Catering în scoli, un fel de caterincã
• de obicei, contractele se încheie între asociatiile de pãrinti si furnizori privati • reprezentantii scolilor, „sfãtuiti“ sã nu se amestece • uneori, lucrurile se desfãsoarã la „mica întelegere“ • iar cînd se întîmplã ceva, toti fug de rãspundere • Mai multe scoli din judet oferã posibilitatea elevilor lor sã serveascã o masã în timpul orelor de curs, mîncarea fiind furnizatã de firme private în sistem catering. Cum nu de putine ori apar probleme din cauza calitãtii alimentelor - copii cu probleme de sãnãtate, focare de infectii alimentare etc - am încercat sã aflãm care e cadrul legal în care se desfãsoarã aceastã activitate. Si am descoperit cu maximã surprizã, sau poate nu, cã e unul extrem de lacunar. Si care lasã larg deschisã poarta unor astfel de „accidente“, moment în care toatã lumea fuge de rãspundere. Din discutiile purtate cu reprezentanti ai mediului educational s-a conturat urmãtoarea stare de fapt: nu prea existã un cadru legal extrem de riguros, care sã stabileascã imperativ cine poate sã încheie aceste contracte si în ce conditii. La nivelul judetului Neamt, informal, se merge pe urmãtoarea practicã: directorii unitãtilor de învãtãmînt au fost „sfãtuiti“ sã nu se implice în încheierea unor astfel de contracte (ca sã nu aparã acuzatii de „mituire“) si sã lase totul pe seama asociatiilor de pãrinti. Care au posibilitatea de a aduna fonduri si de a încheia contracte precum cel de furnizare de mîncare. Iar din acest moment, considerãm noi, s-a deschis larg poarta unui subiectivism si arbitrariu de neconceput. Oricît de mult respect am avea fatã de asociatia de pãrinti, considerãm cã are prea putinã „greutate“ pentru a hotãrî singurã un element atît de important cum este alimentatia copiilor. Chiar dacã pe „traseu“ apar reprezentanti ai Directiei de Sãnãtate Publicã, Directiei Sanitar-Veterinare sau medicul scolii. Acestia, ne-o dovedeste practica, intervin de obicei post-factum. Adicã dupã ce mai multi copii ajung la spital, cînd rãul a fost deja fãcut. Revenind la modul în care se deruleazã în mod real lucrurile, neoficial - e usor de înteles de ce - sursele noastre din domeniul educatiei ne-au spus cã se întîmplã de foarte multe ori ca mîncarea sã ajungã pe mesele copiilor la „mica întelegere“. Adicã reprezentantii asociatiei de pãrinti identificã un furnizor si bat palma cu el. Uneori si fãrã sã existe vreun contract ferm în spate acesta aduce mîncare, iar meniul e stabilit de comun acord. Parafa medicului de unitate scolarã e de cele mai multe ori o simplã formalitate. Mai mult, ar trebui ca spatiile în care se serveste mîncarea sã respecte niste norme. Si sã fie avizate de DSP si DSV. Numai cã, spun aceleasi surse, si sînt si informatii publice în acest sens, s-au înregistrat si cazuri în care mîncarea era servitã direct... în sãlile de clasã. Sau poate încã mai sînt. ÃŽn loc de concluzie: e absolut necesar sã fie formulat un cadru legal extrem de riguros. Pînã atunci însã, n-ar strica sã fie fãcutã o inventariere a scolilor în care functioneazã acest sistem si fãcute publice conditiile în care functioneazã plus contractele ce stau la baza lor (dacã existã). Prefectura ar putea sã preia acest demers. Interesul este al pãrintilor, care, în marea lor majoritate, cred cã siguranta alimentarã a copiilor lor picã în sarcina... conducerilor unitãtilor de învãtãmînt. Iar cînd se întîmplã ceva, tardiv adicã, aflã cã lucrurile nu stau deloc asa.
|
Autentificare
