Dupã douãzeci de ani..
Colegiul Medicilor din România a aniversat 20 de ani de existentã, în zilele de 30 si 31 martie. Hotelul Radisson blu din Bucuresti a asigurat conditii excelente pentru derularea festivitãtilor comemorative, prilej de trecere în revistã a drumului parcurs de acest organism esential pentru societatea noastrã. Cei peste 250 de invitati si delegati din întreaga tarã au avut ocazia sã reconsidere locul si rolul acestei structuri, realizãrile incontestabile ale statutului medicului român si nu mai putin dificultãtile, neajunsurile si problematica atât de complexã a medicinii noastre, afectatã de degradarea marcatã a tuturor domeniilor de activitate. Ceea ce trebuie subliniat este cã progresele incontestabile de ordin tehnic si tehnologic se regãsesc în practica medicinii noastre, aliniatã la standardele actuale mondiale dar nu si în reabilitarea si reconsiderarea factorului uman, cu repercusiuni severe asupra stãrii de sãnãtate a întregii tãri. Ca membru fondator si component al primului Consiliu National al Colegiului Medicilor, semnatarul acestor rânduri a avut cinstea de a figura în programul sesiunii inaugurale, dar a preferat sã ofere celor prezenti o Diaporamã tematicã, foarte apreciatã. Cu regretul cã, prin forta împrejurãrilor, lipsesc imaginile si fundalul sonor care înnobileazã întreg montajul, le prezint cititorilor textul acestuia.
Mostenirea lui Hipocrate
Douã decenii nu-s atât de mult.
Pe nesfârsita timpului cãrare.
Dar pentru cei ce viata îsi închinã
Celor din jur, înseamnã totul:
Iubire, pasiune, renuntare.
Dacã tot ne-am strâns atâtia,
Sã vorbim de sãnãtate,
N-ar fi drept sã-l dãm uitãrii
Pe strãmosul Hipocrate.
El a creat pentru oameni
Vestita „Scoalã din Cos“
Si ne-a lãsat mostenire
Un tezaur fabulos.
72 de tratate
Despre boli, anatomie,
Chirurgie, nasteri, glande,
Regimuri, ortopedie,
Mestesuguri, legi si norme,
Pandemii, epilepsie,
Cum sã ne ferim de moarte,
Sã trãim în armonie.
El a definit valoarea
Logicii pentru gândire,
Flerul, spiritul sintetic,
Iar celebrele - Aforisme
L-au dus cãtre nemurire.
Medicilor le-a dat sfaturi
Pentru sfânta lor chemare
Cum sã ne-ngrijeascã viata
Ce ni-i datã spre pãstrare.
Cãci jãratecul gândirii
Îl avea în cap, în minte
Si-i era usor sã punã
ÃŽntelepciunea-n cuvinte.
Pare floare le ureche
Actuala medicinã,
Fatã de ce-a fost pe vremea-i,
Când n-avea mãcar... luminã.
Stia el de RMN
De hormoni? Tomografie?
De transplant sau vaccinare,
Anticorpi, imunitate
Ori de laparoscopie?
Nu! Citea la lumânare
Nu avea nici stetoscop,
Dar fãcea din medicinã
Chiar al vietii sale scop.
Ca „Pãrinte-al medicinii“
Cum a fost supranumit
Nu-l contest, dar spun de-a dreptul
Cã a fost un tatã... vitreg
Si cred cã s-a cam... pripit.
Si un dinte împotrivã-i,
Tot am. Si pe drept cuvânt :
Ce-i veni sã redacteze
Pustia de jurãmânt?!?
Nu poti sã te-abati o leacã
De la drumul drept trasat,
Cã pe datã, cu mânie,
Te trezesti admonestat.
Ba dacã iei jurãmântul
Si te-apuci de puricat
Mai cã-ti vine sã lasi baltã
Tot ce greu ai învãtat.
Si, la drept vorbind, maestrul
Nu stiu zãu, de-a fost chiar sfânt.
Dar s-a întrecut pe sine
Si s-a rãzbunat pe medici
Cu faimosu-i jurãmânt.
Auzi, sfântã nerozie,
Sã-l iubesti, neapãrat,
Pe cel care cu rãbdare
Meserie te-a-nvãtat!
Retrogradul ãla care
A rãmas la vechiul mit
Cã poti pune-un diagnostic
Din ce vezi, ce-asculti sau numai
Dintr-un simplu pipãit. Stim doar, ale noastre simturi
Ne pot duce în eroare.
Dialog? Vreme pierdutã.
La ce bun consultul clasic,
Când dispunem de atâtea
Mijloace de explorare?
Ba, mai spune jurãmântul
Sã împart cu el avutul
Dobândit cu-a mea sudoare.
N-am ce face? Cum sã-mprãstii
Bunãtate de strânsoare?
M-a-nvãtat, dar... ce scofalã
E sã scoti un apendic!?
Cu talentu-mi din nãscare
Orice operatie-mi pare
Doar un fleac, un mizilic.
Toti chirurgii de pe lume,
Au cãlcat al sãu cuvânt:
Sã scoti fierea cu-ai ei calculi
E proscris de jurãmânt.
Ba scrie sã-ti pui pofta-n cui
Pentru-a dragostei plãceri
Cu-ale tale paciente.
Cum sã îti declari acordul
Cu astfel de prevederi?
Altceva era sã-nchege
Un model de... motiune
Fãrã gres, care s-aducã
Binele si fericirea
Peste-ntreaga natiune.
Propria cãpãtuire
De-ar fi fost fapt juruit,
DNA era himerã.
Ilicit, ANI, poveste
Si-altfel ar fi fost primit.
Astãzi... cine-l mai ia-n seamã
Pe bãtrânul Hipocrate?
Legi, traditii, jurãminte
Bune-s doar de scos în fatã,
Ca sã fie încãlcate.
Interes, binele public...
Vorbe de politicieni
Mai bine-i s-aduni avere
Decât sã faci tu pomeni.
De-aia zic, strãmosul nostru
Odihneascã-se în pace
Nu schimbãm noi fata lumii
Omenirea-i la rãscruce
Timpul nu se mai întoarce.
Demni de-al nostru-naintas
Sã ne dovedim cu totii
S-avem grijã cum ne crestem
Fiii, fiicele, nepotii.
Si în pas cu ce-i la modã
Vom rosti si respecta
Jurãmântul hipocratic,
Ca sã spunem cu mândrie:
Vom fi iar ce-am fost cândva?
|
Autentificare
