Memoria arhivei. NĂŁscut ĂŽn aceeasi zi si ĂŽn acelasi an cu Regele Mihai I

• un bicĂŁjean, Neculai Brocea, s-a nĂŁscut ĂŽn aceeasi zi si ĂŽn acelasi an cu Regele Mihai • destinul a fĂŁcut ca cei doi sĂŁ se ĂŽntĂŽlneascĂŁ de douĂŁ ori ĂŽn anii rĂŁzboiului, la Sevastopol si ĂŽn Crimeea • nemteanul ne spunea cĂŁ Regina Elena ar fi vrut sĂŁ-l ĂŽnfieze si se ĂŽntreaba: „DacĂŁ s-ar fi ĂŽntĂŽmplat asta, cine stie dacĂŁ mai eram astĂŁzi“ •

OdatĂŁ cu decesul ultimului rege al României, Mihai I, presa a fost invadatĂŁ de articole care-l au ĂŽn centrul atentiei pe cel ce era, pĂŽnĂŁ pe 5 decembrie 2017, ultimul dintre fostii sefi de stat din Europa ĂŽn viatĂŁ din perioada celui de-al Doilea RĂŁzboi Mondial. Comentariile, mai mult sau mai putin avizate, pe marginea subiectului au „curs“ si vor mai „curge“ ĂŽn urmĂŁtoarea perioadĂŁ, ĂŽn unele vorbindu-se despre personalitatea regelui (unul interzis ĂŽn propria tarĂŁ de comunisti si apoi, pentru o perioadĂŁ, de cei ajunsi la putere dupĂŁ 1989), despre familia sa, despre rolul lui ĂŽn istoria României, deciziile luate, etc. Monitorul a preferat ca ĂŽn trei editii recente sĂŁ redea textele publicate atunci cĂŽnd Regele Mihai a ajuns prin judetul Neamt dupĂŁ 1990, pe 7 si 8 noiembrie 2006, respectiv 2 si 3 mai 2007 si mĂŁrturiile unor conjudetene care au fost botezati sau l-au cunoscut pe cel ce a fost ultimul nostru Rege. Încheiem astĂŁzi serialul cu un articol publicat pe 28 noiembrie 2011. Despre ce scriam atunci ĂŽn cele ce urmeazĂŁ.

