Doliu la colegiu
• profesorul de istorie Mihail Ciocan, de la Colegiul Roman Vodã, formator al unor generatii întregi de elevi, a trecut în nefiintã • „A predat istorie, transformînd un obiect de studiu într-o lectie de viatã“, a spus profesoara Gabriela Romano • Unul dintre cei mai îndrãgiti si apreciati profesori ai generatiilor care au urmat filiera stiintelor sociale sau umaniste la Colegiul National Roman Vodã si nu numai, Mihail Ciocan, a trecut în nefiintã duminicã, 9 octombrie, lãsînd în urmã marea de regrete a celor care l-au cunoscut. Deopotrivã fosti elevi sau cadre didactice ale liceului au transmis numeroase mesaje prin care îsi aratã compasiunea fatã de familia îndoliatã si regretele fatã de trecerea la cele vesnice a unui dascãl adevãrat, dedicat profesiei si respectat. Profesoara Gabriela Romano a avut una dintre cele mai apreciate postãri, pe care a intitulat-o o poveste din Marea Trecere. „Povestea domnului profesor Mihail Ciocan seamãnã cu istoriile de viatã ale multora dintre noi. Si începe asa: a fost odatã un bãrbat tînãr si frumos, încrezãtor în propriile lui forte, în darurile primite, în menirea lui, în puterea de a-si fãuri destinul visat. Iar vrerea i-a fost împlinitã. I-au stat alãturi o sotie si o fiicã aducîndu-i iubire, echilibru, întelegere, formînd o familie pe care nu puteai sã nu o remarci în plimbãrile de duminicã dupã-amiazã, o familie care-ti vorbea despre frumusetea, afectiunea, unitatea dintre ei. A fost profesor, a predat istorie, transformînd un obiect de studiu într-o lectie de viatã, dezvãluind sub ochii elevilor, încrezãtori sau sceptici, conexiunile dintre evenimente, ratiunile putin vizibile, adevãrurile pe care figurile istorice le ascundeau în spatele dioramelor sau ale mãstilor de cearã. ÃŽsi convingea elevii, generatie dupã generatie, cã istoria vorbeste în continuare celor ce vor sã o asculte, cã învãtãturile ei, ignorate, pot fi dure si necrutãtoare. A fost apreciat, iubit, respectat de cei cãrora le-a fost profesor si datoritã caracterului riguros, sobru, corect prin care transmitea lectia respectului de sine, a respectului fatã de elev, fatã de profesia cu care s-a identificat în toti anii petrecuti la catedrã. A fost dirigintele care nu si-a pierdut elevii pe drum, aducîndu-i la limanul absolvirii scolii, veghindu-i cu vorba înteleaptã, cu sfãtosenia usor ironicã de om trecut prin viatã. I-a convins cã intransigenta nu este spre necazul lor, ci este o cale de formare a caracterului, o modalitate de a deveni om întreg. A fost colegul nostru de cancelarie, de excursii, de agape. Iubea viata din tot sufletul si ne fãcea si pe noi sã o iubim, mai ales atunci cînd vedea cã sîntem distrasi ori apãsati de griji. Discret, întelegãtor, atent - un domn din vremuri ce trec si ele în uitare. O tinutã elegantã, o usoarã cochetãrie masculinã, de bãrbat pentru care si îmbãtrînirea frumoasã e un tel de viatã. Azi a fost ultima filã a povestii, pentru cã dis-de-dimineatã, într-o toamnã aurie în care se culeg roadele, domnul profesor Mihail Ciocan a trecut pragul istoriei fãrã sfîrsit, lãsînd aici amintirea. Dumnezeu sã-L ierte!“, a scris profesoara Gabriela Romano.
|