Vînzarea pămînturilor e complicată si birocratică

• de sîmbătă a intrat în vigoare legea care reglementează vînzarea terenurilor • totusi, nu există norme de aplicare • cert este că vînzarea oricărei bucăti de pămînt va fi foarte complicată de acum încolo

Aveti o bucată de teren agricol si vreti s-o vindeti? Pregătiti-vă de multi nervi, alergătură si drumuri, deoarece tranzactiile cu pămînt vor deveni extrem de complicate si birocratice în viitorul foarte apropiat. De sîmbătă, 12 aprilie, a intrat în vigoare noua lege care reglementează tranzactiile cu pămînt. Chiar dacă actul normativ este în vigoare, modul de aplicare nu este aprobat, legea neavînd norme metodologice. Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale a publicat abia vinerea trecută un proiect de ordin privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 17/2014. Normele explică cum se aplică legea, pentru a nu exista interpretări, mai ales că exercitarea dreptului de preemtiune poate da nastere unor confuzii. La nivel local, Directia Agricolă este cea care are atributii în verificarea modului în care se vînd terenurile. Atributiile acestei institutii constau în înregistrarea si verificarea dosarelor transmise de către primării, publicarea pe site-ul institutiei a ofertei de vanzare a terenurilor, organizarea si gestionarea unui registru judetean special de evidentă a ofertelor de vînzare a terenurilor agricole situate în extravilan, înregistrarea si verificarea dosarului transmis de către primării, etc. Cu alte cuvinte, un tăran care vrea să vîndă un hectar de teren agricol merge la primăria de domiciliu cu o mulltime de documente si anuntă ce are de gînd să facă. Acolo va completa niste cereri tip, iar primăria va înregistra dosarul si va afisa anuntul de vînzare si pretul cerut de proprietar. Ulterior, va anunta si Directia Agricolă care va înregistra anuntul într-un registru judetean. Totul ar trebui să dureze vreo 40 de zile, timp în care pot apărea doritorii. Dacă există printre cumpărătorii interesati si un străin, acesta poate achizitiona pămîntul doar dacă nu există români interesati. Cu alte cuvinte, în tranzactii de acest gen, prioritari vor fi conationalii, scopul fiind de a păstra pămîntul în proprietatea autohtonă. Această procedură va complica foarte mult viata fermierilor, dar si pe cea a primăriilor rurale, care vor avea o multime de acte de întocmit, de realizat registre de evidentă, etc.
Toate aceste complicatii au apărut după ce, de la 1 ianuarie 2014, tara noastră a fost obligată prin tratatul de aderare la UE să liberalizeze terenurile agricole, adică să permită cetenilor străini să achizitioneze pămînt. Pînă anul trecut, străinii nu aveau acest drept, ei exploatînd pămînturile doar în colaborare cu români, acestia din urmă figurînd drept proprietari. De anul acesta însă, străinii au aceleasi drepturi ca si românii în privinta achizitiilor de teren. Reprezentantii statului român, temîndu-se ca nu cumva să ne invadeze străinii si să nu ia tot pămîntul, au emis această lege care stabileste clar cum vor avea loc tranzactiile de vînzare-cumpărare. Pînă una alta, pînă cînd vor fi publicate si normele metodologice, străinii au liber să cumpere terenuri fără nici un fel de probleme. De la 1 ianuarie piata este deschisă lor, iar legea care reglementează vînzările încă nu poate fi aplicată, astfel încît, cei interesati deja au devenit proprietari