Plugusorul pentru Primãria Piatra Neamt
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu mânati,
Ascultati ce vreau sã spun,
Eu, pribeagul Mos Crãciun,
Care-n marsul meu rãzlet,
Am alergat prin judet,
De la munte pân-la ses,
Oprindu-mã tot mai des,
Prin orase si prin sate,
Toate frumoase, curate,
Gãtite de sãrbãtori,
Cu betealã si cu flori;
Bunã vremea, gospodari,
Oameni cu rãspunderi mari,
Care-n urmã cu un an,
Dupã cum aveati în plan,
Ati urcat semeti pe val,
Chiar în Consiliul Local.
Eu vã urez sãnãtate,
De succese s-aveti parte,
Municipiul sã-nfloreascã,
Lumea sã vã pretuiascã,
Sã se-adune-n buget banul,
Cum creste-n grãdini bostanul;
Veti avea pe-ndestulate,
Banii pentru sãnãtate,
Aziluri, orfelinate,
Pentru scoli, sport si culturã,
Cheltuiti-i cu mãsurã;
Banul public investit
Sã fie atent chibzuit,
Iar de-o rãmânea vreun pai,
Dati ceva si pe la cai,
Cum ati dat si-n acest an,
Când s-a pus ban lângã ban,
De-a zburat vestea în tarã,
Auzindu-se si-afarã,
Cã Piatra Neamt e-un oras,
La multe sporturi fruntas,
Printre care sportu-ecvestru,
A-nãltat prestigiu nostru;
Ani la rând ne-am ocupat,
Orasul l-am promovat,
Fiindcã am organizat,
Concursuri nationale,
Multe cupe mondiale;
Si-au venit la noi turistii,
Cãlãretii si artistii,
Turcii, grecii si germanii,
De si-au lãsat aici banii;
De-am mai fi iarãsi ce-am fost,
În tarã s-avem un rost,
Baza cea de Peste Vale,
Scrisã demult în anale,
Trebuie modernizatã,
Spre-a fi iar ce-a fost odatã,
Cea mai frumoasã din tarã,
Sã putem gãzdui iarã,
Competitii mondiale,
Si-alte internationale;
Dar Bazei de Peste Vale,
Unii i-au cam dat târcoale,
Nu s-a-mplinit visul lor,
Spre binele tuturor,
Fiindcã noi nu am cedat,
Am luptat, ne-am judecat,
Iar instantele curate,
Doar nouã ne-au dat dreptate.
Se va-mplini visul lor
La Pastele Cailor;
Vrând Baza de cãlãrie
Dumnezeu sã nu-i mai tie,
Sã ajungã albi ca varul,
Sã le cadã mãdularul,
Limba sã le putrezeascã,
Sã aibã mersul de broascã,
Si de-or ajunge la mal,
Sã moarã striviti de cal.
Noi, cei de la cãlãrie,
Cum toatã lumea ne stie,
N-am cedat, nu vom ceda,
ÃŽntr-una ne vom lupta,
Pânã când vom avea parte
Si noi de sfânta dreptate;
Poate-n anul care vine
Ne va fi ceva mai bine,
Dacã-întregu-Executiv
Si Consiliul, receptiv,
Vor da mâna-n unitate,
Vrând sã se facã dreptate,
Ca terenul disputat,
Sã fie înapoiat
Si lãsat în custodie
Numai pentru cãlãrie;
Acest lucru s-a produs,
Undeva este si scris,
Când domnul Chitic, primar,
Pe atunci interimar,
Le spunea plin de mândrie,
Celor de la cãlãrie,
Cã de-or câstiga procesul,
Dânsul va face demersul,
Cã acest teren furat,
Sã le fie-napoiat,
Cum spuneam, în custodie,
Pentru sport si cãlãrie.
Din pãcate, fãrã bani,
S-au scurs aproape doi ani,
De când nu a fost putinta,
Probabil cã nici vointa,
Ca problemele-ncurcate
Sã fie-odatã transate.
De-aceea, privim cu jale,
Când ajungem Peste Vale,
La Baza de cãlãrie,
Pe vremuri, bijuterie,
Iar acum se degradeazã,
Fiindcã nimeni nu pluseazã,
Bani în suma-asa de mare,
Doar pentru modernizare.
Încã e tinutã-n viatã,
Ne cãznim sã-i dãm o fatã,
Pentru-a fi competitivã,
Pe plan national activã,
Organizând competitii,
Cunoscute cu traditii.
Acum insistãm plenar,
Din nou la domnul primar,
Exprimându-ne-o durere,
Cã nu mai avem putere,
Sã mentinem mereu vie,
Flacãra în cãlãrie;
Nu vrem sã fim deloc duri,
Dar de nu se iau mãsuri,
Urgente, pe legi bazate,
ÃŽn termene limitate,
Vine peste noi urgia,
De-a lichida cãlãria;
Nu cred cã domnul primar,
Care-i primul gospodar
Si nici domnul Gavrilescu,
Viceprimar de Bãsescu,
Sã accepte-o tragedie
Pe-a orasului mosie.
Dupã ce ne-am plâns amarul,
Cum face pe câmp plugarul,
Hai sã tragem niste brazde
Pentru cinstitele gazde;
Întâi plugul mai activ
Direct la Executiv,
Apoi plugul tras de cal
Pentru Consiliul Local;
Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!
Noi pe unde am umblat,
Multe, multe am aflat,
Orasu-i foarte curat,
Ca în basme luminat;
Luni întregi v-ati chinuit
Pânã când ati reusit,
Cu talent si iscusintã,
Ca sã dati în folosintã,
Piata Centralã vestitã,
De mai multi sacali pânditã;
Dar acum, bine se stie,
Cã e tot la Primãrie,
Sã fie administratã,
Permanent modernizatã,
Si-apoi rentabilizatã;
Prin oras dacã pornesti,
Lucruri bune-ai sã gasesti:
Pe strãzi s-a muncit intens,
Ai separatoare de sens,
Nu mai sunt doar iluzorii
Sensurile giratorii,
Care prompt fluidizeazã,
Foarte bine dirijeazã,
Circulatia-n final,
Chiar si cãlare pe cal.
Când ajungi pe la muzeu,
Dacã mergi cumva mai greu,
Si vrei sã te relaxezi,
Trebuie doar sã traversezi,
Si-ajungi, fiind mai atent,
ÃŽntr-un parc inteligent.
ÃŽn zone, unde cei tari,
Sunt câinii comunitari,
Atacând cu insistentã,
Se cere multã prudentã;
E bine c-a apãrut
ÃŽnc-un padoc construit,
Cã poate-ntr-un viitor
Si problema câinilor
Va fi total rezolvatã
Fãr-a mai fi amânatã.
Spuneam cum am remarcat,
Cã orasul e curat,
Tot asa am observat
Si cum s-au securizat
Multe europubele,
ÃŽn oras, prin cartiere.
Aceste realizãri,
Aminitite în urãri,
Si-altele neamintite,
De toatã lumea stiute,
Ne-obligã sã-i dãm crezare,
S-avem încredere mare,
ÃŽn acest executiv
Capabil si foarte-activ,
Condus de-un vrednic primar,
Care stie foarte clar,
Cum ce-i rãu sã redreseze,
Iar ce-i bun sã promoveze;
El este înconjurat
Si permanent ajutat
De cei doi viceprimari,
Oameni cu rãspunderi mari,
Gavrilescu si Vârlan,
ÃŽn functii de peste-un an;
Consilier personal,
Popescu, mereu pe val;
Puscasu, brav veteran,
Administrator de-un an;
Fecic, tânãr secretar,
Cu legile-n buzunar.
Iar domnii consilieri,
Care-s cei mai mari boieri,
Dacã-au venit la urare,
Absolut din întâmplare,
Vor bãga mâna-n tunicã,
Si vor scoate-o pungã micã,
Slobozind discret din ea,
Toatã-indemnizatia,
Ca s-o dea la urãtori,
Care-s pe drumuri din zori;
Sã tragem niste urãri
Si pentru realizãri!
Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!
Trageti brazda mai atent
Pentru toti din parlament,
Încã una si mai mare
S-ajungem la Guvernare;
Toate guvernele-n bloc
De tarã si-au bãtut joc;
Încã de la început
S-a distrus cât s-a putut,
Furând toti cam ce au vrut,
Nici o jenã n-au avut;
Ne-au lãsat fãrã pãduri,
Fel de fel de secãturi,
Tãind într-o veselie
Cu Romsilva-n cârdãsie;
Încã furã toti cum vor,
Cã-s multe cozi de topor
ÃŽn Guvern si-n Parlament,
Manifestându-si strident
Aplecarea spre hotie
Într-o biatã Românie,
Înecatã-n sãrãcie,
Devenitã colonie.
Chiar de Mosu-i în putere
Se apropie de-ncheiere.
Sã le urãm sãnãtate
Doamnelor salariate
Si domnilor bãrbãtei
Cã-s functionari si ei;
Când intri în Primãrie
Fiecare treaba-si stie,
Amabili, oameni de treabã,
Toti sfãtosi, te-ajutã-n grabã,
Doctori în calculatoare
Si doamne si domnisoare
Iar sefii lor de birou
Sunt purtãtorii de nou,
Toti se-ntrec si inventeazã
Treaba o supravegheazã
Lumea sã fie servitã
Si în final multumitã.
Pentru toti functionarii
Sã slobozim telegarii
Si sã tragem roata plinã
La Primãrie-n grãdinã.
Mânati mãi, hãi, hãi!
|