Ati fost vreodatďż˝ la Aiud?!

Cineva spunea un banc, se pare inspirat din realitate si care a fost spus si de Florin Piersic, putin schimbat: cicďż˝, un grup de elevi din Moldova au fďż˝cut o excursie ďż˝n Muntii Apuseni si ďż˝ntr-unul dintre sate au tinut si un mic spectacol la Cďż˝minul Cultural, ďż˝n prezenta primarului si a altor notabilitďż˝ti locale, ďż˝n spiritul „Cďż˝ntďż˝rii Romďż˝niei“. Unul dintre elevi trebuia sďż˝ recite o poezie si a ďż˝nceput cu patos: „Ati fost vreodatďż˝ la Abrud?“, dar versul urmďż˝tor l-a uitat de emotie. Asa cďż˝ a mai repetat: „Ati fost vreodatďż˝ la Abrud?“, dar inspiratia n-a venit. A mai repetat ďż˝ncďż˝ o datďż˝. Atunci a intervenit primarul: „Mďż˝i bďż˝iatule, spune tu poezia mai departe si fac eu o listďż˝ cu cei care au fost la Abrud!“. Parafrazďż˝nd, noi ďż˝ntrebďż˝m: „Ati fost vreodatďż˝ la Aiud?“. Si o listďż˝ dacďż˝ trebuie fďż˝cutďż˝, aceasta ar fi lungďż˝. La fel de lungďż˝ ar fi si cea cu cei care au plecat la Aiud si nu s-au mai ďż˝ntors la casele si familiile lor. Vechea cetate medievalďż˝ amintitďż˝ de cďż˝lďż˝torii strďż˝ini ca avďż˝nd strďż˝zi frumoase, case ďż˝ngrijite si oameni primitori si-a cďż˝pďż˝tat un trist renume ďż˝n timpul regimului comunist, cďż˝nd noua conducere a tďż˝rii a luat hotďż˝rďż˝rea de a transforma ďż˝n 1947, ďż˝nchisoarea de la Aiud ďż˝ntr-un mare centru de exterminare, dedicat ďż˝n special elitei intelectuale si duhovnicesti. Aici au fost adunati pentru o cruntďż˝ detentie multi dintre intelectualii neamului romďż˝nesc care s-au opus comunismului. Ei au considerat cďż˝ rusii si bolsevismul nu pot aduce nimic bun pentru neamul romďż˝nesc. Romďż˝nul, fie el tďż˝ran, intelectual sau militar de carierďż˝, a luptat ďż˝n rďż˝zboiul de dincolo de Nistru si l-a vďż˝zut pe rus la el acasďż˝, a vďż˝zut robia, mizeria, prostia si nu le-a dorit si pentru tara sa. Aceastďż˝ aversiune a romďż˝nului fatďż˝ de rusi s-a considerat cďż˝ ar fi ďż˝nceput odatďż˝ cu nenumďż˝ratele rďż˝zboaie ruso-austro-turce de la sfďż˝rsitul secolului al XVIII-lea. Armatele ruse de ocupatie s-au purtat ďż˝ntr-un mod barbar. Generalul Alexandre Langeron, ofiter rus de origine francezďż˝, care nu poate fi ďż˝nvinuit de sentimente antirusesti, scria ďż˝n memoriile sale despre faptul cďż˝ soldatul rus provoca o teamďż˝ deosebitďż˝ tďż˝ranului romďż˝n care ďż˝i cunoscuse cruzimea. De se ďż˝ntďż˝mpla ca un ofiter rus sďż˝ intre ďż˝ntr-o casďż˝ tďż˝rďż˝neascďż˝ sďż˝ cumpere ceva, tďż˝ranul ďż˝ntepenea si nu mai scotea o vorbďż˝. Ofiterul trebuia sďż˝ ia ce avea nevoie si sďż˝ lase banii pe masďż˝ (nu prea fďż˝ceau aceste gesturi). Langeron povesteste despre campania generalului Kamenski ďż˝n Moldova, cďż˝nd frigul si o vijelie cumplitďż˝ i-a distrus un sfert din efective. Furios la culme, generalul a dat ordin sďż˝ fie ucisi prizonierii, iar pe localnicii pe care-i considera spioni i-a legat de stďż˝lpi ďż˝n pielea goalďż˝ si i-a stropit cu apďż˝ pe un ger cumplit. De asemenea, a pus sďż˝ se rechizitioneze toate vitele din regiune si le-a trimis la mosiile sale din Rusia, multe dintre ele murind pe drum, de se umpluserďż˝ satele de hoituri. Aceastďż˝ aversiune s-a consolidat ďż˝n timpul Regulamentelor Organice si apoi ďż˝n timpul rďż˝zboiului de la 1877-1878, cďż˝nd rusii n-au respectat tratatele si conventiile fatďż˝ de tovarďż˝sii lor de luptďż˝. ďż˝n timpul primului rďż˝zboi mondial, rusii au ďż˝nceput prin a nu respecta obligatiile militare pe care si le asumaserďż˝, si odatďż˝ cu ďż˝nceperea rďż˝zboiului civil ďż˝n Rusia, trupele dezordonate au rďż˝mas ďż˝n tara noastrďż˝ si abuzurile au fost nenumďż˝rate. Dar, dintre romďż˝nce au fost si unele care au „pactizat“ cu bďż˝rbatii rusi si strigďż˝turile de la nunti si baluri nu le iertau: „Uiuiu si bine-mi place/ Dupďż˝ sobďż˝ cu cazacii!“. Sau a devenit celebrďż˝ vorba soldatului ďż˝ntors de pe front si care a aflat acasďż˝ ďż˝ntre copii sďż˝i si un bďż˝lďż˝ior pe care nu-l stia: „Dragii tatii copilasi, Din trei cinci ati mai rďż˝mas!“.

