Dreptul de a protesta în stradã, împotriva activitãtii Parlamentului, trebuie validat nu numai de autorizare, ci si de prezenta la urnele de vot
Sistemul democratiei parlamentare reprezentative, pe care ni l-am ales, este cel care ne tine aproape de Europa si nu de vreun trib din jungla Amazoniei. ÃŽn acest sistem, fiecare parlamentar reprezintã câteva zeci de mii de cetãteni, care l-au ales, pentru a vorbi si a vota legi, în numele lor. ÃŽntr-un stat democratic, societãtii civile i se impune a sta într-o permanentã stare de veghe, pentru a fi prezentã treazã la urne, de câte ori i se cere, pentru a constientiza cui si de ce trebuie sã-i acorde votul, pentru a o reprezenta, dar si pentru a cenzura derapajele alesilor. Este stiut cã starea de veghe este o stare solicitantã. ÃŽn România nu ducem însã lipsã de comozi, intrati în „adormire“, care preferã sã nu stie, sã nu-si încarce memoria cu obligatii civice si sã nu participe la vot, pentru ca sã fie reprezentati. Pentru „adormiti“, reprezentativitatea nu este un bun câstigat, pe care ar putea sã-l cedeze cuiva. Ei se reprezintã pe ei însisi. Parlamentul lor este Strada. Faptul cã în anul de gratie 2017, strada a fost foarte activã si vocalã, are o explicatie mai clarã decât tabla înmultirii. Numitorul comun al protestelor de stradã a fost frustrarea paroxisticã a „adormitilor“ din decembrie 2016, care au preferat sã stea acasã, ca sã-si pregãteascã sãrbãtorile si soriciul, decât sã iasã la vot, pentru a avea cine sã-i reprezinte în Parlament. Multora dintre acestia, nu spiritul civic le-a lipsit, ci lipsa alternativei, care sã-i mobilizeze sã iasã la vot. O alternativã credibilã se construieste greu si cu efort, iar topãitul sãptãmânal în piete, este mult mai comod pentru trezirea unor adormiti. Pentru „adormitii“ din decembrie 2016, alternativa este Strada, unde fiecare se crede parlamentar fãrã portofoliu, dar cu smartphfon în vârf de bãt. Aroganta acestor parlamentari stradali este nemãrginitã, fiecare închipuindu-si cã reprezintã mii de alti „adormiti“, care nu se trezesc nici la chemarea „Iesiti din casã, dacã vã pasã!“
Paradox românesc, politicã activã cu adormiti politic
ÃŽn Parlamentul actual al tãrii, electoratul activ, neadormit, este reprezentat, dupã puterile acestuia si principiul „Fiecare cu reprezentantii pe care îi meritã“. Partidele din Parlament formeazã majoritãti. Majoritatea îsi impune Guvernul si Programul de guvernare. Aceasta este esenta democratiei. ÃŽn contestarea derapajelor de la mersul democratic, cei mai îndreptãtiti s-o facã, sunt în primul rând alegãtorii, cei activi, nu adormitii. ÃŽn Parlament activeazã Puterea si Opozitia, si aceasta nu dupã capul lor, ci dupã reguli bine stabilite. De data aceasta, tot din cauza unor adormiti, Opozitia în Parlament este destul de anemic reprezentatã, iar activitatea ei nu depãseste pragul butaforiei si bufoneriei. Liderii PNL si USR au hotãrât sã externalizeze prerogativa de Opozitie, scotând-o în stradã, alãturi de adormitii treziti din amortealã, a treia zi dupã Scripturã. ÃŽntr-un regim democratic, protestele de stradã sunt reglementate a se desfãsura dupã reguli precise. Altfel, protestele devin ingredientele certe ale ANARHIEI. Pentru protestatari este mult mai comod fãrã reguli, cu exceptia regulii „Fãrã violentã“, atunci când li se interzic excesele comportamentale . Din punct de vedere civic, nu este nimic de învãtat din comportamentele unor astfel de protestatari. Principalul obiectiv al Strãzii este Parlamentul si îndeosebi Majoritatea parlamentarã PSD + ALDE + UDMR. Verdictul Strãzii este categoric, locul acestor parlamentari este la puscãrie, conform sloganului „DNA, sã vinã sã vã ia!“ Nu contest, fiecare cetãtean are dreptul la protest legal si poate emite verdicte la adresa alesului sãu. Culmea este cã electoratul majoritãtii nu a validat astfel de verdicte, nu a iesit în stradã, decât sã cinsteascã memoria fostului rege, decedat recent. Electoratul majoritãtii parlamentare, este înjurat ca la usa cortului în stradã, indirect prin reprezentantii sãi parlamentari, si asta în numele democratiei. Sau te pomenesti cã protestatarii formeazã Parlamentul din umbrã, unde ei reprezintã, fãrã a avea vreun mandat, si interesele electoratului activ al majoritãtii, care beneficiazã astfel, fãrã sã stie, de dublã reprezentativitate, atât în Parlament cât si în Stradã. M-a socat imaginea recentã a unui protestatar din Piata Victoriei. Avea atârnat de gât un carton pe care scria - „Eu reprezint ROM+NIA“
În protestele neautorizate, fiecare protestatar nu reprezintã pe nimeni altcineva, decât doar pe sine
Fãrã a actiona sub auspiciile unei autorizãri, nici un protestatar, oricât de vocal si de bine intentionat ar fi, nu reprezintã pe nimeni, în afarã cã se reprezintã doar pe sine. Dacã se adunã o mie de protestatari, ei reprezintã o mie de cetãteni. Dacã se adunã o sutã de mii, acestia reprezintã o sutã de mii de cetãteni. ÃŽn atari situatii, Parlamentul si Guvernul trebuie sã preia semnalul ca venind strict din partea acestora si sã-l punã în acord cu vointa majoritãtii celor care au iesit la vot, si astfel s-au calificat. Scaunele din Parlament ale reprezentantilor celor care nu au iesit la vot au rãmas goale. Aceasta nu certificã dreptul acestor „parlamentari“ fãrã portofoliu, de a se cantona într-o perpetuã negare a majoritãtii parlamentare, recte a majoritãtii electoratului care a iesit la vot. Este cea mai nedemocraticã atitudine civicã, care este vecinã de gard cu anarhia. Si acest gard este din ce în ce mai subred.
|
Autentificare
