MĂŁrturii de groazĂŁ din iadul comunist

• presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Alecu MazĂŁre, rememoreazĂŁ cei peste sase ani de detentie, petrecuti ĂŽn temnitele comuniste de la Deva, Jilava, Gherla si Periprava • au fost ani de torturĂŁ cumplitĂŁ • fostii detinuti, din ce ĂŽn ce mai putini, primesc indemnizatii de mizerie, ĂŽn timp ce tortionarii se bucurĂŁ de pensii „nesimtite“ •

Condamnat la 6 ani si 7 luni de detentie, ĂŽn anul 1957, doar pentru cĂŁ s-a plĂŽns cĂŁ nu este pĂŽine suficientĂŁ, Alecu MazĂŁre, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Roman a trecut prin mai multe puscĂŁrii comuniste: Deva, Gherla, Aiud, Jilava, Periprava. Despre acele momente ĂŽsi aminteste si acum, avĂŽnd o dozĂŁ de tolerantĂŁ, pe principiul „ĂŽi iertĂŁm, dar nu-i uitĂŁm!“. Acesta socoteste oarecum inutil demersul unor institutii ca Academia CivicĂŁ, Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei, precum si a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor SecuritĂŁtii, de a da publicitĂŁtii lista tortionarilor, pe care se regĂŁsesc si 15 nume de securisti nemteni, care au slujit Securitatea comunistĂŁ. Alecu MazĂŁre ĂŽsi doreste sĂŁ se detaseze, atĂŽt cĂŽt se poate, omeneste, de amintirile legate de anii cumpliti de detentie ĂŽn temnitele unde erau aruncati laolaltĂŁ muncitori, ofiteri, tĂŁrani, care refuzau sĂŁ intre „la ColectivĂŁ“, intelectuali, considerati „pericol“ la adresa societĂŁtii comuniste, preoti ortodocsi, romano-catolici, greco-catolici. „Abia ĂŽmplinisem 18 ani, cĂŽnd printr-o anumitĂŁ ĂŽmprejurare, eu, un moldovean, din Bahna, am ajuns sĂŁ lucrez ĂŽn Valea Jiului. DupĂŁ evenimentele din 1956 din Ungaria, care s-au propagat rapid si ĂŽn Banat, Securitatea a avut de furcĂŁ mult cu toate categoriile sociale. Atunci au fost exclusi din facultĂŁti o multime de studenti, printre care si domnul RĂŁzvan Teodorescu, romascan de-al nostru. Eu eram nemultumit de faptul cĂŁ nu-mi ajungea ratia de pĂŽine. TĂŽnĂŁr fiind nu mĂŁ sfiam sĂŁ spun acest lucru cu voce tare. S-a gĂŁsit printre noi un Iuda, care a «ciripit» la Securitate. Pe deasupra aveam si marea «vinovĂŁtie» de a fi nepotul unuia cĂŁsĂŁtorit cu fiica unui mosier, motiv suficient de a fi arestat si condamnat ca dusman al poporului. Am fost anchetat vreo lunĂŁ si jumĂŁtate, de un cĂŁpitan Ion Iordache, dupĂŁ care am fost judecat ĂŽntr-un simulacru de proces, care a durat doar douĂŁ ore, de Tribunalul Militar Sibiu, aflat ĂŽn deplasare la Deva. Am fost judecat laolaltĂŁ cu trei bĂŁrbati si o femeie, care ĂŽnjurase un activist de partid. S-a dat pronuntarea pe loc. Am fost condamnat la sase ani si jumĂŁtate, desi eu eram UTC-ist.

„Eram bĂŁtut ca hotii de cai“

DupĂŁ condamnarea din 2 septembrie 1957 si pĂŽnĂŁ ĂŽn 21 decembrie a fost tinut ĂŽn Penitenciarul Deva. Apoi, cu niste bou-vagoane a ajuns la Jilava, o ĂŽnchisoare de tranzit, „sejurul“ fiind de circa o lunĂŁ. Am aflat de la interlocutorul nostru cĂŁ erau conditii grele, cu patru paturi suprapuse, chiuvetĂŁ si WC ĂŽn camerĂŁ, apĂŁ putinĂŁ si hranĂŁ prostĂŁ. A urmat o nouĂŁ cĂŁlĂŁtorie, ĂŽn ianuarie 1958, cĂŽnd ĂŽmpreunĂŁ cu vreo 100 de condamnati, „Grupul Ioan Diaconescu“, a ajuns la Gherla. Fostul detinut politic povesteste cĂŁ ĂŽn acestĂŁ ĂŽnchisoare, la ĂŽnceput conditiile de detentie au fost ceva mai blĂŽnde. Totul a fost dat peste cap de o revoltĂŁ a „frontieristilor“, detinutii care ĂŽncercaserĂŁ sĂŁ treacĂŁ fraudulos granita, ce a fĂŁcut ca regimul de detentie sĂŁ devinĂŁ draconic. „DupĂŁ plecarea ultimelor trupe ruse din România, ĂŽn iunie 1958, a avut loc revolta frontieristilor, care erau tinuti separat. Acolo a fost vorba de o provocare. Comandant era un maior Gonciu, de pe la Galati. Regimul a devenit draconic. S-a introdus bĂŁtaia din orice. TĂŁranii care refuzaserĂŁ colectivizarea erau atĂŽrnati cu capul ĂŽn jos si bĂŁtuti cumplit. Erai pus cu capul jos, cu cisma cĂŁlĂŁului pe ceafĂŁ si lovit continuu, asa cum bati fasolea ĂŽn sac. Eu am avut de tras multe pentru cĂŁ eram bun «morsist». De cĂŽte ori eram prins de atĂŽtea ori eram bĂŁtut ca hotii de cai. Trebuia ĂŽnsĂŁ sĂŁ stim ce se ĂŽntĂŽmplĂŁ ĂŽn celulele din jur“, mai spune romascanul. În tot acest timp familia n-a stiut nimic de soarta tĂŽnĂŁrului condamnat. DupĂŁ o lungĂŁ perioadĂŁ, un detinut eliberat s-a dus ĂŽntr-o noapte la tatĂŁl sĂŁu sĂŁ-i dea de stire despre arestare. BĂŁtrĂŽnul a ĂŽncercat sĂŁ-l vadĂŁ, a venit la Gherla, dar i s-a spus cĂŁ nu era acolo. Au urmat apoi alti ani de detentie ĂŽn lagĂŁrul de muncĂŁ de la Periprava, la tĂŁiat stuf, ĂŽn colonia de la Salcia, pe un santier unde se lucra la un canal si, ulterior, la Aiud, unde a lucrat cĂŽtva timp ĂŽntr-o fabricĂŁ. La eliberare a primit 76 de lei si bilet de tren pentru a ajunge acasĂŁ. La Roman a fost ajutat de o cunostintĂŁ sĂŁ se ĂŽncadreze la Întreprinderea de Prefabricate, unde a lucrat pĂŽnĂŁ la pensionare.