Dinescu-show - „Amintiri din comunism“

• dacĂŁ anul trecut momentul a fost unul spumos, ĂŽncĂŁrcat cu muzicĂŁ, arome de tĂŁrii de vinuri abil distilate si spectaculoasĂŁ etalare de virtuti artistice, de astĂŁ datĂŁ atmosfera a fost ceva mai domoalĂŁ • totusi, nici la aceastĂŁ editie nu a lipsit de pe standuri „Vinul lui Dinescu“ •

Joi seara, ĂŽn prima zi a celei de a doua editii a TĂŽrgului de carte „Libris Neamt“ 2012, unul dintre cele mai asteptate evenimente a fost, cum, de altfel era previzibil, ĂŽntĂŽlnirea cu poetul Mircea Dinescu, sub genericul - comercial, trebuie sĂŁ recunoastem - „Dinescu show“. Si dacĂŁ anul trecut momentul a fost unul spumos, ĂŽncĂŁrcat cu muzicĂŁ, arome de tĂŁrii de vinuri abil distilate si spectaculoasĂŁ etalare de virtuti artistice - chiar amatoristice, dar tocmai din aceastĂŁ pricinĂŁ interesante si inedite - de astĂŁ datĂŁ atmosfera a fost ceva mai domoalĂŁ. Dinescu ĂŽnsusi a fost un pic mai flasc; sau mai lax. Nu stiu care dintre expresii este cea mai potrivitĂŁ, dar adevĂŁrul este - cum ĂŽndeobste se spune cĂŽnd nu vrem sĂŁ riscĂŁm - undeva la mijloc. În orice caz, este sigur, a evitat aproape ostentativ realitatea actualĂŁ, al cĂŁrei comentator fervent se dovedeste a fi ĂŽn alte ocazii. Lucru, ĂŽn mare parte de ĂŽnteles, dacĂŁ tinem seama de faptul cĂŁ poetul a fost invitatul de onoare al unei actiuni culturale. Si care, totusi, oricĂŽt de specioasĂŁ s-ar dovedi nu poate fi desprinsĂŁ total de angrenajul social si economic al urbei nemtene si implicit al ĂŽntregii tĂŁri. De remarcat faptul cĂŁ nici la aceastĂŁ editie nu a lipsit de pe standuri „Vinul lui Dinescu“.

Cel mai iubit dintre pĂŁmĂŽnteni

Asa cum se cuvenea, criticul Cristian Livescu, ĂŽn scurta alocutiune ĂŽn calitate de amfitrion, a subliniat dimensiunile poetice, sociale si revolutionare ale invitatului de onoare: „Poetul Mircea Dinescu este o personalitate binecunoscutĂŁ, ĂŽi cunoasteti foarte bine activitatea si, ĂŽn urma ĂŽntĂŽlnirii de anul trecut, mi-am permis sĂŁ-i dedic asa un eseu pe care l-am publicat ĂŽn revista «Antiteze» si ĂŽn care observam cĂŁ a scris mai multe poezii ĂŽnainte de revolutie decĂŽt dupĂŁ, cĂŽnd a scris mai ales pamflete grele, care sĂŁptĂŁmĂŽnal apar ĂŽn revista pe care o conduce, «Catavencii». Poezia sa a cunoscut o devenire interesantĂŁ prin racordarea la valorile democratiei. Aceste lucruri nu trebuie uitate.“ Si aici, Cristian Livescu face apel ĂŽn mai multe rĂŽnduri la continutul fulminant al interviului din februarie 2008 din „Liberation“ si evident prezintĂŁ sucint volumul aflat ĂŽn lansare absolutĂŁ la Piatra Neamt: „Iubirea mea sĂŁ scoatĂŁ tĂŁri din crizĂŁ. O sutĂŁ de poezii de dragoste“.

MobilĂŁ si durere

Observ, nu fĂŁrĂŁ malitie cĂŁ dizertatia poetului ĂŽncepe cu repudiatul „deci“, dar trec cu vederea aceastĂŁ neglijentĂŁ lingvisticĂŁ ce la el dĂŁ bine.
„Am avut curaj sĂŁ-mi cĂŽnt poeziile, ceea ce nu cred cĂŁ s-a mai ĂŽntĂŽmplat ĂŽn literatura românĂŁ si, mai mult decĂŽt atĂŽt am scos si un disc. Viata noastrĂŁ este atĂŽt de complicatĂŁ ĂŽncĂŽt cred cĂŁ acordĂŁm foarte putin timp poeziei; nu numai eu ca autor, dar si cititorii. DacĂŁ ĂŽnainte de ĂŁ'89 lumea dĂŁdea nĂŁvalĂŁ la librĂŁrii, pentru cĂŁ era asa un sindrom ĂŽn virtutea cĂŁruia lumea stĂŁtea la coadĂŁ si la brĂŽnzĂŁ, si la peste, si la librĂŁrii. Lumea se aseza si nici nu ĂŽntreba ce se dĂŁ: brĂŽnzĂŁ sau carner sau peste. La librĂŁrii ce se dĂŁ? Marin Preda sau Nichita StĂŁnescu sau Marin Sorescu. Tirajele cĂŁrtilor de poezie ĂŽnainte de ĂŁ'89 erau uriase fatĂŁ de ce se ĂŽntĂŽmplĂŁ acum. Si eu am avut la Cartea RomâneascĂŁ un tiraj de douĂŁzeci de mii de exemplare. Acum un poet dacĂŁ are cinci sute sau o mie de exemplare se considerĂŁ a fi un mare suces. AstĂŁzi cartea a devenit, din pĂŁcate, un obiect de lux si diversitatea culturii ĂŁsteia de consum a schimbat directia. Pe vremuri, cĂŽnd tinerii se ĂŽnsurau, pĂŁrintii trebuiau sĂŁ le cumpere mobilĂŁ. Care mobilĂŁ ĂŽnsemna pat, dulap si bibliotecĂŁ. Biblioteca era absolut obligatorie. Si atunci evident cĂŁ lumea cumpĂŁra cĂŁrti ca sĂŁ umple golul acela. Eu ĂŽnsumi, mi-aduc aminte, am fĂŁcut la fel. Prin anii ĂŁ'80, nu stiu cine a avut ideea sĂŁ se dea bonurile acelea valorice de o sutĂŁ de lei. M-am dus la o librĂŁrie si cu suta de lei am cumpĂŁrat douĂŁzeci de cĂŁrti din «Biblioteca pentru toti». Asa am avut eu prima bibliotecĂŁ la vĂŽrsta de zece ani. Cum ar putea astĂŁzi fiul unui lĂŁcĂŁtus mecanic sĂŁ se poatĂŁ duce ĂŽntr-o zi cu mama lui de mĂŽnĂŁ sĂŁ ia douĂŁzeci de cĂŁrti dintr-o librĂŁrie? Lucru de neĂŽnchipuit astĂŁzi ĂŽntr-o familie modestĂŁ. În fine, asta-i viata... Înainte, pĂŽnĂŁ si ideea de poezie pĂŁrea o chestie de mare curaj, presa pĂŁrea suprarealistĂŁ... Lumea cĂŁuta fictiune, prozĂŁ, sopĂŽrlele din poezii... “
Si dĂŁ exemplul Anei Blandiana cu Motanul Arpagic. NeuitĂŽnd sĂŁ facĂŁ referire la satisfactia presupusĂŁ a lui Ion Iliescu, de pildĂŁ, care s-ar fi regĂŁsit ĂŽn acest personaj pentru copii. Nevinovat ĂŽn aparentĂŁ, dar plin de tĂŽlcuri ascunse si aluzii la Ceausescu, evident.

Puterea cuvĂŽntului si melancolia mĂŁgarului

„AceastĂŁ putere a cuvĂŽntului a dispĂŁrut dupĂŁ 1989“ afirmĂŁ Dinescu. „ToatĂŁ lumea scrie ce vrea, se-njurĂŁ pe toate posturile, ierarhiile valorice s-au spulberat, meseria de scritor s-a pipernicit... Nu mai au importantĂŁ. Pe vremea aia scriitorii erau cineva. Acum, sigur, e mai important sĂŁ fii fotbalist, sau politician, sau om de afaceri. Îmi amintesc cĂŽte fete frumoase erau la ĂŽntĂŽlnirile cu scriitorii...“
Ia seama la reactiile unor stimabile doamne din primele rĂŽnduri, trecute de prima tinerete, si simte nevoia sĂŁ nuanteze: „Nu cĂŁ aici n-ar fi doamne frumoase, asa de vĂŽrsta mea, cĂŁrora le-am dedicat versurile din cartea precedentĂŁ.“
Între timp, trece la obiect: „Am ĂŽndrĂŁznit sĂŁ scot o antologie cu poezii de dragoste care poartĂŁ acest titlu «Iubirea mea sĂŁ scoatĂŁ tĂŁri din crizĂŁ».“
ComentĂŽnd valoric fotografia de pe coperta a patra, poetul simte nevoia sĂŁ facĂŁ apologia mĂŁgarului: „Puii de mĂŁgarii sĂŽnt extraordinari de simpatici. Spre deosebire de mĂŽnji, care sĂŽnt extraordinari de veseli, si de iezi, care sar cĂŽte doi metri, puiul de mĂŁgar este melancolic de cum se naste“.

Fericirea femeilor

Între douã poezii pe care le recitã intercaleazã alte amintiri, în cea mai mare parte hazoase, din vremuri mai de demult, cum ar fi aceea cu asa zisa desfiintare a cenzurii hotãrîtã într-o sedintã de birou a Comitetului Central si care avea sã se dovedeascã a fi un simplu bluff.
Si evident a urmat o exemplificare spumoasĂŁ despre integrarea scriitorului ĂŽn viata fierbinte a industriei comuniste: „O fabricĂŁ cheamĂŁ dupĂŁ o altĂŁ fabricĂŁ, sau cum poate fi rezolvatĂŁ fericirea femeilor cu ajutorul industriei grele ĂŽntr-un orĂŁsel din estul Europei.“
EvocĂŽnd ĂŽnceputurile literare, de prin 1971, dezvĂŁluie cĂŽte ceva din istoria nescrisĂŁ a lumii literare din acele timpuri, prin amintiri despre Ion Negoitescu, Stefan Augustin Doinas sau Marin Preda.

Elogiu si initiere

În final se trece la dezbateri, si de astĂŁ datĂŁ - ĂŽn ciuda unui exercitiu asimilat de cĂŁtre o parte a constiintei culturale publice nemtene - sĂŽnt hotĂŁrĂŽt sĂŁ mĂŁ abtin. De altĂŁ pĂŁrere fiind, poetul Mihai Hanganu este singurul ce are curajul de a ĂŽnfrunta statura consacratĂŁ a lui Dinescu, printr-o nevinovatĂŁ sarjĂŁ amicalĂŁ versificatĂŁ. În ciuda asteptĂŁrilor, poetul nu pare impresionat de elocinta liricĂŁ si aluzivĂŁ a confratelui ĂŽntru poezie si trece mult prea abrupt peste elogiul circumstantial. În cele din urmĂŁ, coplesit de blitz-uri si de fraze mĂŁgulitoare, Dinescu se pune pe scris dedicatii adresate admiratorilor: „Cu stimĂŁ, consideratie si respect, cele mai bune gĂŽnduri, din toatĂŁ inima, pentru Samurache si FrĂŁsĂŽnica“. Si asa mai departe...