Sezătoarea de altădată adusă în zilele noastre

• o manifestare culturală foarte reusită a avut loc la Tasca • „Prin tot ce am realizat la această sezătoare, am încercat să readucem în actualitate un crîmpei din viata materială si mai cu seamă cea spirituală a locuitorilor de altădată de pe Valea Bicazului“, a declarat Marius Coserariu, presedintele Asociatiei Eu Cred •

Centrul Cultural Tasca a fost, în ultima săptămînă a lui Gustar, văleat 2015, gazda unei unui eveniment cultural deosebit de atractiv. Preotii Văii Bicazului, activul cultural constituit în Societatea Eu Cred, codanele si flăcăii satelor, elevii scolilor, precum si gospodinele cu drag de mestesugurile casnice au pregătit încă din vreme o sezătoare asa cum numai bătrînii locului mai văzuseră. Obiectele unei gospodării traditionale, însemnînd covoare, toale din lînă, cuverturi si prosoape tesute în casă, la care s-au adăugat obiectele de uz casnic, furca de tors, vîrtelnita, sucala, andrelele pentru împletit, dar si buciumul, cornul ori traditionala tască, pe care o purtau bărbatii la lucru sau la petreceri, mult-respectata ie românească, toate au constituit decorul unui moment cultural de exceptie. Binecuvîntarea întîmplării a fost dată prin cîntec de preotii zonei, constituiti într-un cor. Mai apoi, asa cum o spune traditia, cei care aveau să se transpună în gospodari pusi pe sotiile unei sezători au fost copii scolilor de pe Valea Bicazului, condusi de către profesoarele Cristina Marin, Elena Ropotoaia si liderul de asociatie culturală, Marius Coserariu, după care aveau să urce scena în aplauzele publicului, ceterasii Cheilor si Dămucului, însotiti de draditionalele lor instrumente muzicale coborîte din negura vremilor. Totul într-o tinută artistică de exceptie rod al unui interes matur pentru ceea ce-a fost cîndva la confluenta cu Ardealul traditionala sezătoare ca loc de adunare, trudă comună si manifestare artistică. Si uite-asa, condusi de Dorina Mucenicu, vicepresedinta Asociatiei Eu Cred, aveam să facem cunostintă cu oamenii locului, copiii si flăcăii satelor, precum si cu gospodinele Văii, ce desluseau cu măiestrie sculul de lînă, torceau caierul cu îndemănare, dar si cu plăcintele poale-n brîu, traditionala turtă, ori hîrzobul cu peste, ce asteptau cu smerenie degustarea de final a celor ce s-au îndemnat la cîntec si joc de le-au sfîrîit călcîiele, la horă, sîrbă sau o bătută moldovenească. Peste toate publicul, nu foarte numeros, dar de soi si directorul de cămin cultural, Otilia Zakarias, de fapt amfitrionul manifestării. „Prin tot ce am realizat la această sezătoare, am încercat să readucem în actualitate un crîmpei din viata materială si mai cu seamă cea spirituală a locuitorilor de altădată de pe Valea Bicazului. N-am fost la prima tentativă de acest gen, pentru că am mai organizat astfel de evenimente culturale, numai că de astă dată a avut parcă un farmec aparte. Important este că, atît copiii, cît si tinerii satelor subscriu cu plăcere de fiecare dată ideilor noastre“, a declarat Marius Coserariu. Si pentru că o sezătoare a presupus dintotdeauna si degustarea unor produse culinare din bucătăria traditională, toti participantii la actul cultural au fost serviti de către gazde cu cîte o plăcintă poale-brîu asortată cu un păhărel de vin ca la mama acasă.