Leoreanu si Mihăescu vor fi cetăteni de onoare

• distinctiile vor fi acordate de către Consiliul Local Roman, în ultima zi a acestei luni • fost profesor la Universitatea din Iasi, academicianul Haralambie Mihăescu a realizat, pentru prima oară în România, editii critice si traduceri din autori bizantini •

Laurentiu Leoreanu si, post-mortem, academicianul Haralambie Mihăescu au fost propusi pentru a primi cea mai înaltă distinctie din partea administratiei publice locale din municipiul Roman, titul de cetătean de onoare, în acest sens urmînd să se pronunte plenul Consiliului Local, în sedinta de luni, 31 iulie. Dacă despre fostul primar al urbei sînt cunoscute numeroasele realizări în folosul comunitătii, trebuie retinut că Haralambie Mihăescu s-a născut la 7 februarie 1907, în comuna Udesti, judetul Suceava. A absolvit Liceul Stefan cel Mare din Suceava si Facultatea de Litere din Iasi, a fost doctor în litere si filosofie al Universitătii din Iasi (cu lucrarea La versione latina di Dioscoride, publicată în Ephemeris Dacoromaniae, VIII, 1938, Buletinul Scolii Române - Academia di Romania din Roma, al cărei bursier a fost între anii 1933-1935). Între anii 1935-1952 a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iasi, apoi asistent, lector, conferentiar, profesor la Catedra de Filologie Clasică a Universitătii din Iasi. A fost bursier al Scolii Române din Paris, de la Fontenay-aux-Roses, condusă de Nicolae Iorga si lector de limba română la Universitătile din Frankfurt pe Main si Heidelberg între 1942-1945. Înlăturat în mod abuziv de la Universitatea din Iasi în anul 1952, a rămas, timp de cinci ani, fără loc de muncă stabil si cu interdictia de a mai publica în România. A fost reintegrat, în anul 1957, la Institutul de Lingvistică din Bucuresti. A fost membru al Societătii de Lingvistică din Paris, al Academiei de Stiinte, Litere si Arte din Palermo al colectivului de redactie al revistei Philologus din Berlin etc. S-a făcut cunoscut prin Istoria literaturii latine (Iasi, 1947), prin studii publicate în reviste din tară si din străinătate si prin traduceri din autori greci si latini (Heraclit din Efes, Leucip, Democrit, Aristofan, Horatiu) în domeniul bizantinologiei, a publicat lucrarea Influenta grecească asupra limbii române, pînă în secolul al XV-lea (1966), a realizat pentru prima oară în România editii critice si traduceri din autori bizantini ca Procopius din Caesarea, Mauricius, Nikephor Phokas, precum si traduceri fragmentare, publicate în colectia Fontes Historiae Dacoromanae. Ca romanist, s-a remarcat îndeosebi prin ampla si originala sinteză formată din lucrările La langue latine dans le Sud-Est de l'Europe (1978) si La romanité dans le Sud-Est de l'Europe (1993). A fost invitat să tină cursuri si conferinte în Germania, Franta, Italia, Austria, Grecia etc. S-a legat de orasul Roman prin căsătorie cu Eugenia Mihăescu, absolventă a Liceului de fete Sturdza-Cantacuzino din Roman si a Facultătii de Litere a Universitătii din Iasi, profesoară emerită de limba latină la licee din Roman. În perioada 1945-1985, Haralambie Mihăescu a locuit, alternativ, în Iasi, Bucuresti si Roman. La Roman
s-a născut fiul său, Doru Mihăescu. Aici, în linistea vechii case cu cerdac si castani din Strada Victoriei, a scris o parte din remarcabilele sale lucrări si tot aici a încetat din viată, la 28 februarie 1985.