„Cďż˝ nu dau un Ceahlďż˝u pe toti Uralii/ Si c-am urďż˝t hotarul de la Prut“

Bolsevicii si-au dorit din Romďż˝nia un „poligon experimental al comunismului“ si Cristian Racovscki, socialist romďż˝n de dinainte de rďż˝zboi (de origine bulgarďż˝) si care devenise unul din liderii comunisti ai Cominternului si un mare dusman al Romďż˝niei Mari, ameninta de la Nistru cu invazia Armatei Rosii. Un partid comunist se nďż˝stea ďż˝n 1921 si se dovedea un instrument ďż˝n mďż˝na bolsevismului. Generalul Averescu a stopat cu o actiune energicďż˝ fervoarea comunistďż˝ si ďż˝n 1924 partidul a fost ilegalizat, iar conducerea tďż˝rii i-a minimalizat ďż˝n continuare importanta. Nicolae Titulescu, eminent diplomat, ministru de externe al mai multor guvernďż˝ri, presedinte de douďż˝ ori al Societďż˝tii Natiunilor (un fel de ONU de astďż˝zi), a ďż˝ncercat sďż˝ se apropie de Rusia sovieticďż˝, fďż˝cďż˝nd mai multe pertractďż˝ri cu Cicerin si Litvinov, dorind tratate ferme. Dar, spera el cďż˝ rusii le vor respecta?! Un tďż˝nďż˝r nationalist interbelic spunea referitor la apropierea de URSS doritďż˝ de Titulescu, ďż˝ntr-o perioadďż˝ cďż˝nd tara era amenintatďż˝ de forte revizioniste si aliati siguri nu aveam, cďż˝ acest lucru este o trďż˝dare a intereselor nationale: „De vor intra trupele rusesti pe la noi si vor iesi ďż˝nvingďż˝toare ďż˝n numele diavolului, cine poate sďż˝ creadďż˝, unde este mintea care sďż˝ sustinďż˝ cďż˝ ele vor pleca de la noi ďż˝nainte de a ne sataniza, adicďż˝ bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta“. Si cel de-al doilea rďż˝zboi mondial ne-a lďż˝sat fďż˝rďż˝ Basarabia si Bucovina si armatele ruse au rďż˝mas ďż˝n tarďż˝ pďż˝nďż˝ la 1958. Tďż˝ranul nu i-a vrut pe comunisti, cďż˝ci: „ďż˝stia vor sďż˝ ne dďż˝rďż˝me biserica“. Pentru el erau niste „dďż˝rďż˝mďż˝tori de altare“. Andrei Ciurunga (Cahuleanu), numit „Poetul canalului“, scria ďż˝n poezia „Nu-s vinovat fatďż˝ de tara mea“, definind o pozitie a celor ce gďż˝ndeau la fel ca dďż˝nsul si care acum umpluserďż˝ temnitele ca detinuti politici: „Nu-s vinovat c-am ďż˝ndďż˝rjit sacalii/ Si c-am rďż˝vnit cu sufletul durut,/ Cďż˝ nu dau un Ceahlďż˝u pe toti Uralii/ Si c-am urďż˝t hotarul de la Prut“. Radu Gyr, poetul legionar, care a cunoscut Aiudul, la fel ca o pleiadďż˝ de alti mari oameni de culturďż˝, precum V. Voiculescu, Mircea Vulcďż˝nescu, G. Manu, N. Crainic, pďż˝rintele D. Stďż˝niloae, pďż˝rintele Calciu Dumitreasa, scria despre cei care soseau ďż˝n Romďż˝nia ca sďż˝ o facďż˝ tarďż˝ comunistďż˝: „Din Urali spre Soare-Apune/ Cum veneau ďż˝ncinsi cu piei,/ Parcďż˝ fumega din ei/ Duhnet de sďż˝lbďż˝tďż˝ticiune“.

