Poate anul ãsta...
ACCENT
Mãcar anul ãsta ceva sã se schimbe în bine si pentru noi. Cã pînã acum am tot asteptat, dar am asteptat degeaba. În loc sã mergem spre bine, am mers - cum stiti -, cum stim cu totii, cei ca noi, din rãu în mai rãu. Asa am ajuns si ultima tarã din UE. Si avem cel mai scãzut nivel de trai. Doar se vede, se simte. Dar poate anul ãsta...
Cã promisiuni s-au fãcut, multe si frumoase. Numai cã iatã, începutul se dovedeste a fi ca în armatã: cu stîngul! Pentru cã, dacã vã aduceti aminte - si cum sã nu vã aduceti aminte -, cã doar le resimtim cu totii -, imediat ce au cîstigat alegerile (si, cum stiti, cu un procent zdrobitor), s-au întors guvernantii cei noi la vechile metehne, la vechile „beliri“, în special prin taxe si impozite mai mari. Ca si cum nu ne-ar fi zdruncinat destul cele de pînã acum, de pînã a veni cei noi. Oare sã urmeze si alte „beliri“? Totusi, poate anul ãsta - si nu asteptãm vreun miracol, vreo schimbare spectaculoasã din cer - ne vom întoarce, în sfîrsit, la normalitate, ne vom gãsi directia si pasul cele bune, mai ales, vom avea grijã de oameni, de cei care au decis de partea cui sã fie puterea! Cã, stiti bine, noi v-am fãcut ce sînteti acum. E o problemã de onoare, de obraz, sã fie respectate promisiunile. Poate mãcar anul ãsta sã adeverim sperantele, schimbãrile pentru care a existat si decembrie 1989.
Poate anul ãsta sã se întoarcã acasã si cei care au plecat prin cele patru zãri, sã caute acolo un dram de prosperitate si bucurie. Mai ales cã si cei mai multi dintre ei vor sã se întoarcã de prin strãini.
Sã începem, deci, binele, mãcar de anul acesta!
|