Prin Brugge, bere, ciocolatã, sex-shop-uri si Van Damme
Dacã e marti, e... Belgia si Olanda (ll) • Belgia a stiut sã pãstreze si sã-si promoveze valorile • frumusetea oraselor este aparte, îmbinînd arhaismul cu modernismul • la Brugge, istoria e scrisã în cãrãmizile rosii ale clãdirilor vechi de sute de ani, în piatra pavajelor si apa canalelor • în Olanda, orasul Terneuzen si sãtucul Sluis sînt extrem de pitoresti • într-o statiune de fite, Knokke Heist, înjurãturile unui conational mi-au demonstrat cã nu eram singurul român de acolo •
Sejurul meu în Belgia a constat si în vizitarea unor localitãti emblematice, dar si cîteva din Olanda, toate de un pitoresc aparte. Dacã esti în Belgia, musai trebuie sã vizitezi Venetia Nordului, Brugge, sau Bruhe în flamandã, un oras fermecãtor, cu arhitectura inegalabilã a secolului XVll, cu finetea si rafinamentul inegalabilei ciocolate. Orasul giuvaer al Coroanei belgiene este un adevãrat muzeu în aer liber, unde te plimbi si pe mãsurã ce o faci creste si nesatul turistic, la impactul cu frumusetea clãdirilor. Noi, românii, ne grãbim sã ne distrugem valorile. De orice fel... Mi-ar fi plãcut sã zbor si cu balonul pe deasupra bãtrînului oras, o cãlãtorie în nacela îngustã costînd în jur de 150 de euro, dar m-am gîndit cã n-am avut niciodatã veleitãti de zburãtor, în minte venindu-mi acel cãpitan al unui vas devenit celebru, Olandezul Zburãtor. Nici nu am închiriat vreo caleascã trasã de masivii cai de Mecklenburg, desi 35 de euro n-ar fi fost chiar un capãt de tarã. M-am lãsat prins de vraja bãtrînului oras, vechi, unde istoria e scrisã în cãrãmizile rosii, în piatra pavajelor, în apa canalelor, un oras desprins din lumea mirificã a povestilor citite nepotilor la gura sobei de bunicii albiti la tîmple de vremuri si vremi. ÃŽn secolul XV, Brugge era o puternicã resedintã a ducilor de Burgundia, atunci cînd arta si comertul au explodat. Orasul, care doarme de mai bine de 300 de ani, de cînd si-a pierdut statutul de port, mutat la Anvers, este unic, nu foarte mare, se poate strãbate si la pas, într-o singurã zi. Am aflat cã o fundatie l-a salvat pentru a-si conserva averea arhitecturalã, pentru a deveni nemuritor. Ne-am propus sã nu cãdem ispitei de a intra în magazinele cu ciocolatã, dar nu am scãpat tentatiei, mai ales cã erai îmbiat cu scontãri între 10 si 70%. Dupã ce ne-am încãrcat cu o multime de nervi si cu sacosele cu „chilipirurile“ belgiene, ne-am îndreptat agale spre debarcaderul canalului cu gîndul la o plimbare binefãcãtoare de 30 de minute, cu odihna aferentã pe o bancã.
Orasul vãzut din... barcã
Privind clãdirile cu aspect medieval, te asteptai oricînd ca la un colt de stradã sã fii întîmpinat de cavaleri în armuri lucitoare, cu scuturi si sãbii. Nimic din asa ceva, doar domnite si cavaleri moderni, care au luat cu asalt magazine, cafenele, terase, strãzi, bãnci, în cãutarea unor delicii autohtone, printre care cele peste 1.600 de sortimente de bere, pe care le gãsesti expuse pe rafturi. Se poate cumpãra pentru acasã din zeci de magazine si supermarketuri, bani sã ai. Preturile berii sînt practicate în functie de sortiment, de tãria mãsuratã de la 4,5 grade pînã la bere cu peste 12% alcool. Se bea bere oricum, la sticlã, la halbã, la castron, la canã, la pahar sau chiar la... clepsidrã. Gîndeam cã asa cum se scurge berea... se scurge si viata. Am hotãrît apoi sã vedem orasul din altã perspectivã, într-o plimbare cu barca, pe canale, pornind dintr-un debarcader, plin cu flori colorate si oameni rãbdãtori. Ne-am bucurat de o croazierã pe canalele orasului, deosebit de pitoresti, dupã ce am stat ceva timp la coadã. A meritat, pentru cã apoi ne-am rãtãcit o jumãtate de orã în lumea secolelor trecute, descoperind colturi ale orasului ce nu le poti vedea la