ELENA UDREA, ASA CUM E

Reporter: Cît de departe sînt anii în care „codana“ Elena Udrea se
ascundea sub umbra răcoroasă al vreunui tei din crîngul de la
Buzău, atunci cînd iesea de la cursurile Liceului „B. P. Hasdeu“,
pentru a se plimba de mînă cu un băiat care-i recita poezii de
dragoste?
Elena Udrea: Vremurile în care mă plimbam în Crîng, primăvara pe
sub pomii plini de flori, toamna călcînd pe un covor de frunze arămii
fosnind romantic la fiecare pas, vremurile adolescentei, sînt astăzi
departe. Cîteodată un miros, o lumină, o culoare, mi le aduc
aproape, pentru o secundă. Dar, din păcate, nimic nu mai poate fi la
fel. Băieti care să-mi recite poezii de dragoste, la vremea aceea nici
nu se punea problema să existe. Am primit o educatie
conservatoare, întîi trebuia să termin liceul, apoi prietenii.
Rep.: Care e poezia de dragoste pe care o păstrează si acum într-
un coltisor al sufletului, ca pe o taină ce o ascunzi de toti cei din jur?
Si cum arăta colegul care i-a recitat-o prima oară?
E.U.: Si eu am trăit dramatic adolescenta, ca fiecare. Si mie mi s-a
părut că descopăr lumea. Si eu mi-am pus întrebări despre
dragoste, despre viată, despre adevăr etc., cu sentimentul că
nimeni nu a aflat răspunsurile pînă la mine. Am scris poezii, am
filosofat, am plîns pentru dramele eroilor din cărti. O poezie care îmi
vine acum în minte este „Celei care pleacă“, de Minulescu. Doar că
nu mi-a recitat-o un coleg. Mi-am citit-o singură.
Rep.: Stiu că proveniti dintr-o familie de oameni obisnuiti, care s-au
străduit să fiti educată în spiritul crestin si pun mare pret pe morală?
De cîte ori a trebuit să stergeti lacrimile de pe obrazul mamei, care
nu poate si nu vrea să înteleagă cum îi este atacat copilul?
E.U.: Este un lucru pe care nimeni nu îl poate întelege dacă nu i se
întîmplă. Pentru un părinte este îngrozitor să audă si să vadă atîtea
minciuni, atîtea mizerii despre copilul lui, pe care l-a crescut cu atîta
grijă. Mama s-a îmbolnăvit de supărare si tot ce pot face este să îi
spun mereu să nu se uite la televizor. Ar face orice să renunt la
politică si să nu mai fiu atît de atacată. Le doresc celor care îi
provoacă atîta nedreaptă suferintă să aibă copii si să treacă prin ce
trece mama mea.

„Cel mai mult rău mi-au făcut de-a lungul timpului invidiile si
frustrările unor femei“

Rep.: De cîte ori Elena Udrea a intrat în dormitor si a rămas cu
capul în pernă plîngînd pentru atacurile la adresa sa si aluziile mai
mult sau mai putin voalate despre relatiile sale cu seful statului? Cît
de puternică trebuie să fie o femeie pentru a face fată „tavălelii“
mediatice zilnice de care are parte?
E.U. : Pe mine atacurile mă întăresc. Nimic nu mă motivează mai
mult decît nedreptatea. Asa am si rezistat în toti acesti ani. Eu stiu
cine sînt, ce om sînt, stiu ce pot si ce vreau să fac în politică si de
aceea nu mă opresc mizeriile unor oameni care nu mă cunosc, dar
vorbesc despre mine. Unii sînt adversari, si lor le găsesc scuze. Altii
sînt doar oameni lipsiti de caracter si de constiintă, plătiti pentru
atacurile lor. Cel mai mult rău mi-au făcut de-a lungul timpului
invidiile si frustrările unor femei. Deci, o femeie trebuie să fie mai
puternică decît un bărbat pentru a face fată, pentru că este mult mai
lovită. Pe de altă parte, cu cît este mai puternică, cu atît creează
mai multe complexe bărbatilor si este si mai mult tinta lor.
Rep.: La Roman, v-am urmărit cu atentie întîlnirea cu oamenii care
vroiau să vă atingă, să vă vadă, să facă o poză cu frumoasa „Blondă
de la Cotroceni“. V-am suspectat de ipocrizie. Am văzut o mamă
sau o bunică apropiindu-se cu un copilas într-un cărucior. V-ati oprit
si v-ati jucat vreun minut cu acel copilas. Mi s-a părut ca ati fost
sinceră si vă plac copiii. Stiu că sotul d-voastra îsi doreste un prunc.
Cînd vă veti hotărî să sacrificati cariera politică pentru a-i dărui un
copil?
E.U. : Nu este necesar să sacrific politica pentru a avea un copil.
Multe colege au copii fără să pună punct carierei. Dar toate la timpul
lor. Pînă atunci, mă ocup de educatia a doi copii minunati,
abandonati de părintii lor, pe care i-am botezat acum 6 si 7 ani. Mă
vor avea lîngă ei toată viata. Sotul meu are grijă de încă 12 copii de
toate vîrstele si avem o mare bucurie că tuturor le-am putut
schimba viata în bine si le-am dat o nouă sansă. Desigur, îl mai
avem si pe Alin, fiul de 25 de ani al sotului meu, un tînăr foarte
serios, cu mult bun simt, foarte religios. Sigur că este si norocos să
aibă un tată care să îi poată oferi ceea ce orice tînăr la vîrsta lui îsi
doreste, să îi fie sprijin la început de drum în viată, dar a fost si
educat că nimic nu se obtine fără muncă. Asa că el deja are propria
lui activitate si fiind un tînăr ambitios va reusi cu sigurantă. Doar că,
uneori el este subiect de presă din cauza mea, ceea ce este
nedrept pentru că el nu este persoană publică, nu locuieste cu noi,
are viata lui si nu are nici o vină că tatăl lui este căsătorit cu mine.
Rep.: Cum se clădeste într-un cuplu încrederea reciprocă, căci si ca
bărbat trebuie să fii puternic ca să accepti să-ti audă urechile atîtea
despre sotia ta?
E.U.: Încrederea se construieste în timp. Cînd doi oameni stau unul
lîngă celălalt 15 ani, trec prin multe situatii împreună, se sustin în tot
ceea ce fac, ajung să se cunoască suficient cît să stie ce este
adevărat si ce nu din ceea ce se spune despre celălalt. Asta nu
înseamnă ca îi face plăcere să audă atîtea mizerii despre mine.