„Prin moarte am trecut, nu prin viatďż˝/ Noi n-am avut tinerete“

Dar comunistii au cucerit puterea ďż˝n Romďż˝nia. „Vin americanii“ se mai spera. Dar n-au venit. Astfel, a apďż˝rut Aiudul, ďż˝ntr-un nefast an 1947 si s-a transformat ďż˝ntr-o „temnitďż˝ cruntďż˝“, cum zicea poetul mai sus amintit, pďż˝nďż˝ ďż˝n 1964, cďż˝nd la cererea Occidentului sďż˝nt eliberati toti detinutii politici. Pe lďż˝ngďż˝ elita intelectualitďż˝tii romďż˝nesti, a preotimii, lista eroilor martiri de la Aiud este completatďż˝ de cei 240 de generali ai Armatei Romďż˝ne. La 14 septembrie, la Aiud, se adunďż˝ cei pe care tortionarul comunist n-a putut sďż˝-i „ďż˝ndoaie“, n-a reusit sďż˝-i „reeduce“, sau mai simplu, sďż˝-i omoare si care sďż˝nt o mďż˝rturie vie a unor fapte ce nu trebuie uitate si care trebuie sďż˝ ne punďż˝ pe gďż˝nduri: cum au putut romďż˝nii sďż˝ facďż˝ altor romďż˝ni cele ce-au fďż˝cut la Aiud, la Gherla, la Jilava, la Pitesti, la Sighet?! Am avut onoarea de a ďż˝nsoti de cďż˝teva ori la Aiud pe 13-14 septembrie, pe cďż˝tiva dintre cei pe care Aiudul nu i-a ďż˝nvins, nu i-a ďż˝ndoit: Grigore Caraza, pďż˝rintele Mihai Lungianu, pďż˝rintele Paulin Clapon, alďż˝turi de prof. Dorel Rusu, cercetďż˝tor al chestiunii. Acestia sďż˝nt printre cei care si-au fďż˝cut un „Crez“ din versurile lui Radu Gyr: „Puneti-mi lanturi si cďż˝tuse,/ Sďż˝ sune scrďż˝snetul hain/ Si mii de lacďż˝te la use:/ Eu cum am fost asa rďż˝mďż˝n“. Am fost martorul unei ceromonii triste, a celor „ce n-au avut tinerete“: „Bďż˝trďż˝ni cu obrazul de ceatďż˝/ Cu pasi nďż˝clďż˝iti ďż˝n tristete,/ Prin moarte am trecut, nu prin viatďż˝./ Noi n-am avut tinerete“. Din nefericire, monahul Athanasie Stefďż˝nescu, de la Mďż˝nďż˝stirea Petru Vodďż˝, cu care stabilisem cďż˝ vom merge la Aiud, a pďż˝rďż˝sit cele pďż˝mďż˝ntesti, pentru o lume ce, fďż˝rďż˝ ďż˝ndoialďż˝, va fi mai bunďż˝. A lďż˝sat un gol imens ďż˝n sufletul celor ce aflau la el mďż˝ngďż˝iere. Dar, sďż˝-l lďż˝sďż˝m sďż˝ ne vorbeascďż˝ de dincolo de moarte prin una din cďż˝rtile sale: „Nu sďż˝nt un intelectual, am absolvit Universitatea de la Aiud, care a durat 20 de ani, ďż˝nvďż˝tďż˝nd prin comunicare directďż˝, socraticďż˝, de la cei aproximativ 3.000 de detinuti cďż˝ti eram la Aiud. Timp de sase ani s-a exercitat asupra detinutilor presiuni cum n-au mai existat prin ďż˝nchisori, exceptďż˝nd Pitesti si Gherla. Sďż˝ mentionďż˝m faptul cďż˝ aceastďż˝ ďż˝nvďż˝tare socraticďż˝ a fďż˝cut ca detinutii sďż˝ aprofundeze filosofie, limbi strďż˝ine, istorie, literaturďż˝. Grigore Caraza a plecat de la Aiud cu peste 10.000 de versuri ďż˝nvďż˝tate ďż˝n ďż˝nchisoare, creatii de-a lui Gyr, Crainic, Bacu, Ciurunga sau altii, rďż˝masi anonimi.

