 COMOARA DE LA PICIORUL SFINTEI MESE DIN ALTAR
• pãrticele din moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost descoperite anul trecut în Catedrala de la Roman • despre ele a scris si Mitropolitul Dosoftei al Moldovei si Sucevei, în opera „Viata si petrecerea sfintilor“ (1682-1686) • moastele erau însã de negãsit • de la un preot de la Mãnãstirea Vãratec s-a aflat cã el le ascunsese într-un dulãpior de la piciorul Sfintei Mese din altarul catedralei • racla cu sfînta pãrticicã va fi purtatã în pelerinaj pe 24 martie, în Duminica Ortodoxiei n
Crestinii s-au întrebat adesea de ce Sfînta Cuvioasã Parascheva îi este ocrotitoare si de unde aceastã idee a domnitorilor musatini ca în Roman sã zideascã o bisericã închinatã sfintei. Aceasta se datoreazã faptului cã aici exista deja, credem cã încã de la întemeierea episcopiei, o pãrticicã din moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Argumentele le regãsim în însãsi istoria Catedralei arhiepiscopale din Roman. Cercetînd documentele mai vechi, aflate în biblioteca arhiepiscopiei, s-a constatat cã multi pelerini veneau la Catedrala Episcopiei Romanului sã se închine la o pãrticicã din Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si sã venereze felonul Sfântului Ioan Gurã de Aur, pe care, odatã pe an, chiriarhul romascan îl îmbrãca la Sfînta Liturghie, în ziua de 13 noiembrie (a se vedea consemnarea diaconului patriarhului Meletie al Antiohiei, Paul de Alep, din sec. al XVI-lea). Mitropolitul Dosoftei, în opera sa „Viata si petrecerea sfintilor“ (Iasi, 1682-1686), vorbeste despre existenta unei pãrticele din moastele Sfintei Parascheva în Catedrala de la Roman, la care el însusi se închina. „Si petrece pînã astãzi Sfîntul ei trup neputred, plin de tot mirosul cel scump, de se umple sufletul omului de bucurie sufleteascã, sãrutînd acele sfinte de Dumnezeu cinstite moaste. Dintr-o palmã a Sfintiei sale este la Sfînta Episcopie de Roman o bucatã si la Buciulesti (astãzi o bisericã în ruinã, lîngã Buhusi, în teritoriul canonic al Episcopiei de Roman) un deget, adus din Tarigrad de Dumitrasco Logofãtul, precum mi-a spus Iordachi Spãtarul, la masa Dabijei Vodã, Dumnezeu sã-i pomeneascã. Si eram eu smerit Dosoftei episcop la acel sfînt scaun la Roman. Si-am adeverit cã am vãzut de multe ori sfintele moaste, sãrutîndu-le si slujind cu soborul, acum în zilele noastre, precum zice Scriptura: cã pãmîntul se roade si se schimuseste, în toti vecii schimbîndu-se, pînã la primeneala cea de apoi, cînd va înnoi Dumnezeu fata pãmîntului. Aceluia slava si puterea în veci. Amin!“. Despre existenta acestor moaste ale cuvioasei la Roman consemneazã si reputatul episcop-cãrturar Melchisedec Stefãnescu, în tratatul intitulat „Viata si minunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva si istoricul sfintelor ei moaste“.
Demersuri pentru gãsirea sfintei pãrticele
Pornind de la textele Mitropolitului Dosoftei si a Episcopului Melchisedec Stefãnescu, pãrintii slujitori ai Catedralei arhiepiscopale din Roman, sub îndrumarea PS Pãrinte Episcop Ioachim Bãcãuanul, au început sã facã de mersuri pentru a identifica aceste pãrticele de sfinte moaste, care dispãruserã, în mod cu totul straniu, încã din perioada comunismului. Au fost întrebati o parte dintre pãrintii slujitori si eclesiarhi, care au slujit în ultima vreme la Catedrala arhiepiscopalã. Desi majoritatea avea cunostintã de existenta moastelor, nimeni nu putea indica locul unde s-ar afla acestea. Contactîndu-l pe Pãrintele Constantin Catanã, fost mare-eclesiarh al Catedralei de la Roman pînã în anul 1986 (actualmente preot la Mãnãstirea Vãratic) s-au aflat mai multe detalii despre fragmentele de sfinte moaste ale Cuvioasei Parascheva aflate în catedrala de la Roman. Pãrintele Catanã a relatat faptul cã, în anul 1986, cînd a fost obligat de autoritãti sã pãrãseascã postul de eclesiarh, a asezat aceste sfinte moaste, împreunã cu altele, într-un dulãpior de la piciorul Sfintei Mese din altarul catedralei, gîndind cã acolo vor fi protejate. Apoi, n-a mai stiut ce s-a întîmplat ulterior cu sfintele odoare. Cum la Sfînta Masã nu s-a mai intervenit de peste 150 de ani, preotii catedralei au aflat acest dulãpior întocmai cum fusese descris. Aici s-a gãsit, anul trecut, între altele, si o cutie arhaicã pe care era mentionat cã moastele au fost depuse acolo de pr. Catanã, si care continea o cutie mai micã, dupã aspect veche de cîteva sute de ani, în care s-au gãsit moastele cuvioasei cu pãrticele din caseta originalã, din argint.