Astrele au decis ca 25 octombrie 1921 sĂŁ fie una ĂŽnsemnatĂŁ pentru douĂŁ persoane. În acea zi avea sĂŁ se nascĂŁ, la Sinaia, Regele Mihai I, iar la Bicaz, avea sĂŁ vadĂŁ lumina zilei si Neculai Brocea, fiul Anei lu' Brocea, o fatĂŁ mĂŽndrĂŁ de sub poale de CeahlĂŁu, care, ĂŽndrĂŁgostitĂŁ foc de flĂŁcĂŁul Neculai Baltag, din Potoci. PĂŽnĂŁ aici toate bune si frumoase, numai cĂŁ destinul a fĂŁcut ca iubirea celor doi munteni sĂŁ nu sfĂŽrseascĂŁ printr-o cĂŁsĂŁtorie, asa cum ar fi trebuit sĂŁ fie, astfel ĂŽncĂŽt bĂŁiatul cu pĂŁrul bĂŁlai a crescut numai cu mama si cu bunicii. Desi cu o soartĂŁ vitregĂŁ, de copilul, flĂŁcĂŁul si bĂŁrbatul de mai tĂŽrziu, Neculai Brocea, s-au legat lucrurile bune, nonagenarul de astĂŁzi putĂŽndu-se fĂŁli cu fapte demne de urmat de cĂŁtre orice om de bunĂŁ credintĂŁ. De aceea, ĂŽndemnat la sfat, nea Brocea povesteste cu o luciditate de invidiat prin toate cĂŽte a trecut de-a lungul celor nouĂŁ decenii de existentĂŁ. „Nu-i de ici-de-colo, cĂŽnd ai ĂŽn spate 90 de ani pe muchie, o viatĂŁ zbuciumatĂŁ de muncĂŁ la pĂŁdure, ani buni de rĂŁzboi ĂŽn linia-ntĂŽi si sĂŁ apuci ziua de mĂŽine“, ne-a spus omul, dĂŽnd impresia cĂŁ-i pare rĂŁu de timpul trecut mult prea repede. Se alinĂŁ ĂŽnsĂŁ cĂŽnd vede cĂŁ, precum suveranul României, a apucat frumoasa vĂŽrstĂŁ a senectutii si nu oricum, ci ĂŽncĂŁ ĂŽn putere. „Soarta mea se leagĂŁ ĂŽntr-un fel de cea a RegalitĂŁtii. Si sĂŁ vĂŁ spun cum. Prima datĂŁ, prin faptul cĂŁ bunicul, Mihai Brocea, ca ostas ĂŽn Regimentul 15 Dorobanti, a luptat alĂŁturi de Printul Carol la Plevna, tatĂŁl de drept, Neculai Brocea, sergent major, a luptat ĂŽn primul rĂŁzboi, la MĂŁrĂŁsesti, alĂŁturi de Ferdinand I, iar eu, alĂŁturi de tatĂŁl vitreg Petrea Basa, am luptat ĂŽn cel de-al doilea rĂŁzboi sub Regele Mihai I. Apoi, avea sĂŁ-mi spunĂŁ mama cĂŁ Regina Elena a vrut sĂŁ mĂŁ ĂŽnfieze cĂŽnd eram mic. Nu stiu cum i-am pĂŁrut ei atunci cĂŽnd o venit la scoala din Bicaz ĂŽn vizitĂŁ si m-o vĂŁzut ĂŽn clasĂŁ. DacĂŁ s-ar fi ĂŽntĂŽmplat asta, cine stie dacĂŁ mai eram astĂŁzi? Apoi, pe front am avut onoarea de douĂŁ ori sĂŁ dau ochii cu Majestatea Sa. O datĂŁ la Sevastopol, unde batalionul nostru, 13 VĂŽnĂŁtori de Munte, a ĂŽnfipt primul drapelul românesc ĂŽn vĂŽrful stĂŽncii, ca semn al victoriei, si a doua oarĂŁ, ĂŽn Crimeea, unde am avut cinstea sĂŁ fiu sĂŁrutat pe frunte de Regele Mihai si bĂŁtut pe umĂŁr de Maresalul Antonescu. Asta, pentru cĂŁ atunci cĂŽnd Regele a ĂŽntrebat cine este nĂŁscut pe 25 octombrie, eu, mĂŽndru de ziua mea de nastere, am fĂŁcut un pas ĂŽn fatĂŁ. Mi-o zĂŽmbit si m-o sĂŁrutat pe frunte. Asta nu-i deloc ĂŽntĂŽmplĂŁtor...“, a povestit Neculai Brocea.

Încorporat la cerere si regretele de dupã 1990

BĂŁtrĂŽnul a continuat, amintindu-si cu emotie de o ĂŽntĂŽmplare, adĂŁugĂŽnd cu lacrimi ĂŽn ochi: „DupĂŁ cum vedeti, am trĂŁit fapte mari, atĂŽt eu cĂŽt si strĂŁmosii mei, care desi pĂŁreau cĂŁ o sĂŁ mĂŁ facĂŁ un om fericit peste vreme, n-a fost sĂŁ fie. Din toate, cel mai rĂŁu ĂŽmi pare cĂŁ, ĂŽn urmĂŁ cu 70 de ani, am cerut de bunĂŁ voie sĂŁ fiu ĂŽncorporat si sĂŁ plec la rĂŁzboi, gĂŽndind, asa cum au gĂŽndit toti românii atunci, cĂŁ, luptĂŽnd pentru tarĂŁ, voi cĂŁpĂŁta drept recunostintĂŁ o palmĂŁ de pĂŁmĂŽnt. Si culmea, de vreo cĂŽtiva ani ĂŽncoace, de cĂŽnd cu legile privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru veteranii de rĂŁzboi, chiar am sperat cĂŁ mi se va face dreptate. Numai cĂŁ, stau cu hotĂŁrĂŽrile judecĂŁtoresti ĂŽn mĂŽnĂŁ si cu ochii la stele ca sĂŁ se ĂŽntĂŽmple ceva, dar nimic“. CĂŽt priveste soarta sa, despre care bicĂŁjeanul spune cĂŁ s-a legat ĂŽntr-un fel de cea a Regelui Mihai, ea a fost una care se leagĂŁ de omul simplu, nĂŁscut ĂŽntr-o familie modestĂŁ undeva ĂŽntr-un capĂŁt de tarĂŁ. PĂŽnĂŁ la ĂŽncorporare a lucrat ca sortator de cherestea la depozitul Domeniului Coroanei Bicaz, iar dupĂŁ rĂŁzboi la pĂŁdure, la fasonat si corhĂŁnit de busteni. În '50 a fĂŁcut scoala de maistri la Vatra Dornei, ĂŽn domeniul exploatĂŁrii forestiere si a refuzat ĂŽnsĂŁ sĂŁ fie membru de partid pe motiv cĂŁ nu-si trĂŁdeazĂŁ SfĂŽnta Cruce pentru care a luptat ĂŽn rĂŁzboi: „La plecarea pe front am jurat cĂŁ voi apĂŁra pĂŁmĂŽntul României si SfĂŽnta Cruce, iar comandantul ne-a spus cĂŁ cine va face «ĂŽnainte» va fi decorat, cine va face «ĂŽnapoi» va fi ĂŽmpuscat. Nu m-am fĂŁcut de rusine. CĂŽt priveste prima lectie de patriotism la care participase ĂŽnainte de plecarea pe front, povestea lui nea Brocea ni s-a pĂŁrut fantasticĂŁ. „DupĂŁ ce am fost repartizati pe companii, ni s-au dat efectele militare. Înainte de a le ĂŽmbrĂŁca, am stat douĂŁ zile si am cĂŽrpit la ele. Vestoanele, pantalonii si mantalele erau gĂŁurite de gloante si pline de sĂŽngele celor ce-si pierduserĂŁ viata ĂŽn luptĂŁ. CĂŽnd le cĂŽrpeam si curĂŁtam, ne gĂŽndeam la ei si ne dĂŁdeam seama cĂŁ asta ne asteaptĂŁ si pe noi. Cu inima ĂŽmpietritĂŁ, juram ĂŽn gĂŽnd cĂŁ-i vom rĂŁzbuna. Asta, zic eu, cĂŁ a fost prima lectie de patriotism trĂŁitĂŁ ĂŽnainte de a primi botezul focului“, ne-a mai spus munteanul.

