Trandafirul albastru, cadou de 8 Martie
• ultimul roman al scriitorului Virgil Rãzesu poate fi achizitionat la pret promotional în perioada 8-12 martie • Scriitorul Virgil Rãzesu face o surprizã doamnelor si domnisoarelor cu prijelul Zilei Internationale a Femeii. Medicul pietrean oferã reprezentantelor sexului frumos, în perioada 8-12 martie, la pret promotional, ultima sa aparitie editorialã, romanul „Trandafirul albastru“. Volumul poate fi achizitionat prin unitãtile societãtii comerciale Bibliopolis (Casa Cãrtii, librãriile Hogas, Miorita, Cozla si Nr. 9 - Mãrãtei). Reamintim cã joi, 3 martie, la Biblioteca G.T. Kirileanu, scriitorul nemtean si-a lansat trei cãrti. A fost vorba despre o traducere dupã „Faraonul“, capodopera lui Boleslaw Prus si romanele „Vieti paralele“ si „Trandafirul albastru“. Despre ultimul volum, iatã ce opina scriitorul Constantin Ardeleanu: „Totul pare o reconstituire (din amintirile provenind din surse diferite) de destine umane, în care puritãtii si inocentei initiale, i se rãspunde cu acea boalã necrutãtoare, provenind din întîmplãri stranii (la unul dintre personaje de la o hipersensibilitate; la celãlalt de la samavolnicia unui timp politic absurd). E pentru prima oarã cînd am auzit de ipoteza supravietuirii penitenciare, prin filosofia de supravietuire a nefericitului Matei: «a te considera mort, înainte de a fi murit». Datoritã unui timp istoric nedrept (dar cînd n-a fost timpul nedrept cu biata Românie la confluenta de Imperii ticãloase?), atîtea destine mutilate, atît exces de suferintã. ÃŽnchipuiti-vã (desi nici o istorie nu se scrie cu «dacã»), dacã perioada interbelicã a României Mari ar fi continuat fãrã Al Doilea Rãzboi Mondial si urmãrile lui atît de nefaste (dãm vina, din comoditatea de a nu analiza mai profund cauzele, pe alcoolicul Churchill, pe satrapul Stalin si pe muribundul Roosevelt) ce ar fi fost. Probabil cã viata curentã si literatura evocatoare s-ar fi rezumat doar la dramele amoroase, iar închisorile n-ar mai fi fost templul ucigasilor, ci aziluri corective pentru gãinari. Cartea mai are o calitate, doar sugestiv nuantatã: evolutia a doi frati, cãrora ielele (Parcele, ca sã ne dãm rotunzi) le-au pregãtit douã partituri diferite, de vinã fiind doar «dirijorul» care, pe unul l-a îndreptat spre acel cerc nostalgic regalist (atât de copilãros în fond, incomparabil cu partizanii din munti, de exemplu), pe celãlalt oprindu-l de la o astfel de aderentã. Cei 10 ani de temnitã au ucis un suflet, au zdrobit o carierã universitarã, au fãcut dintr-un bãiat provenit dintr-o familie traditionalistã un paria. ÃŽn schimb, cariera celuilalt, desi strãlucitoare, cochetînd cu apogeul unor împliniri, dincolo de propriile sîcîieli administrative furnizate de inventatorii luptei de clasã (vezi lipsa vizei de a cãlãtori în strãinãtate la reuniuni stiintifice: ce oroare!), dublatã de abjectia turnãtorilor, a fost afectatã de soarta bietului frate si tristetea mamei, cauzatã de o asemenea tragedie. Si una e solidaritatea literarã sau formalã, cu schimburi de telefoane si scrisori, si cu totul altceva implicarea efectivã în a-i asigura locuintã, consultatii, tratament. Iar din partea lui, din cauza teribilei maladii, nici mãcar o multumire“.
|