 Tigane, la usa ta, bate Politia!
ÃŽnceput special de zi, joi, 30 august, pentru cei ce locuiesc în cartierul Vãleni 2, în special etnici tigani. Mutate de mai putin de o lunã în zonã, zeci de familii de tigani au fost vizitate cînd încã nu se crãpase de ziuã, de cãtre mascati, politisti locali si viceprimãrita Monica Anton, pentru a se vedea cum pãstreazã bunurile care le-au fost date de pomanã de primãrie. Sînt cei care au fost mutati de pe strada Muncii, pentru cã acolo au distrus totul. ÃŽntrucît existau informatii cã ar fi fost sparte unele locuinte pentru a se fura ceea ce existã în interiorul lor si cã s-au spart geamuri, fortele de ordine si reprezentanti ai primãriei au pus la punct detaliile raziei. Plecarea s-a fãcut la 5.30 si, desi erau vreo zece grade în termometre, frigul se simtea puternic. ÃŽn circa 15 minute se ajunge în Vãleni 2. Pe drum, nici tipenie de om. Lumea dormea, cocosii erau si ei muti, cîinii nu scoseserã nasurile din custi. Aproape de destinatie, pe drum ne întîlnim cu trei etnici. Negri. Negri de nu li se vedea fata în întuneric. Ne dãm cu pãrerea cam ce program au si dupã cum erau echipati, mai mult mizau pe vreo pleascã. Nu pãreau cã merg la muncã. Mai mergem putin si vedem încã doi, ce purtau haine reflectorizante, fiind în costumatia de serivicu de la Salubritas. Mergeau apãsat, cu capul între umerii ridicati, parcã vrînd sã înfrunte bãrbãteste frigul. Ajungem în cartier. Mai multi politisti cu caschete, cîtiva care dau ordine, doi-trei civili, cagulati si viceprimãrita formeazã un semicerc, stabilindu-se ce si cum. Monica Anton, îmbrãcatã într-o costumatie roz-frez, cu ochelari de soare asortati peste pãrul blond, avea sã simtã „dintii“ celor 10 grade si vîntul. Se formeazã trei echipe, fiecare avînd de puricat cîte o laturã a „U“-ului în care sînt dispuse constructiile inaugurate la început de iunie.
Un mos înlemnit de spaimã
Unul dintre politisti îsi intrã în rol si loveste cu bastonul în prima usã. „Deschide! Politia!“. Trec cîteva minute de asteptare. Zeci de ochi stau proptiti pe usã si la un moment dat se deschide. Sîntem cu totii martori la o aparitie ca de vis: un mos, care abia avea grai, apare în tocul usii. Bãtrînul poartã un cãmesoi lung pînã deasupra genunchiului, care lasã sã se vadã niste picioare albe, subtiri. Se sperie atît de rãu cînd vede mascatii, încît genunchii încep sã îi tremure ca în desene animate. Parcã ti-i si milã de el, dar regula-i regulã: mosul e luat la întrebãri - cum îl cheamã, dacã e titular de contract, cine mai stã cu el... A îngãimat ce-a putut, a cãutat sã ia de dupã o perdea niste pantaloni, dar îi era asa de teamã, cã nu mai putea sta într-un picior ca sã îl bage pe celãlalt în cracul nãdragilor. Politistii completeazã un proces verbal cum cã e totul în ordine si pleacã. Mosul, tulburat, rãmîne în usã crucit. Ce-o fi fost în mintea lui... La a doua locuintã, aceleasi bãtãi în usã. Un tol tesut în stative îmbrãca scãrile de la intrare. Spatiul e nelocuit, asa cã se merge mai departe. La a treia garsonierã se repetã faza. Politistii, ajutati de lanterne se uitã pe geam sã vadã cum aratã interiorul: „N-au vîndut nimic! E acolo soba, se vede si chiuveta... Cine stie dacã n-or fi vîndut cada!“ - e concluzia politistilor. Buf-buf în altã usã. Ca sã batã, oameni legii au dat deoparte o perdea ce are menirea de a-i apãra pe proprietari de muste! Chiriasul, bãnuind ce i se va întîmpla pentru cã auzise zgomotele anterioare, a aprins o lumînare. Intrãm înãuntru. O duhoareee... Iesim! Mirosea si mai înainte, dar de data asta a fost prea de tot! O etnicã romã îsi etaleazã pijamaua sexi, semi-transparentã. Se plînge cã e întuneric la ei în cartier si sã le facã cineva luminã! Dãm din cap cã are dreptate si ne bucurãm de rãcoarea diminetii. La o locuintã se face proces verbal cã fusese usa fortatã. „Ci sî faci, domã' politist, dacã îs rãi? O vinit sã furi! Cini sî bagî, dacî o vinit noaptea sî iei soba sî ghiveta? I întuneric a dracu sî nu sî bagî nimini! ÃŽti puni mîna în chept sî ti omoarî! Dacî n-avem curent sî noi! Am vide cini furî sî am interveni...!“, spune tiganca despre incidentul de acum vreo trei nopti.
