CARACTERE: CURVA DESTEAPTÃ
ACCENT
Urmeazã o povestioarã la care copiii n-au acces decît însotiti de pãrinti sau de alte neamuri cuviincioase. Sã spun mai întîi, cã nu-mi pare rusinos sã folosesc acest cuvînt, exact asa cum sunã - curvã - adicã simplu, direct, neaos. În fond, e un cuvînt ca oricare altul din lexicul limbii (pardon!) noastre. Sã zicã lumea mersi cã nu iau în vizor celelalte genuri de curve. Eventual curva proastã sau curva de plãcere. Si nu mã refer nici la curva de lux. Pentru cã asta lucreazã foarte sus, în sfere mai înalte, mai subtiri, la demnitari de tot felul, potentati în toate privintele, oameni rasati, aproape nobili. Pentru ei, fetitele sînt specializate la adevãrate academii din strãinãtate. Nu sîntem noi de nasul lor! Deci, nici pînã la nas nu le ajungem cu prãjina noastrã cea micã. Si, în treacãt fie spus, nu mã refer nici la curva masculinã. Asta va face obiectul unui studiu special, cã meritã, e un personaj mai complex. Revin, deci, la curvele noastre mai populare, mai de dîrvalã, dintre care, cum am spus, se detaseazã de departe, curva desteaptã. Deci, sã vedem cam ce-i cu ea, cum e, cum face. Pãi, mai întîi, fetita a descoperit pe cont propriu sau, sã zicem, din lecturi (cã, sã ne-ntelegem, curva desteaptã e intelectualã, citeste mult, analizeazã, dã sentinte), deci a descoperit cã se pot scoate bani si avantaje - multi bani si mari avantaje - din... chestia aia (cuvîntul ãsta nu-l scriu ad-litteram, cã nu figureazã în lexicul de care fãceam vorbire). Va sã zicã, bani si avantaje. Pãi, ia sã vedem noi. Cred cã, la început, trebuie un pic de scoalã. Nu poti intra în chestiune, cum face curva proastã sau cea de plãcere. Pãi, pui, deci, mîna frumos pe carte, cã acum sînt din astea, slavã Domnului. Mai întrebi si vecinii (pardon, vecinele!), dar alea de soi, alea rele de muscã. Îti faci si coafura, dar peste tot, cã, de!, nu se cade (nu se picã!) altfel, îti controlezi si pasul putin, picioarele, cãlcãtura. Si ai mai învãtat o regulã de bazã: sã nu te dai la oricine, la plevuscã, pentru cã ãstia sînt calici. Te dai numai la cei mari, la sefi, la directori. Cã de acolo vine grosul. Pãi, si tu ce vrei? Nu grosul? Si, în sfîrsit, iesi în peisaj. Peisajul, stim cu totii, e peste tot, indiferent de anotimp, de vremea de afarã. Si apoi, pe tine înãuntru te intereseazã, nu? Chiar si limbajul e important. Ti-l mai cizelezi, deci, un pic. Îti subtii putin limba; cît sã piste, sã gîdile.
Si începi treaba. ÃŽncepi sã arunci ocheade peste tot, dar le arunci „cu scoalã“, parsiv cît se cuvine. La serviciu le arunci mai cu grijã, cã ies vorbe, se aude. Lasi serviciul pe mai tîrziu. Apoi, nici pe stradã nu iesi, cã acolo concurenta e mare si cam vulgarã. Poate iesi si cu scãrmãnealã. Cert este cã gãsesti ce cauti. Stim doar cu totii cã piata asta e mare. Ei, si ajungi la primul client. Ãsta, neînvãtat - cã asa s-a nimerit - se repede la tine ca prostul. „Nnt, sari tu în sus de pe unde te-a trîntit individul. Scoate mai întîi banii si aratã-mi si niste avantaje. Vezi cã ai acolo, la serviciul tãu, postul ãla liber, de tãiat frunze la cîini, dã-mi-l mie!“. Si, ca sã-i faci curaj, începi sã te misti frumos prin fata prostului, zdrãngãni mai întîi tîtele, mai dai putin si din dorsale, pînã cînd ãla zice: „Da, îti dau ce vrei; si vino dimineatã la mine la serviciu“. „Bine, vin, i-o întorci tu, dar nu mã cunosti, nu te cunosc. ÃŽmi dai slujba, cã banii mi i-ai dat, desi esti cam zgîrcit, iar tu îti vezi de condus bine societatea, cã acum o sã avem nevoie de parale pentru amîndoi. Pãi, nu?“ „Pãi, da!“, rãspunde ãla. Si pune botul. Bine, ai trecut de prima încercare, de prima experientã. Ajunsã acasã, sã ne-ntelegem (prostul ãla al tãu, sotul, nu stie nimic), te retragi într-o intimitate meditativã si analizezi: „Nu e rãu deloc, îti zici. Am si bani, si servici, cã pînã acum asteptam ca proasta sã-mi vinã somajul“. Domnilor, n-o mai lungesc. Am lungit-o cît s-a putut. Ar urma sã povestesc alte si alte întîmplãri nãstrusnice de acest fel, dar dumneavoastrã le deduceti singuri. Sînt ca si prima. Regula de bazã rãmîne aceeasi pentru toti: nimic fãrã multi bani si mari avantaje. Sã precizãm cã maximum de performantã (sã-i spunem profesionalã?) obtinut de curva desteaptã e cã a schimbat trei directori si a pus patru contabili sefi. Toti noi. Din cei verificati de ea mai întîi. Final? E aproape fãrã final. Curva desteaptã si acum presteazã. Numai cã e cam botitã pe ici, pe colo; mai ales pe colo. Da, dar are bani de te cumpãrã si pe tine. Cã am uitat sã vã spun, încet-încet, aici a ajuns: dã ea bani, numai sã vinã prostul. Vezi bine, îsi schimbase si regnul. A ajuns curvã de plãcere. Pînã la curva proastã, cea de pe centurã, mai e un pic.
|