Esti iertat de închisoare/ Chiar de scrii o carte rea
• un profesor pensionar romascan îsi spune ofurile în versuri • acesta nu a publicat nimic... pînã acum • „Dacã vrei sã fii normal, înseamnã de multe ori sã nu dai drumul la televizor, ori sã citesti presa de proastã calitate“, spune Dumitru Timofte • octogenarul a cunoscut umilintele în închisorile politice, fiind coleg de celulã cu marele
actor Miticã Popescu • Dumitru Timofte, un romascan care cocheteazã cu vîrsta de 80 de ani si, cert lucru, este la pensie de ceva vreme, îsi face timp si trece o datã la cîteva zile pe la sediul cotidianului Monitorul de Neamt si Roman, unde semnaleazã în stil propriu o serie de disfunctionalitãti din activitatea unor institutii. Stînd de vorbã într-o zi cu seniorul Dumitru Timofte(foto), care a subliniat, printre altele, cã nu are nici o legãturã de sînge cu fostul sef al SRl, rãposatul Radu Timofte, am aflat cã mai cocheteazã si cu scrisul, cu poeziile si fabule, în special. „Toate acestea le fac de mai multã vreme, de la Revolutie, pentru cã subiecte sînt oricînd, dacã vrei sau nu vrei. Dacã vrei sã fii normal, înseamnã de multe ori sã nu dai drumul la televizor ori sã citesti presa de proastã calitate. Dacã nu procedezi asa, ai parte de bîlciul de pe lume. Eu am scris asa, ca sã mã aflu în treabã“, a precizat, hîtru, pensionarul Dumitru Timofte. Acesta a mai specificat cã nici nu ar avea bani sã editeze poeziile si fabulele pe care le-a scris, si nici nu ar fi prea interesat de asta. L-am convins sã ne aducã o serie dintre lucrãrile sale si am avut parte de o surprizã plãcutã. Aceasta, în conditiile în care am vãzut poeti care se dau de ceasul mortii sã tipãreascã niste monstruozitãti de volume cu poezii. La ceea ce se publicã în ziua de azi, de cãtre cei care au bani sã plãteascã o editurã si o tipografie, este lesne a scoate o carte de înteles mãcar ca si constructie. Pe de altã parte, poate aceasta este arta modernã, nu cercetãm... Cert este cã Dumitru Timofte lasã poezii de efect, aducînd cu satira si care respectã normele elementare de compunere, sau mãcar sînt... pe aproape. Pentru ceilalti pensionari din judetul nostru si nu numai, dorim sã prezentãm primele versuri aduse redactiei, referitoare la „iesitul pensionarilor din schemã“, o opinie cum cã nu era rãu ca acestia sã moarã mai repede pentru a nu mai fi povarã pentru Guvern. „Pensionari care contati / Ca un numãr sec în schemã, / Sînteti buni... doar cînd votati / Iar de-aici, e o dilemã. / Trebuind sã vã plãteascã, / Pensia pe patru ani, / Tara o sã sãrãceascã, / Sînteti multi si nu-s bani! - Socotesc cã ar fi bine, / Sã iesiti mai multi din schemã, / Iar în anul care vine / Sã nu fiti iarãsi o problemã!“. Din scrierile octogenarului mai spicuim cîteva versuri care sînt în pas cu moda, asa cum este, de altfel, intitulatã si poezia: „A mai apãrut o modã / Ce-a ajuns molipsitoare / Toatã lumea scrie, scrie, / Cînd ajunge... la-nchisoare. / Au ce scrie, n-au ce scrie / Nu conteazã, tom sã fie / Ce va sta în librãrie / Sã se vîndã... ani o mie / ÃŽn curînd vor fi în tarã / Biblioteci-nencãpãtoare / Care, toate vor fi pline / De cãrti scrise... la rãcoare. / Ai gresit? Ai o pedeapsã? / Vrei sã scapi urgent de ea? / Esti iertat de închisoare / Chiar de scrii o carte rea.“ Dumitru Timofte a fost detinut politic în perioada 1957-1962 si îsi aminteste si acum perioada celor 5 ani, cît a stat în închisorile politice de la Iasi, Craiova si Bãlti. „Cine nu-si aminteste de Rebeliunea din Ungaria care a avut repercusiuni si la noi în tarã. ÃŽmi amintesc cã eram student în anul IV la Medicinã cînd am fost exmatriculat. Am stat 5 ani în închisorile politice de la vremea respectivã, de tristã amintire. Cã au fost zile grele e mult prea putin spus, îmi amintesc si de faptul cã am fost coleg de celulã cu actorul Miticã Popescu. Nopti întregi am fost anchetat, au fost zile întregi în care nu am fost lãsat «sã pun geanã pe geanã». De la ora 22 seara pînã a doua zi dimineatã la ora 5 eram chestionat, iar a doua zi urma un nou calvar. Trebuia sã stau în sezut la marginea unui pat din fier. Cel mai rãu era sã fii bãgat la izolator, unde trebuia sã stai în picioare pe betonul rece, zile întregi. Stau si mã întreb, oare intereseazã pe cineva dintre guvernantii care ne fac pensiile, la ce orori am fost supusi în acea perioadã?“, povestea Dumitru Timofte pentru Monitorul. Dupã ce a fost eliberat din închisorile comuniste, bãrbatul a umblat 4 luni pentru a reintra la Facultatea de Medicinã, si cu greu a fost admis la Facultatea de Biologie, la fãrã frecventã, în anul II, abia dupã ce a sustinut 13 examene de diferentã. Dupã absolvirea studiilor universitare a urmat cariera de profesor de biologie si s-a cãsãtorit, sotia sa fiind asistent medical farmacist.
|
Autentificare