Domeniul Coroanei Bicaz

În articolele publicate recent despre Regele Mihai am tot pomenit cã fostul suveran îsi petrecea vacantele la Domeniul Coroanei Bicaz. De altfel aici au ajuns si alti membri ai Familiei regale a României si considerãm necesar sã spunem si ce era de fapt un domeniu regal. Asadar, Domeniile Coroanei României a fost un fond de proprietãti care asigurau sustinerea economicã a curtii regale. Au fost înfiintate printr-o lege din 9 iunie 1884, la initiativa lui Ion Brãtianu. Domeniile erau ale statului si nu puteau fi vîndute decît prin lege. Administrarea si uzufructul lor reveneau Coroanei. Mosiile însumau 129.989 hectare, împãrtite astfel: în judetul Suceava: Mãlini - 27.405 ha; Borca - 17.871; Sabasa si Farcasa - 3.955 ha (cele trei localitãti nemtene apartineau atunci de Suceava); în Neamt: Bicaz - 13.224 ha; în Vaslui: Dobrovãt - 6.300 ha; în judetul Rîmnicu-Sãrat: Domnita - 5.487 ha; în Brãila - 6.367 ha; în Prahova: Gherghita - 2.900 ha; Clãbucetul cu Caraimanul - 1.953 ha; în Dolj: Sadova - 19.353 ha si Segarcea - 11.800 ha, iar în judetul Ilfov: Cociocul - 3.674 ha. Revenind la Bicaz, cum aici s-a stabilit sã fie sediul Administratiei Domeniului, acest lucru a impus începerea unor lucrãri de amenajare si construire a unor obiective de primã importantã pentru buna desfãsurare a activitãtilor ce aveau sã urmeze: Palatul regal (actualul sediu al primãriei), teatru, farmacie, baie popularã, brutãrie, moarã, darac, un dinam de 110V si 25KV actionat de apã, care asigura alimentarea cu energie electricã a zonei centrale, primãria, cancelaria, biroul telegrafo-postal, locuinte pentru personalul din administratie. Lucrãrile pomenite au influentat populatia zonei, care a început sã-si construiascã locuinte mai mari, arãtoase, în locul celor joase, cu fereste mici, schimbînd în acest fel aspectul de pînã atunci al localitãtii. În timpul refugiului din Primul Rãzboi Mondial, Regele Ferdinand a stat o bunã perioadã la Bicaz si a asteptat marile victorii de la Mãrãsesti, Mãrãsti si Oituz, care au permis crearea României Mari. Ignacy Moscicki, presedintele Ploniei si o parte a guvernului sãu au fost oaspetii Domeniului Regal Bicaz, dupã ce Germania nazistã i-a ocupat tara în 1939.