„Eu nu fac afaceri, sînt avocat“

Rep.: Cît adevăr, cîtă minciună se ascund în toate acuzatiile de
împletire a intereselor de afaceri cu cele politice?
E.U.: Eu nu fac afaceri, sînt avocat. Am încercat să fac un
restaurant împreună cu o colegă, acum 10 ani. Nu a mers, am
rămas doar cu avocatura. Sotul meu este om de afaceri încă din
1990. A început de jos, nu a fost un beneficiar al sistemului
comunist, nu a devalizat bănci, nu a privatizat întreprinderile lui
Ceausescu, asa cum au făcut multi dintre cei care au astăzi averi. A
construit pas cu pas, cu mari sacrificii ceea ce avem acum, dar
sîntem departe de fabulatiile unora. Cînd ne-am cunoscut, în 1997,
eu eram avocat stagiar, el era om de afaceri. Eu aveam un Oltcit, el
avea un Daewoo Espero. Întotdeauna a fost un om modest,
cumpătat, banii pe care i-a cîstigat i-a reinvestit, nu i-a risipit. Spre
exemplu, locuim în aceeasi casă din 2003, o casă normală, de 70
m, parter si etaj, si am aceeasi masină, de dinainte de a intra în
politică. Eu nu am venit în politică să cîstig ceva bani în plus si, cu
sau fără cariera mea, sotul meu tot om de afaceri era si asa va
rămîne. Eu am venit în politică pentru că am simtit că pot face multe
lucruri de care tara are acum nevoie, a fost ca o chemare interioară
la care am răspuns.
Rep.: Care este modelul masculin pe care-l admirati cel mai mult?
Dar cel feminin?
E.U.: Nu am un model anume. Dar apreciez politicienii care au
curajul si forta de a schimba lucruri. Cei care marchează evolutia
unei tări, a unei lumi. Cei ale căror destine se asează peste
destinele popoarelor lor.
Rep.: Mass-media a scos în evidentă acele momente în care
primari, colegi de partid, glumeau spunînd că dorm cu fotografia d-
voastră sub pernă. N-ati suspectat niciodată că erau doar lingusiri
pentru a vă „gîdila“ plăcut urechile si a le aproba fonduri pentru a-si
rezolva problemele?
E.U.: Sînt un om realist, nu îmi fac niciodată iluzii. Nu am asteptări
de la ceilalti, asa că nu am nici dezamagiri. Este normal ca oamenii
să vrea să le rezolvi problemele care tin de functia pe care o detii,
asta nu trebuie să supere pe nimeni. Eu am încercat să fac tot ceea
ce îmi stătea în puteri pentru a lăsa ceva în urma mandatului meu
de ministru. Oricine a avut un proiect bun, a fost sprijinit, nu aveam
nevoie de complimente, asa că am luat astfel de situatii ca pe
glume între colegi.

