Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Septembrie 2012
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 8 Septembrie 2012
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Dinescu-show - „Amintiri din comunism“

Dinescu-show - „Amintiri din comunism“

• dacă anul trecut momentul a fost unul spumos, încărcat cu muzică, arome de tării de vinuri abil distilate si spectaculoasă etalare de virtuti artistice, de astă dată atmosfera a fost ceva mai domoală • totusi, nici la această editie nu a lipsit de pe standuri „Vinul lui Dinescu“ •

Joi seara, în prima zi a celei de a doua editii a Tîrgului de carte „Libris Neamt“ 2012, unul dintre cele mai asteptate evenimente a fost, cum, de altfel era previzibil, întîlnirea cu poetul Mircea Dinescu, sub genericul - comercial, trebuie să recunoastem - „Dinescu show“. Si dacă anul trecut momentul a fost unul spumos, încărcat cu muzică, arome de tării de vinuri abil distilate si spectaculoasă etalare de virtuti artistice - chiar amatoristice, dar tocmai din această pricină interesante si inedite - de astă dată atmosfera a fost ceva mai domoală. Dinescu însusi a fost un pic mai flasc; sau mai lax. Nu stiu care dintre expresii este cea mai potrivită, dar adevărul este - cum îndeobste se spune cînd nu vrem să riscăm - undeva la mijloc. În orice caz, este sigur, a evitat aproape ostentativ realitatea actuală, al cărei comentator fervent se dovedeste a fi în alte ocazii. Lucru, în mare parte de înteles, dacă tinem seama de faptul că poetul a fost invitatul de onoare al unei actiuni culturale. Si care, totusi, oricît de specioasă s-ar dovedi nu poate fi desprinsă total de angrenajul social si economic al urbei nemtene si implicit al întregii tări. De remarcat faptul că nici la această editie nu a lipsit de pe standuri „Vinul lui Dinescu“.

Cel mai iubit dintre pămînteni

Asa cum se cuvenea, criticul Cristian Livescu, în scurta alocutiune în calitate de amfitrion, a subliniat dimensiunile poetice, sociale si revolutionare ale invitatului de onoare: „Poetul Mircea Dinescu este o personalitate binecunoscută, îi cunoasteti foarte bine activitatea si, în urma întîlnirii de anul trecut, mi-am permis să-i dedic asa un eseu pe care l-am publicat în revista «Antiteze» si în care observam că a scris mai multe poezii înainte de revolutie decît după, cînd a scris mai ales pamflete grele, care săptămînal apar în revista pe care o conduce, «Catavencii». Poezia sa a cunoscut o devenire interesantă prin racordarea la valorile democratiei. Aceste lucruri nu trebuie uitate.“ Si aici, Cristian Livescu face apel în mai multe rînduri la continutul fulminant al interviului din februarie 2008 din „Liberation“ si evident prezintă sucint volumul aflat în lansare absolută la Piatra Neamt: „Iubirea mea să scoată tări din criză. O sută de poezii de dragoste“.

Mobilă si durere

Observ, nu fără malitie că dizertatia poetului începe cu repudiatul „deci“, dar trec cu vederea această neglijentă lingvistică ce la el dă bine.
„Am avut curaj să-mi cînt poeziile, ceea ce nu cred că s-a mai întîmplat în literatura română si, mai mult decît atît am scos si un disc. Viata noastră este atît de complicată încît cred că acordăm foarte putin timp poeziei; nu numai eu ca autor, dar si cititorii. Dacă înainte de ă'89 lumea dădea năvală la librării, pentru că era asa un sindrom în virtutea căruia lumea stătea la coadă si la brînză, si la peste, si la librării. Lumea se aseza si nici nu întreba ce se dă: brînză sau carner sau peste. La librării ce se dă? Marin Preda sau Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Tirajele cărtilor de poezie înainte de ă'89 erau uriase fată de ce se întîmplă acum. Si eu am avut la Cartea Românească un tiraj de douăzeci de mii de exemplare. Acum un poet dacă are cinci sute sau o mie de exemplare se consideră a fi un mare suces. Astăzi cartea a devenit, din păcate, un obiect de lux si diversitatea culturii ăsteia de consum a schimbat directia. Pe vremuri, cînd tinerii se însurau, părintii trebuiau să le cumpere mobilă. Care mobilă însemna pat, dulap si bibliotecă. Biblioteca era absolut obligatorie. Si atunci evident că lumea cumpăra cărti ca să umple golul acela. Eu însumi, mi-aduc aminte, am făcut la fel. Prin anii ă'80, nu stiu cine a avut ideea să se dea bonurile acelea valorice de o sută de lei. M-am dus la o librărie si cu suta de lei am cumpărat douăzeci de cărti din «Biblioteca pentru toti». Asa am avut eu prima bibliotecă la vîrsta de zece ani. Cum ar putea astăzi fiul unui lăcătus mecanic să se poată duce într-o zi cu mama lui de mînă să ia douăzeci de cărti dintr-o librărie? Lucru de neînchipuit astăzi într-o familie modestă. În fine, asta-i viata... Înainte, pînă si ideea de poezie părea o chestie de mare curaj, presa părea suprarealistă... Lumea căuta fictiune, proză, sopîrlele din poezii... “
Si dă exemplul Anei Blandiana cu Motanul Arpagic. Neuitînd să facă referire la satisfactia presupusă a lui Ion Iliescu, de pildă, care s-ar fi regăsit în acest personaj pentru copii. Nevinovat în aparentă, dar plin de tîlcuri ascunse si aluzii la Ceausescu, evident.

