Dreptul de a protesta în stradă, împotriva activitătii Parlamentului, trebuie validat nu numai de autorizare, ci si de prezenta la urnele de vot

Sistemul democratiei parlamentare reprezentative, pe care ni l-am ales, este cel care ne tine aproape de Europa si nu de vreun trib din jungla Amazoniei. În acest sistem, fiecare parlamentar reprezintă câteva zeci de mii de cetăteni, care l-au ales, pentru a vorbi si a vota legi, în numele lor. Într-un stat democratic, societătii civile i se impune a sta într-o permanentă stare de veghe, pentru a fi prezentă trează la urne, de câte ori i se cere, pentru a constientiza cui si de ce trebuie să-i acorde votul, pentru a o reprezenta, dar si pentru a cenzura derapajele alesilor. Este stiut că starea de veghe este o stare solicitantă. În România nu ducem însă lipsă de comozi, intrati în „adormire“, care preferă să nu stie, să nu-si încarce memoria cu obligatii civice si să nu participe la vot, pentru ca să fie reprezentati. Pentru „adormiti“, reprezentativitatea nu este un bun câstigat, pe care ar putea să-l cedeze cuiva. Ei se reprezintă pe ei însisi. Parlamentul lor este Strada. Faptul că în anul de gratie 2017, strada a fost foarte activă si vocală, are o explicatie mai clară decât tabla înmultirii. Numitorul comun al protestelor de stradă a fost frustrarea paroxistică a „adormitilor“ din decembrie 2016, care au preferat să stea acasă, ca să-si pregătească sărbătorile si soriciul, decât să iasă la vot, pentru a avea cine să-i reprezinte în Parlament. Multora dintre acestia, nu spiritul civic le-a lipsit, ci lipsa alternativei, care să-i mobilizeze să iasă la vot. O alternativă credibilă se construieste greu si cu efort, iar topăitul săptămânal în piete, este mult mai comod pentru trezirea unor adormiti. Pentru „adormitii“ din decembrie 2016, alternativa este Strada, unde fiecare se crede parlamentar fără portofoliu, dar cu smartphfon în vârf de băt. Aroganta acestor parlamentari stradali este nemărginită, fiecare închipuindu-si că reprezintă mii de alti „adormiti“, care nu se trezesc nici la chemarea „Iesiti din casă, dacă vă pasă!“

Paradox românesc, politică activă cu adormiti politic

În Parlamentul actual al tării, electoratul activ, neadormit, este reprezentat, după puterile acestuia si principiul „Fiecare cu reprezentantii pe care îi merită“. Partidele din Parlament formează majorităti. Majoritatea îsi impune Guvernul si Programul de guvernare. Aceasta este esenta democratiei. În contestarea derapajelor de la mersul democratic, cei mai îndreptătiti s-o facă, sunt în primul rând alegătorii, cei activi, nu adormitii. În Parlament activează Puterea si Opozitia, si aceasta nu după capul lor, ci după reguli bine stabilite. De data aceasta, tot din cauza unor adormiti, Opozitia în Parlament este destul de anemic reprezentată, iar activitatea ei nu depăseste pragul butaforiei si bufoneriei. Liderii PNL si USR au hotărât să externalizeze prerogativa de Opozitie, scotând-o în stradă, alături de adormitii treziti din amorteală, a treia zi după Scriptură. Într-un regim democratic, protestele de stradă sunt reglementate a se desfăsura după reguli precise. Altfel, protestele devin ingredientele certe ale ANARHIEI. Pentru protestatari este mult mai comod fără reguli, cu exceptia regulii „Fără violentă“, atunci când li se interzic excesele comportamentale . Din punct de vedere civic, nu este nimic de învătat din comportamentele unor astfel de protestatari. Principalul obiectiv al Străzii este Parlamentul si îndeosebi Majoritatea parlamentară PSD + ALDE + UDMR. Verdictul Străzii este categoric, locul acestor parlamentari este la puscărie, conform sloganului „DNA, să vină să vă ia!“ Nu contest, fiecare cetătean are dreptul la protest legal si poate emite verdicte la adresa alesului său. Culmea este că electoratul majoritătii nu a validat astfel de verdicte, nu a iesit în stradă, decât să cinstească memoria fostului rege, decedat recent. Electoratul majoritătii parlamentare, este înjurat ca la usa cortului în stradă, indirect prin reprezentantii săi parlamentari, si asta în numele democratiei. Sau te pomenesti că protestatarii formează Parlamentul din umbră, unde ei reprezintă, fără a avea vreun mandat, si interesele electoratului activ al majoritătii, care beneficiază astfel, fără să stie, de dublă reprezentativitate, atât în Parlament cât si în Stradă. M-a socat imaginea recentă a unui protestatar din Piata Victoriei. Avea atârnat de gât un carton pe care scria - „Eu reprezint ROM+NIA“

În protestele neautorizate, fiecare protestatar nu reprezintă pe nimeni altcineva, decât doar pe sine

Fără a actiona sub auspiciile unei autorizări, nici un protestatar, oricât de vocal si de bine intentionat ar fi, nu reprezintă pe nimeni, în afară că se reprezintă doar pe sine. Dacă se adună o mie de protestatari, ei reprezintă o mie de cetăteni. Dacă se adună o sută de mii, acestia reprezintă o sută de mii de cetăteni. În atari situatii, Parlamentul si Guvernul trebuie să preia semnalul ca venind strict din partea acestora si să-l pună în acord cu vointa majoritătii celor care au iesit la vot, si astfel s-au calificat. Scaunele din Parlament ale reprezentantilor celor care nu au iesit la vot au rămas goale. Aceasta nu certifică dreptul acestor „parlamentari“ fără portofoliu, de a se cantona într-o perpetuă negare a majoritătii parlamentare, recte a majoritătii electoratului care a iesit la vot. Este cea mai nedemocratică atitudine civică, care este vecină de gard cu anarhia. Si acest gard este din ce în ce mai subred.