„Stiu să gătesc, să cos, să împletesc, să crosetez, să spăl, să calc,
să pun murături“

Rep.: Care este adversarul politic pe care-l admirati si de ce?
E.U.: Îmi respect toti adversarii în mod egal.
Rep.: Apetitul d-voastră pentru lux este urmarea frustrărilor din
adolescentă si tinerete?
E.U.: Sînt un om iubit de Dumnezeu. Nu am avut niciodată frustrări,
nu am invidiat pe nimeni. Au fost vremuri cînd nu îmi permiteam
mai mult de o pereche de pantofi pe an si nici geantă nu purtam
pentru că nu aveam, dar nu le-am invidiat pe femeile care aveau.
Mi-am dorit doar să pot fi elegantă într-o zi si astăzi îmi pot satisface
această dorintă. Sînt multe colege mai elegante decît mine, deci nu
cred că are sens această preocupare exclusivă a unora din presă
fată de Elena Udrea. Apoi, este si foarte misogină, pentru că nimeni
nu comentează pantofii si hainele bărbatilor politicieni. Oricum, nu
este nici pe departe cel mai important lucru pentru mine. Este
suficient să mă simt bine în hainele pe care le port si să îmi placă
mie. Urăsc snobismul si apreciez creatorii români. Spre exemplu,
rochia mea de cununie a fost facută de Răzvan Ciobanu,
încăltămintea de Mihai Albu. Iar rochia de la nunta Elenei Băsescu
a fost creatia Danei Budeanu. Doar ca să vă dau cîteva exemple de
tinute comentate de presă.
Rep.: Chiar stiti să gătiti, să împletiti, să faceti curat? De cîte ori vă
mai refugiati în astfel de îndeletniciri?
E.U.: Mama m-a învătat tot ceea ce trebuie să stie o fată înainte să
se mărite, conform traditiei populare. Dar nu neapărat cu gîndul
acesta, ci pentru că ea făcea totul în casă si considera că în viată
trebuie să stii de toate. Da, stiu să gătesc, să cos, să împletesc, să
crosetez, să spăl, să calc, să pun murături. Mi-am croit singură
rochii, mi le-am cusut, mi-am împletit pulovere etc. Nu mai am timp
pentru toate acestea si de multe nici nu mai am nevoie acum, dar
cînd am ocazia, îmi face plăcere să gospodăresc.

„Nu sînt o femeie din spatele unui conducător, sînt o femeie care
face politică“

Rep.: Credeti că „steaua norocoasă“ a Elenei Udrea va apune odată
cu plecarea de la Cotroceni a lui Traian Băsescu?
E.U.: Steaua mea norocoasă înseamnă si multă muncă. Am avut
sansa să capăt experienta de politician la scoala lui Traian Băsescu.
Si de aceea cred că voi mai fi mult timp în politică, pentru că nu am
venit din lipsă de ocupatie. Fac politică, în ciuda adversarilor care
m-ar vrea plecată, din convingere, pentru că stiu că este nevoie de
oameni ca mine pentru a putea schimba în bine tara asta.
Rep.: Cît vă deranjează asimilarea d-voastra cu Elenele care au
jucat un rol malefic în viata conducătorilor acestei tări, respectiv
aceea cu Elena Lupescu sau Elena Ceausescu?
E.U.: Pur si simplu ignor asemenea abordări. Este evident că sînt
nepotrivite astfel de comparatii, făcute de cei care caută orice
pretext pentru a mă ataca si după cum vedem, nici nu le ia cineva
în serios. Eu sînt un om politic, cu bune si cu mai putin bune, cu
ceea ce am realizat pînă acum si cu ceea ce vreau să fac în
continuare în politică si, foarte important, am demonstrat ca ministru
că pot schimba lucrurile în bine acolo unde mă aflu. Nu sînt o
femeie din spatele unui conducător, sînt o femeie care face politică.
Rep.: Pînă unde acceptati compromisul în politică si în viata
cotidiană?
E.U.: Mi-a fost greu să accept că în politică se fac si compromisuri
pe care în viata de zi cu zi nu le-as face. Spre exemplu, nu as ierta
unui cunoscut minciunile spuse despre mine, nu as trece peste
lipsa de loialitate a unui prieten. În politică, astăzi îl critici pe
adversarul tău, chiar pe bună dreptate, mîine faci echipă cu el si îi
găsesti scuze pentru trecut. Dar acest lucru se întîmplă pentru că
electoratul este împărtit între partide si politicieni si orice guvernare
are nevoie de majoritate politică. Deci, esti obligat să te aliezi cu
adversarii tăi dacă nu ai obtinut majoritatea voturilor alegătorilor,
altfel nu poti guverna. Dar si compromisul trebuie să aibă limită si
cred că trebuie făcut si transparent, fără ipocrizie. Spre exemplu, nu
sînt de acord cu cei care îsi schimbă partidul din evident interes
personal, dar caută explicatii dintre cele mai principiale.
Rep.: Cum vrea să îmbătrînească Elena Udrea ?
E.U.: Acesta este un subiect despre care o femeie nu ar vrea să
vorbească niciodată. As vrea să se întîmple pe neobservate. Îmi
doresc să am tot timpul proiecte mari, în asa fel încît să nu îmi dau
seama cînd trece timpul. Îmi doresc să am lîngă mine familia si
prietenii si să am satisfactia că am contat în schimbarea prin care
trece România.