Puterea cuvîntului si melancolia măgarului

„Această putere a cuvîntului a dispărut după 1989“ afirmă Dinescu. „Toată lumea scrie ce vrea, se-njură pe toate posturile, ierarhiile valorice s-au spulberat, meseria de scritor s-a pipernicit... Nu mai au importantă. Pe vremea aia scriitorii erau cineva. Acum, sigur, e mai important să fii fotbalist, sau politician, sau om de afaceri. Îmi amintesc cîte fete frumoase erau la întîlnirile cu scriitorii...“
Ia seama la reactiile unor stimabile doamne din primele rînduri, trecute de prima tinerete, si simte nevoia să nuanteze: „Nu că aici n-ar fi doamne frumoase, asa de vîrsta mea, cărora le-am dedicat versurile din cartea precedentă.“
Între timp, trece la obiect: „Am îndrăznit să scot o antologie cu poezii de dragoste care poartă acest titlu «Iubirea mea să scoată tări din criză».“
Comentînd valoric fotografia de pe coperta a patra, poetul simte nevoia să facă apologia măgarului: „Puii de măgarii sînt extraordinari de simpatici. Spre deosebire de mînji, care sînt extraordinari de veseli, si de iezi, care sar cîte doi metri, puiul de măgar este melancolic de cum se naste“.

Fericirea femeilor

Între două poezii pe care le recită intercalează alte amintiri, în cea mai mare parte hazoase, din vremuri mai de demult, cum ar fi aceea cu asa zisa desfiintare a cenzurii hotărîtă într-o sedintă de birou a Comitetului Central si care avea să se dovedească a fi un simplu bluff.
Si evident a urmat o exemplificare spumoasă despre integrarea scriitorului în viata fierbinte a industriei comuniste: „O fabrică cheamă după o altă fabrică, sau cum poate fi rezolvată fericirea femeilor cu ajutorul industriei grele într-un orăsel din estul Europei.“
Evocînd începuturile literare, de prin 1971, dezvăluie cîte ceva din istoria nescrisă a lumii literare din acele timpuri, prin amintiri despre Ion Negoitescu, Stefan Augustin Doinas sau Marin Preda.

Elogiu si initiere

În final se trece la dezbateri, si de astă dată - în ciuda unui exercitiu asimilat de către o parte a constiintei culturale publice nemtene - sînt hotărît să mă abtin. De altă părere fiind, poetul Mihai Hanganu este singurul ce are curajul de a înfrunta statura consacrată a lui Dinescu, printr-o nevinovată sarjă amicală versificată. În ciuda asteptărilor, poetul nu pare impresionat de elocinta lirică si aluzivă a confratelui întru poezie si trece mult prea abrupt peste elogiul circumstantial. În cele din urmă, coplesit de blitz-uri si de fraze măgulitoare, Dinescu se pune pe scris dedicatii adresate admiratorilor: „Cu stimă, consideratie si respect, cele mai bune gînduri, din toată inima, pentru Samurache si Frăsînica“. Si asa mai departe...

Articol afisat de 1941 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective