Protestatarii nu au ce căuta în „câmpul tactic“ dintre DNA si Curtea Constitutională

Luni, 27 februarie, Curtea Constitutională a României a decis că DNA a încălecat competenta constitutională a Guvernului Grindeanu, permitându-si să verifice oportunitatea si legalitatea Ordonantei 13. CCR a constatat, pe bună dreptate, că între DNA (parte infimă a puterii judecătoresti) si Guvern (parte deplină a puterii executive) s-a instalat un conflict constitutional, care trebuie să înceteze imediat. Drept consecintă, pe 1 martie CSM a deschis dosarul de investigatie judiciară, în care au început audierile Procurorului general Augustin Lazăr si ale Procurorului sef al DNA, Laura Codruta Kovesi. Decizia CCR a avut darul să scoată din minti pe toti cei legati online ombilical la pagina „Coruptia ucide“, a singurului manipulator oficial, Florin Bădită. Scosii din minti, în frunte cu Rares Bogdan, realizatorul de la Realitatea TV , au înnebunit de-a dreptul când au văzut că CCR, în loc să o propună pe Kovesi la vreun OSCAR pentru vitejia DNA-ului, au pus-o la stâlpul infamiei pentru modul cum DNA îsi arogă atributii pe care nu le are în fisa postului. Mi-a fost dat să-l văd si să-l ascult pe Rares Bogdan cum, în calitate de avocat al acuzării, făcea spume la gură în favoarea protestatarilor. L-am ascultat până m-am săturat să tot sterg ecranul televizorului de saliva împroscată, chiar si după ce am schimbat canalul. La epuizarea argumentelor scremute, individul a aruncat sententios: „Dar cine este CCR, este divinitate absolută?“. După mintea ipochimenului, în materie de constitutionalitate CCR ar trebui să stea smirnă în fata lui Kovesi, să-si ia notite si pentru asta
s-ar impune ca „tinerii frumosi“ să iasă iarăsi în stradă, pentru demiterea CCR si schimbarea Constitutiei. Ne cerem scuze că rămânem acasă, cei consecventi în naivitatea de a respecta deciziile CCR, unicul garant constitutional al respectării legilor. Rămânem acasă cu regretul că nu am iesit si noi în stradă în august 2012, după invalidarea referendumului de demitere a lui Traian Băsescu, când 7,5 milioane de români votaseră ca acesta să plece acasă. Atunci CCR, condus de pedelistul Augustin Zegrean, a invalidat referendumul adoptând „pe furis“ mult vestita „erată“ cu care ne-a trimis pe noi acasă. Nu am iesit atunci în stradă pentru că reusisem să învătăm un lucru elementar si anume că deciziile CCR nu se discută, se execută. Unde erau „tinerii si frumosii“ de astăzi? Erau probabil mult mai „tineri si frumosi“ si nu li se uscase casul la gură. Aveam atunci un motiv al dracului de serios să iesim în stradă si să ne manifestăm furia urlând împotriva CCR. Intentia natiunii de a scăpa atunci de Băsescu era imensă, nici nu se compară cu intentia străzii de a scăpa acum de Guvernul Grindeanu. Resorturile acestor intentii nu sunt comparabile.

Iesiti în stradă si vă spunem pentru ce!

Duminică, 5 martie, „tinerii si frumosii“ erau invitati să aibă o pornire spontană de prin case pentru a iesi în stradă. Dacă acestia nu stiu pentru ce trebuie să iasă, li se explică pe facebook, cu subiect si
predicat pentru ce. Subiectul este editat de Rares Bogdan sub un titlu sugestiv: „Da cine-i mă, mânca-v-as, CCR-ul ăsta?“, iar predicatul l-a postat o anume Laura Stefan, care le explică ce si cum trebuie făcut, pentru a repune DNA în drepturi, după ce a fost sifonat. Se omite cu obstinatie faptul că garantul respectării Constitutiei este CCR si nu DNA, care nu detine nici măcar autorizatia de a malforma Constitutia prin diverse tentative de interpretare. Organizatorii din umbră aruncă noi obiective pentru manifestanti, a căror enunt este prefabricat în unele laboratoare. Obiectivele anuntate vizează „Dizolvarea CCR“ si
„Modificarea Constitutiei“. Autoritătile publice trebuie să acorde tolerantă zero pentru manifestatiile neautorizate. Suntem o tară liberă si democrată. Avem voie să protestăm în limitele legii, dar să ne intre bine în cap că puterea străzii nu legiferează si nu face sau desface guverne. Aceste atributii le au alte puteri în stat. În orice sistem democratic există legi care reglementează în ce conditii poate avea loc o manifestatie de protest. În primul rând, o manifestatie de protest trebuie să fie autorizată, pentru ca autoritătile să aibă legitimitatea de a interveni si preîntâmpina derapajele, dar si pentru a impune responsabilitate organizatorilor. În consecintă, autoritătile publice au mari responsabilităti, care reclamă în aceeasi măsură si cheltuieli de la bugetul public suportate de contribuabili. A rămas de pomină reactia Presedintelui Iohannis, după protestul din Piata Victoriei din Bucuresti, care a fost „compromis“ de „entuziasmul“ antiguvernamental al unor galerii de fotbal prezente la protest. Desi protestul nu era autorizat, Presedintele a dat cu ministrul de interne de toti peretii că nu a luat toate măsurile de preventie si protectie a protestatarilor pasnici. Cu toate că fortele de ordine au fost vizibil prezente si active în piată, li s-a reprosat că nu au protejat protestatarii pasnici de furia ultrasilor împotriva Guvernului. Logica reprosului este atât de absconsă, încât nici nu merită descifrată. Este evident că activitatea tuturor fortelor de ordine, desfăsurată în piată pentru protectia manifestantilor, se realizează cu cheltuieli mari si acestea nu pot fi justificate, dacă manifestatia nu este autorizată. Singura justificare a prezentei fortelor de ordine la un miting neautorizat este de a avertiza participantii asupra încălcării legii si de a supraveghea dispersia imediată a acestora. Este singura ratiune de a considera legală cheltuirea banului public într-un astfel de caz. Dacă la un miting neautorizat, o autoritate publică desfăsoară alte activităti decât cele care se impun, cheltuielile trebuie să fie imputabile. În calitate de contribuabil nu pot accepta ca aceste costuri să le suport din buzunarul meu si nu cred că prea multi
gândesc altfel. Se impune ca autoritătile publice să-si ia rolul în serios si să nu mai permită desfăsurarea mitingurilor de protest neautorizate.
Se impune totodată ca protestatarii să parcurgă legislatia tării si să o respecte întocmai. Dacă legislatia nu este la înăltimea exigentelor lor, vizând „o altă Românie“, protestatarii să facă pasii necesari de a-si trimite reprezentantii în Parlament, singurul loc unde se fac si se desfac legile. Pentru aceasta ei trebuie să formeze o majoritate care să activeze responsabil, permanent, nu să considere Parlamentul un campus de distractie, dormit sau alte jocuri de societate. O altă cale de îndreptare a legilor nu există decât în mintea lor. Se spune că democratia costă. Dar mitingurile neautorizate nu fac parte din democratie. Trebuie să înceteze odată surogatul acesta de democratie, desprins din cultura facebook.