nici nu stiam dacĂŁ mai trĂŁieste, mama rĂŁmĂŁsese fĂŁrĂŁ slujbĂŁ ĂŽn miez de iarnĂŁ, iar eu eram un copil de nici 11 ani. Nu usor am ajuns ĂŽn 1956. Era tot iarnĂŁ. Încep sĂŁ cred cĂŁ iarna s-au derulat cele mai dramatice evenimente din viata familiei. Despre tata nu mai stiam nimic demult. Si deodatĂŁ, agitatie mare. Tata urma sĂŁ fie judecat! Deci trĂŁia si eu urma sĂŁ-l vĂŁd. S-a ĂŽntĂŽmplat dimineatĂŁ la Tribunal. La o masĂŁ lungĂŁ stĂŁteau mohorĂŽti cĂŽtiva tovarĂŁsi si, pe un scaun putin mai depĂŁrtisor, un bĂŁrbat slab si palid a cĂŁrui voce nu se auzea atunci cĂŽnd rĂŁspundea la interogatoriu. Si cum sĂŁ ĂŽl aud cĂŽnd el fĂŁcuse 8 ani de temnitĂŁ grea, izolat, fĂŁrĂŁ a avea cu cine vorbi... Seara aceleiasi zile aducea surpriza cea mare. Am auzit scĂŽrtĂŽitul zĂŁpezii sub pasii care urcau cĂŁrarea spre casĂŁ, pocnetul treptelor ĂŽnghetate ale scĂŁrii, o bĂŁtaie discretĂŁ ĂŽn geam... Mama a deschis usa sĂŁlii si a intrat ĂŽn camerĂŁ cu tata. CĂŁzut pe un scaun, primul lucru pe care l-a cerut a fost un cutit. A tĂŁiat un nasture de la palton si a scos dintre stofĂŁ si cĂŁptusealĂŁ, verigheta. Tata a venit cu corzile vocale atrofiate (floare la ureche), cu sternul spart si infectat, cu plĂŁmĂŽnii atinsi. În final a rĂŁmas cu unul. DupĂŁ un timp, a intrat ĂŽn „normalitate“, adicĂŁ avea „dreptul de a munci“. O glumĂŁ proastĂŁ! Desi pe Biletul de liberare scria: conform legilor ĂŽn vigoare, sus numitul poate munci ĂŽn ĂŽntreprinderile de stat sau particulare, ĂŽn carnetul de muncĂŁ sĂŽnt trecute „angajat“ si „ĂŽncetat angajat“ la interval de 2-3 luni. Avea functia de procesator, zilier etc. La cererea de a-si practica profesia, primea rĂŁspunsuri ca „postul solicitat este ocupat de un alt tovarĂŁs“ sau „conducerea unitĂŁtii nu este de acord cu numirea dvs. ĂŽn functie“. Clar! „Biletul“ eliberat de penitenciar subliniazĂŁ faptul cĂŁ detinutul a fost ĂŽncarcerat pe toatĂŁ perioada pentru „Activitate intensĂŁ contra clasei muncitoare si a miscĂŁrii revolutionare. În calitatea sa de sef al biroului de sigurantĂŁ a ordonat efectuarea de perchezitii ĂŽn rĂŽndul elementelor comuniste si muncitoresti progresiste“ (dupĂŁ sentinta nr. 21 din 21 ianuarie 1956). SĂŁ recapitulĂŁm: a fost retinut ĂŽn puscĂŁriile comuniste (Pitesti, TĂŽrgsor, Craiova, la Interne, ĂŽn Bucuresti, FĂŁgĂŁras, BrĂŁila, Jilava, Iasi) din 27 iunie 1948 pĂŽnĂŁ la 21 ianuarie 1956, fĂŁrĂŁ mandat de arestare, fĂŁrĂŁ a fi judecat, fĂŁrĂŁ a i se da o sentintĂŁ. DacĂŁ ĂŽntre timp pierea, nu ar fi putut fi dovedit acest lucru. Procesul tinut la BĂŽrlad a fost un simulacru, ĂŽntrucĂŽt documentatia, actul probatoriu si toate celelalte formalitĂŁti fuseserĂŁ deja eliberate la Penitenciarul din Iasi. Se citeste pe bilet cĂŁ arestarea, judecarea si condamnarea s-au produs ĂŽn aceeasi zi, ĂŽnsĂŁ DUPÃ efectuarea detentiei. Seara a fost pus ĂŽn libertate. Desi este absurd, documentul avea menirea de a da iluzia legalitĂŁtii. În afarĂŁ de faptul cĂŁ respectivul regim politic a fost cinic, criminal, a avut si ticĂŁlosia de a abuza si de a ĂŽncĂŁlca toate drepturile unui om timp de 7 ani si 8 luni. Ca ironie, condamnarea pronuntatĂŁ era numai pentru 7 ani. Ce mai contau pentru instantĂŁ 8 luni de carcerĂŁ ĂŽn plus? Fie-i sfĂŽntĂŁ suferinta!

Doina Teodoru GAVRILIU,
Piatra Neamt