Acolo este scris� o pagin� din istoria rom�nilor, ce trebuie r�sfoit�, pentru neuitare

Pďż˝rintele Iustin Pďż˝rvu a fost si el unul dintre cei care au suferit la Aiud si ďż˝n locul numit Rďż˝pa Robilor a ridicat un mic schit cu hramul ďż˝nďż˝ltarea Sfintei Cruci si a adus aici un clopot de bronz, care sďż˝ cheme la rugďż˝ciune si la „neuitare“, cum cerea Paul Goma. Grigore Caraza era ďż˝nvďż˝tďż˝tor la Cďż˝lugďż˝reni si avea 20 de ani si a crezut ďż˝ntr-o Romďż˝nie nationalistďż˝ si crestinďż˝. Cei 20 de ani de la Aiud nu l-au fďż˝cut sďż˝ renunte la credinta sa si din nou, versurile lui Radu Gyr sďż˝nt cele mai ďż˝n mďż˝surďż˝ sďż˝ explice: „ďż˝nfrďż˝nt nu esti atunci cďż˝nd sďż˝ngeri/ Nici ochii cďż˝nd ďż˝n lacrimi ti-s./ Adevďż˝ratele ďż˝nfrďż˝ngeri/ Sďż˝nt renuntďż˝rile la vis“. Si Grigore Caraza n-a renuntat, nici pďż˝rintele Iustin, pďż˝rintele Lungianu, pďż˝rintele Grebenea, pďż˝rintele Gďż˝mďż˝lďż˝u, Neculai Popa, monahul Athanasie si am amintit doar pe cďż˝tiva, cei care sďż˝nt legati prin origine de locurile noastre. La Aiud, putinii supravietuitori au ridicat un monument ďż˝nchinat „Calvarului Aiudului“. Este alcďż˝tuit din sapte cruci care semnificďż˝ pe mucenicii care au dus „crucea neamului romďż˝nesc“, simbolizatďż˝ prin crucea mare asezatďż˝ pe cele sapte cruci ďż˝ngemďż˝nate. Crucea mare este putin ďż˝nclinatďż˝ si are de fiecare parte cďż˝te o gaurďż˝ ce semnificďż˝ ochii suferintei neamului romďż˝nesc ďż˝ndreptati cďż˝tre cer. ďż˝n 2001, pďż˝rintele Iustin a revenit la Aiud prima datďż˝ dupďż˝ 1964 si ajuns la Rďż˝pa Robilor a spus: „Mi-e si fricďż˝ sďż˝ calc cu picioarele pe acest pďż˝mďż˝nt, pentru cďż˝ este plin de sfinte moaste“. La baza monumentului s-a fďż˝cut un osuar vegheat de icoana Maicii Domnului, ocrotitoarea celor prigoniti pentru dreptate si multele oase adunate aici stau mďż˝rturie jertfei tineretului romďż˝n anticomunist. Pďż˝rintele Iustin s-a ďż˝ntors de la Aiud ďż˝n codrii sďż˝i din muntii Neamtului si din preaplinul sufletului sďż˝u clďż˝dit ďż˝n suferintďż˝ a ďż˝mprďż˝stiat sperantďż˝, ďż˝ntelegere, bucurie. Grigore Caraza a scris o carte, ce-a cunoscut mai multe editii, numitďż˝ „Aiud ďż˝nsďż˝ngerat“, o cronicďż˝ a durerii, a luptei, a sperantei. Am fďż˝cut o introducere cam lungďż˝ despre rusi si comunism, dar trebuie sďż˝ ďż˝ntelgem cďż˝ lor le datorďż˝m multe dintre relele pe care bunii si strďż˝bunii nostri le-au trďż˝it si se pare cďż˝ le mai simtim si noi astďż˝zi si ďż˝ncďż˝ nu ďż˝ntelegem acest lucru. Am folosit mai multe dintre versurile lui Radu Gyr, cďż˝ci am considerat cďż˝ ele exprimďż˝ cel mai bine „spiritul Aiudului“. Ati fost vreodatďż˝ la Aiud? Dacďż˝ ati fost ďż˝n vremurile nefericite pe care le-am pomenit, Dumnezeu sďż˝ vďż˝ ierte, desi credem cďż˝ deja vi s-au iertat toate. Ati fost vreodatďż˝ la Aiud? Dacďż˝ nu ati fost, duceti-vďż˝, cďż˝ci acolo este scrisďż˝ o paginďż˝ din istoria romďż˝nilor, ce trebuie rďż˝sfoitďż˝, pentru neuitare.