pas. Am trecut pe sub poduri, înalte sau joase, de o frumusete clasicã, aparte, în clipocitul apelor canalelor, prin fata usilor si portilor misterioase ale caselor, pe lîngã grãdini, pe lîngã zidurile caselor, pe lîngã oazele de verdeatã cu lebede si rate. De altfel, lebãda este simbolul orasului Brugge. De la fereastrele unei case ne zîmbeau cîteva statuete reprezentîndu-i pe Stan si Bran, Marilyn Monroe, Charlie Chaplin etc. S-au dus cu totii. Am ascultat atent explicatiile unui ghid profesionist în trei limbi, flamandã, francezã si englezã. Asta în timp ce pilota priceput barca. Ba în englezã, ba în francezã am mai priceput si eu ce si cum. Adevãratul Brugge se poate cunoaste si din barcã, „contabilizînd“ turlele bisericilor, fatadele caselor, din secolul XVII majoritatea, rate, lebede, cai si trãsuri. Brugge este un oras vechi ce se admirã si de pe uscat si de pe apã. Si chiar dacã afarã plouã sau e soare, el rãmîne rafinat si elegant. Chiar si refacerea unor imobile este o lucrare realizatã cu mare pricepere, cu profesionalism. Fatada clãdirii este reînnoitã în vechiul stil arhitectonic, iar interioarele primesc acel aer modern al zilelor noastre, cu toate minunile civilizatiei.
Morile de vînt, sex-shop-urile si Van Damme
Nu am putut vizita orasele din Belgia fãrã a face cunostintã si comparatie cu cîteva localitãti din tara vecinã, Olanda, cum ar fi Terneuzen, cu 73.000 de locuitori, al treilea port ca mãrime al Olandei, dar si sãtucul Sluis, cu doar 2.000 de persoane care trãiesc din turism si comert. Sluis este o localitate cunoscutã prin tîrgul duminical, cînd localitatea este invadatã de grupuri mari de turisti, de motociclisti sau pur si simplu de curiosi. Farmecul sãtului este dat de o veche moarã de vînt, transformatã în restaurant, cu terasã, destul de aglomerat în ziua de tîrg. Magazinele de toate felurile, de haine, parfumuri, produse cosmetice erau toate deschise pînã la ore tîrzii. Tinerii cãsãtoriti sau cei singuri pot încerca „senzatiile“ tari oferite de cele opt sex-shopuri din micuta localitate. Asta da încercare si... tentatii. Gîndul mi s-a îndreptat spre aceste magazine de plãceri trupesti, însã am adãstat la restaurantul din jurul morii de vînt, afarã la terasã, sub o umbrelã, unde m-am rãcorit cu una din berile olandeze tari, fãcutã prin cine stie ce abatie. Dupã localitãtile olandeze, într-una din zile am vizitat si o statiune de „fite“ din Belgia, Knokke Heist, cu plajã la Marea Nordului, unde pînã si pîrturile miros a Yves Rocher, Guerlain, Coco Channel, Armani, Karl Lagherfeld etc. Un apartament de închiriat aici porneste de la peste 2.000 de euro, iar dacã vrei sã-ti achizitionezi unul trebuie sã ai conturi serioase, pentru cã nu scapi fãrã cîteva sute de mii de euro. Am aflat cã si actorul care face spagatul între douã masini, celebrul Jean Claude Van Bamme, belgian de origine, detine o locuintã în Knokke Heist. Plaja este divizatã în mai multe pãrti, toate private si care au primit numele unor personalitãti ilustre sau actori celebri. Faleza este lungã, însã poate fi strãbãtutã rapid cu biciclete pe patru roti, care pot fi închiriate din mai toate locurile, la preturi modice. Am fãcut o haltã pentru înghetatã, în timp ce ginerele a fugit putin la malul mãrii pentru a fi mai aproape de valuri si de ambarcatiuni de toate felurile. Sotia si fiica se ocupau de douã portii sãnãtoase de înghetatã australianã, în timp ce eu mã amuzam de faptul cã nu scapi de românii „neaosi“ oriunde te-ai afla. Un individ, cam ciocolatiu, care pedala de zor la o bicicletã în a cãrui port bagaj se zãrea un acordeon greu încercat dupã uzura arãtatã, tocmai îsi înjura un tovarãs folosind un limbaj tipic: „Bãi p..., Pastele si p... mã-ti!“. România te iubesc! La reve more Belgia!
|
Autentificare