„Tigãnealã“ cu doi intrusi
Nu existã casã în Vãleni 2 în care sã nu sadã în vitrine zeci de bibelouri. Proprietarii le-au cãrat dupã ei pe oriunde au ajuns. Si s-au plimbat oleacã, dacã avem în vedere cã unii sînt acum la a patra casã primitã de la primãrie. Doar cã la actualele locuinte nu au curent. Problema e destul decomplicatã, pentru cã ei ar trebui sã plãteascã racordarea, plus facturile curente, ceea ce nu le picã deloc bine. Asa cã deocamdatã, frigiderele tin pe ele vaze cu flori artificiale, televizoarele au mileuri crosetate si toate formeazã mobila din casã. ÃŽn fata unei locuinte, un etnic grãsut, cu un fel de balaur colorat tatuat pe un umãr, priveste sfidãtor. „Ce-i? Ce vreti? Umblã în pantaloni scurti si face glume pe seama ziaristilor, a celor ce stau zgribuliti. „Dacã vi-i frig acum, la iarnã ce-o sã faceti? Cã la noi va îngheta totul bocnã!“, ne transmite peste umãr. Aratã actele, demonstreazã cã e cinstit si îsi aprinde o tigarã pe prispa casei. Ca sã îi priascã, ziua stã pe o bancã pe care a pus un pres. Are si o mãsutã, pe care îsi tine cafeau si tigãrile. Nu mai are chef de somn, asa cã urmãreste cum decurge razia. Cei pe la care trecuserã mascatii, se culcaserã înapoi. Autoritãtile îsi continuã drumul si ajung la o locuintã unde gãsesc douã perosane care nu aveau ce cãuta acolo. Un el si o ea, în mijlocul cãrora trãieste Limonas, o javrã cu ochi ca de drac. ÃŽncepe „tigãneala“ si explicã, în timp ce partenerul ei stãtea în pat, cã a ajuns acolo pentru cã le-a dat chiriasilor de drept apartamentul lor si cã vor sã facã un schimb. Nu prea sînt crezuti, aratã si o semnãturã de la notar, cum cã au gînduri curate vizavi de mutare, dar li se explicã faptul cã documentele încheiate de ei n-au nici o valoare. Femeia, cu o claie de pãr rãvãsitã, înceacã sã-l potoleacã pe Limonas, în vreme ce bãrbatul, cu un „Fãã" scurt, face ordine în casã si spune autoritãtilor cã pleacã. N-are chef de discutii... Dupã usã strãjuia o furcã cu o coadã asa de lungã, cã nu încãpea pe verticalã, si chiar ne trece prin minte cã ar putea pune mîna pe ea. Dar e prea multã politie, asa cã prindem curaj si dãm cu blitz-ul aparatului foto. „Dã-mã la ziar, cã doar de asta sînteti buni!“. Ne-ar mai zice vreo douã, dar nu e momentul potrivit. Limonas se suise voiniceste în mijlocul celui de-al doilea pat din camerã si stãtea cu urechile ciulite. Rãmîne stabilit cã tînãra familie îsi ia calabalîcul si pãrãseste imediat încãperea.
