 Nu sînt pãduri pentru veterani
• veteranii de rãzboi si urmasii acestora de pe Valea Muntelui nu pot fi împroprietãriti pentru cã nu este cu ce • în situatia aceasta, primarii nu pot pune în aplicare sentinte definitive si irevocabile • necesarul pentru cei care au luptat în al doilea rãzboi ar fi de 4.387 de hectare, fãrã Bicazu Ardelean si Bicaz Chei • Drepturile unor oameni care si-au riscat vietile pe cîmpul de luptã în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial sînt terfelite printr-un cumul de factori: o lege schioapã, birocratie, judecãtori cu decizii diferite si aplicarea legislatiei în mod diferentiat, în functie de zonã si context. Toate acestea fac ca sute de nemteni care trãiesc în 13 comune de pe Valea Muntelui - veterani si urmasi de-ai lor - sã astepte de ani de zile sã fie împroprietãriti cu cinci hectare de teren forestier, asa cum prevede Legea 187/1945. Unii dintre cei îndreptãtiti au pãmîntul în stãpînire cu acte, altii stau pe liste îngãlbenite de timp, avînd calitatea de „îndreptãtiti“, iar altii nici pe-un petec de hîrtie n-au mai încãput. Sãtui de asteptat si nemaistiind în cine sã se mai încreadã, oamenii au apelat în ultimã instantã la Institutia Avocatului Poporului, joi, 9 februarie, poposind la Piatra Neamt presedintele acesteia, Gheorghe Iancu, si adjunctul sãu, Ionel Oprea, de loc din Neamt. De fatã la discutii au venit primarii munteni, desemnati un fel de lideri de sindicat ai celor nedrepãtiti, în capul cãrora se sparg problemele locuitorilor, sefii Directiei Silvice, ai ITRSV Suceava, ai Prefecturii, OCOT si Consiliului Judetean.
O lege si multe interpretãri
Discutiile despre nedreptatea muntenilor le-a deschis prefectul Mihai Archip. A fost cel care a prezentat „cadrul legal“ al situatiei ce cu greu va putea fi dezamorsatã. Numai din comuna Tasca au fost trimise la Avocatul Poporului 83 de petitii. La fel au procedat si oamenii din Ceahlãu, Poiana Teiului etc, care se vãd cu dreptatea în mînã dar în zadar. ÃŽntîmpinãrile fãcute de cãtre cei doi sefi de la „Avocat“ n-au reusit sã aducã liniste în sufletul primarilor, constienti cã oamenii sînt supãrati pe ei, ca alesi locali. „Avocatii“ au vrut sã audã si opinia lui Simion Maftei, directorului Directiei Silvice, pentru cã „vrem sã afle oamenii - nu se dã pãdure pentru cã nu vrea primarul ori nu vrea domnul director al directiei“, a spus presedintele Gheorghe Iancu. Ilie Petre, seful Serviciului juridic din Prefecturã, a prezentat pe scurt aplicarea sau neaplicarea Legii 187/1945, în ultimii 22 de ani în Neamt. El a precizat cã legea s-a aplicat partial în zona de munte. „Oamenii au fost pe front si legea în forma initialã le dãdea dreptul la teren. Dar birocratia a fost premergãtoare împroprietãririlor si în judetul Neamt si asta din douã motive: în zona de munte nu existã teren agricol, care se putea da oamenilor pentru cã nu se preciza cã trebuie doar pãdure, iar dupã 1948 legea din ‘45 deja nu mai prezenta importantã, pentru cã «pãdurile au devenit bunuri ale întregului popor». Asa cã nu se mai putea vorbi de împroprietãriri. ÃŽn unele localitãti oamenilor li s-au dat terenurile de atunci, altii au fost trecuti pe liste cã li se cuvine sã primeascã iar unora li s-au dat titluri de proprietate cu precizarea unul-douã hectare, fãrã a se spune ce fel de pãmînt. Deci din ‘48 nu se mai poate vorbi de împroprietãrire. Din pãcate, legea nu a fost în sprijinul aplicatorului si s-au iscat foarte multe discutii. Oamenii care au ajuns în tribunale au obtinut sentinte diferite de la acelasi judecãtor, sau diferite de la o judecãtorie la alta, desi au fost colegi pe frontul de luptã si sînt vecini de ani de zile. Directia Silvicã a cerut sã se dea în posesie pãsunile comunale împãdurite, dar oamenii nu vor asta. La nivel de judet, exceptînd Bicazu Ardelean si Bicaz Chei, ne trebuie 4.387 de hectare de pãdure pentru împroprietãrire“, a declarat Ilie Petre.
„Statul român sã facã dreptate!“
Directorul Simion Maftei a precizat cã nu existã fond silvic pe mãsura nevoilor. „O vreme am pus în posesie, apoi a apãrut o sentintã a Curtii Constitutionale, care a zis cã statul român este proprietarul pãdurilor si are drept de proprietate asemeni oricãrui cetãtean pe terenul sãu. Dupã restituiri, statul are acum cam cît avea în 1945, adicã circa 164.000 de hectare de pãdure în tarã. Nu stiu ce sã zic de sentintele judecãtoriesti - e posibil sã nu se fie opozabile! Noi n-am fost parte în proces si nicãieri nu zice cã trebuie sã se restituie pãdure. De ce sã nu fie teren agricol?“, a spus directorul Maftei. Rãspunsul sãu n-a fost deloc pe placul primarilor. „Eu am jurat pe Biblie sã respect legea si cînd oamenii au venit cu dovezi cã li se cuvine pãmntul, am dat hotãrîre sã-l dau. Prefectul a zis cã-s tîmpit si mi-a anulat propunerea, iar omul s-a dus în instantã. Cine a dat Legea 187/1945? Eu - nu, prefectul - nu, Directia Silvicã - nu! Este o hotãrîre a statului român! El a dat legea, el sã dea pãmîntul! Atunci era pãdure din Domeniul coroanei, acum e din avutia statului. DS este doar administrator. Eu nu vreau sã mã cert cu nimeni, dar statul român sã facã dreptate! Izlazul nu încape în discutie! Veteranii mei s-au dus în instantã si din 117 dosare, la 88 s-a dar dreptate, iar restul, cu aceleasi dovezi, au pierdut procesul. Mai nou se vorbeste cã urmasii veteranilor, pentru cã au tot murit vechii soldati de 22 de ani si cei ce-au rãmas au peste 70 de ani, cicã n-ar avea dreptul! Dar oamenii astia cer aceeasi suprafatã - cinci hectare ale veteranului, nu mai mult! Ce sã facem, sã asteptãm sã moarã toti? Dar altceva - dacã în an cu alegerile, niste bãieti isteti s-ar putea trezi sã ne facã dosare penale pentru cã noi, primarii, nu aplicãm sentintele definitive? ÃŽnfundãm puscãria!“, a spus Alexandru Drãgan. Discutiile au fost lungi, primarii munteni arãtînd cã sînt „lideri“ ai celor de pe front. Prefectul si-a fixat ca target sã rezolve aceastã problemã pînã îi expirã mandatul.
|
Autentificare