Pretioasa relicvã si pelerinajul din Duminica Ortodoxiei
Pãrticica sfîntã este metacarpianul III, cu aspect de culoare galbenã frumos mirositor, cu firicele de tesut, care a fost îmbrãcat într-un relicvariu care la unul dintre capete are o verigã. Relicvariul este într-o avansatã stare de degradare, partea metalicã fiind foarte subtire, existînd riscul ca la prima atingere sã se rupã. „Cum au ajuns la Roman pãrticele din mîna Sfintei Parascheva? ÃŽn lipsa documentelor, recurgem la logica istoriei. Dupã cum se stie, Voievodul Alexandru cel Bun a avut o domnie relativ pasnicã în Moldova, de aproape 32 de ani. Este cel care, între musatinii epocii, a consolidat statul medieval independent asezat între Carpatii Orientali si Nistru si s-a preocupat de obtinerea autonomiei eclesiale a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Se stie, de asemenea, cã a fost un bun prieten al ÃŽmpãratului Manuel al III-lea Paleologul. Trebuie amintit si faptul cã în acea perioadã turcii se apropiau de portile Costantinopolului, care aveau sã cadã nu mult dupã epoca lui Alexandru cel Bun. Patriarhul Constantinopolului si împãratul fãceau eforturi pentru supravietuirea imperiului crestin. De multe ori, patriarhul ecumenic, cu acordul împãratului, oferea anumite daruri spirituale inestimabile (icoane, relicve ce au apartinut sfintilor, uneori chiar sfinte moaste) ca rãsplatã pentru sustinerea materialã pe care o primeau. Iar Alexandru cel Bun ajutã Constantinopolul sub diferite forme si a primit daruri duhovnicesti. Este vorba despre Icoana Maicii Domnului de la Mãnãstirea Neamt, Icoana Sfintei Ana de la Mãnãstirea Bistrita (pe prima sotie a lui Alexandru cel Bun a chemat-o Ana si avea sã fie înmormîntatã la Bistrita, în 1418), si, pentru cã la Roman voievodul înfiintase episcopie, a dãruit aici felonul Sfîntului Ioan Gurã de Aur si relicvariul cu o pãrticicã din moastele Sfintei Parascheva“, a precizat Preasfintitul Ioachim Bãcãuanul, Arhiepiscop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacãului. ÃŽntrucît la finele anului 2012 s-au regãsit si fragmentele din sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva, în Duminica Ordodoxiei, Centrul eparhial de la Roman are în program organizarea unei procesiuni în municipiu, cu moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Ocrotitoarea Moldovei
Cuvioasa Parascheva sau Sfînta Vineri, cunoscutã si sub numele de Paraschiva, este veneratã în Biserica Ortodoxã Românã si este patroanã (ocrotitoare) a Moldovei. Ziua de pomenire este 14 octombrie. S-a nãscut în 1025, în sudul Dunãrii, la Epivanta Traciei (astãzi Selim-Pasa, pe coasta de nord a Mãrii Marmara), fiind educatã de bunicã si mamã care au îndreptat-o spre calea bisericii. Dupã moartea tatãlui întrã în Mãnãstirea Maicii Domnului din Heraclia Pontului. Dupã cinci ani, ea întreprinde un pelerinaj la Ierusalim, Betleem, Golgota si în pustiul Iordanului. Duce o viatã severã, postind, rugîndu-se si dormind pe rogojini. Faptul cã vinerea, ziua rãstignirii Mîntuitorului, o petrecea în post negru, i-a adus si numele de Sfînta Vîneri. Sfînta se stinge din viatã la 14 octombrie 1050 pe o corabie care o ducea spre Epivanta. Trupul ei este pãrãsit de marinari pe un tãrm si gãsit de un sihastru. Depus în biserica Sfîntii Apostoli din Constantinopol, trupul este adus apoi la Tîrnova, fiind insistent cerut de Ioan Asan al II-lea. Dupã ce orasul este distrus de sultanul Baiazid, în 1393, moastele sînt cumpãrate de Mircea cel Bãtrîn si aduse în Tara Româneascã. Dezastrul de la Nicopole din 1396 aduce si pierderea moastelor care sînt dãruite de sultan Anghelinei, kneaghina Serbiei. Suleiman al II-lea, noul sultan, distruge însã Belgradul în 1521 si Sfînta este dusã la Istanbul. Domnul Moldovei, Vasile Lupu, împreunã cu mitropolitul Varlaam adreseazã sultanului Murad al IV-lea rugãmintea de a cumpãra moastele. Cu sprijinul patriarhului Partenie din Constantinopol si contra a 300 de pungi cu aur, rugãmintea lor este acceptatã si sfînta este adusã în 1641 în Moldova si depusã la biserica Trei Ierarhi. Dupã construirea Catedralei Mitropolitane moastele sînt depuse aici, fiind duse în Basarabia în timpul primului rãzboi mondial si readuse la Iasi, în 1922. În timpul celei de a doua conflagratii sînt adãpostite la Bucuresti din 1942, la Mãnãstirea Ciorogîrla si apoi la Pasãrea. Din 1945 ele revin la Iasi, ziua de 14 octombrie aducînd în strãvechea cetate zeci de mii de crestini din toate colturile tãrii.
|
Autentificare