„Mai bine la puscãrie decît aici!“
La urmãtoarea locuintã, chiriasa luase mãtura si curãta scãrile. Pufãia pe ici, pe colo, cã doar veneau oaspeti... Un cãtel putin mai mare decît un pumn, se juca de mama focului cu un PET de juma de litru si fãcea mare gãlãgie. „Uããããã, hai c-o vinit!“, strigã femeia cãtre bãrbat. Si nu apucã bine cei ce fãceau razia sã se apropie, cã etnicii au început: „Mai bine la puscãrie decît aici! N-avem curent, n-avem luminã, n-avem bani! ÃŽncepe scoala si n-au copilasii cum învãta! Vrem sã plãtim salonat contractul la curent! Am dat 50 de lei, dar de unde sã dãm 500!? Sã ne ia salonat!“, strigat o locatarã. O alta, care a iesit de sub o culme unde erau întinse rufe de copil mic, a îngãimat ceva legat de distanta fatã de oras si cã nu existã mijloc de transport sã vinã la cantina socialã, sã-si ia mîncarea pe care i-o dã statul. Cîtiva metri mai departe, un bãrbat cu initiativã si-a fãcut un tarc în fata casei si a montat acolo un godin. ÃŽn vreme ce unii vecini de-ai sãi erau luati la verificat, el a dat drumul la furnal. Fum gros si împrejur lume multã, asteptînd sã se facã o cafelutã. Cîteva oale rãmãseserã murdare de cu searã. Printre cei luati la puricat se aflã si o familie de români. Sotul lucreazã în oras si zi de zi pleacã la ora 5. Sotia, cu o operatie foarte grea la un picior, umblã prin pãduri dupã coarne, zmeurã, mure si ce mai poate fi vîndut la piatã, pentru un ban cinstit. Si va merce si la ciuperci, dacã va ploua. Povestile femeii îti fac pãrul mãciucã. Cu lacrimi siroind pe obraji ne povesteste cum seara, de cum se face întuneric, încuie usa si se teme în casa ei, pentru cã vecinii vin si dau cu pumnul în geam, cu picioarele în pereti. Mai zice cã nu poate lãsa nimic afarã, pentru cã dispare în secunda urmãtoare. Este îngijoratã cã la iarnã nu va avea unde tine lemnele, pentru cã locuintele n-au vreo anexã sau alt spatiu. La întoarcere, patru mascati au sarcinã sã-i „umfle“ pe cei doi tineri care stãteau ilegal. Au auzit pasii apãsati ai oamenilor legii si s-au echipat cît ai zice „peste“. El, tantos, îsi pusese sacou peste o maletã asortatã si a iesit la plimbare cu mîinile adînc bãgate în buzunarele pantalonilor. Femeia încã mai flutura actele „legale“. ÃŽsi pune poseta pe umãr si ne aratã cã pleacã cu picioarele goale, în slapi. E momentul în care partenerul realizeazã cã e descult în tenisi si are pretentia de a-si lua sosete. Asa cã revine în casã, ia ciorapii si iese. Deschide portiera unei Dacii si, pe scaunul soferului, începe sã se încalte tacticos, spre disperarea mascatilor care-l asteptau. Dau asigurãri cã pleacã, dar posibil sã n-o facã. Limonas rãmãsese în casã.
„Cu mine si-au gãsit nasul!“
Viceprimarul Monica Anton s-a tinut bãrbãteste si a verificat alãturi de mascati toate locuintele. La final le-a transmis scurt: „Cu mine si-au gãsit nasul! Cine stricã, plãteste! Si va fi evacuat fãrã milã! Astfel de razii vor mai avea loc, pentru cã nu vreau sã se întîmple si aici cum s-a întîmplat în strada Muncii. Parcã au trecut termitele pe acolo! Au distrus tot. Nu li se mai poate tolera asa ceva. Nu voi accepta sã distrugã bunul public!“. Si în timp de viceprimãrita îsi formula mesajul, cîteva femei au început sã strige: „Ne mãnîncã ursul aici! Ne papã bau-bau! Am vãzut lupul cum umblã pe lîngã noi!“. La cîtiva metri, doi cai suri rodeau din iarba pe care proprietarii le-o puseserã în cãrutã de cu searã. Apoi am observat cã soarele apuca sã se iteascã. Si, în cîteva minute, mingea de aur a mai luminat chipurile celor care asteptau plecarea „oaspetilor“.
|
Autentificare
