V�n�torii de biban la copc�
• zilele trecute am avut ocazia de a sta de vorb� cu pescarii ce-si f�ceau veacul pe gheata lacului de la Bicaz si am avut ce afla despre ce si cum la copc�, despre preparate din peste ce ne-au l�sat gura ap� si povesti pesc�resti • „De pescuit, pescuiesc de c�nd m-o f�cut mama, da�' pe lac o fac de vreo opt ani, de c�nd m-o scos �stia la pensie. C� amu�' am timp destul“, ne-a spus Petru Tifui • „S�-i asculti pe pescarii adev�rati este o mare bucurie. Sun� pe alocuri a o �mbinare �ntre Hanu Ancutei si �mp�r�tia Apelor, adic� a lume sadoveanian�“, a afirmat profesorul Vasile G�in� •
Pescuitul constituie �nc� de la „veacul dint�i“ al lumii fr�tia omului cu natura. Iar dac�, din c�nd �n c�nd, marea sa dragoste a mai pus pe mas� si un peste ceva mai ac�t�rii, pentru �ndulcirea pr�nzului, se cheam� c� z�bava prin „�mp�r�tia apelor“ n-a fost �n zadar. Si cum am g�ndi altfel, c�nd meteahna omului a d�inuit prin vreme, de-a fost ploaie, v�nt, canicul� ori ger n�praznic, f�c�nd ca si-n prezent el, pescarul, s� insiste cu perseverent� �n a se lua la „tr�nt�“ cu prada, vis�nd c� �n sf�rsit va da ochii o dat� si-o dat� cu pestisorul de aur. C� lucrurile n-au stat si nu stau deloc altfel nici pe Valea Muntelui, aveam s-o descoperim �nt�mpl�tor, zilele trecute, c�nd afl�ndu-ne cu unele treburi prin Hangu, privirea ne-a fost atras� de mom�ile �mpietrite, ce p�tau �ntinsul ghetii lacului. Asta pentru c� gheata este �nc� st�p�n� pe luciul apei de la frigurile crunte de prin februarie. Privind mai atent, aveam s� desleg�m si misterul. Mom�ile ce p�reau statuile Galapagosului �n miniatur� nu erau altceva dec�t pescari. Curiozitatea gazet�reasc� ne-a �mpins pe loc �n a o lua grabnic �ntr-acolo. C�ci nu tie oric�nd la �ndem�n� s� faci cunostint� cu cei pescari aflati la copc�. Si nici putini la num�r, ci vreo zece, scosi �n calea noastr� parc� dintr-o epoc� eroic�.
„Lucrez la patru copci, dar cel mai bine merge aici, unde vedeti c� stau si salt mereu plutasul“
Pentru a ne apropia si a sta de vorb�, era musai s� �ncerc�m grosimea ghetii. Asa cum o f�cuser� si pescarii mai de dimineat�. Dar gheata, bat-o vina, prin viclenia ei dintotdeauna, ne f�cea s� ne vibreze picioarele a fric�. Dup� spusele pescarilor, de vreo 25 de centimetri grosime, numai bun� pentru a ne asigura trecerea f�r� probleme. Dar poti avea oare �ncredere deplin� �n cele spuse de acestia, recunoscuti fiind ca mari mesteri �n a hiperboliza realitatea? Si totusi... am �ndr�znit. „Bun� ziua! Merge treaba?“, �ntreb�m noi, asa ca s� ne facem intrarea �n vorb�. „Dac� tragi de at� cum trebuie, merge“, ne r�spunde sugub�t unul dintre pescari, pe care, aveam s� afl�m ceva mai �ncolo c�-l cheam� Petru Tifui si este de loc din Farcasa. Poate din prea mare monotonie, imediat ce au aflat motivul descinderii noastre la buza copcii, au devenit mai spornici la vorb�. „St�m aici de c�teva ore si p�n� acum am prins vreo patru kile. Numai biban“, ne-a declarat omul f�r� a astepta �ntrebarea noastr�. C� avea dreptate, ne-a certificat-o gr�m�joara de bibani, parte dintre ei �nc� zburd�nd pe gheat� ceva mai �ncolo de una dintre copcile �n care �ncerca pescarul �nt�lnirea cu pestisorul de aur. „Lucrez la patru copci, dar cel mai bine merge aici, unde vedeti c� stau si salt mereu plutasul“, mai spune Petru Tifui, oprindu-l din vorb� un alt biban, care tocmai c�lcase str�mb.
„De pescuit, pescuiesc de c�nd m-o f�cut mama, da�' pe lac o fac de vreo opt ani, de c�nd m-o scos �stia la pensie. C� amu�' am timp destul“. Pe aceste vorbe pescarul �si �nc�rca c�rligul cu nimic altceva dec�t cu un ochi de biban, spre a-l oferi prad� vreunui alt peste mofluz dispus s�-si ofere mult prea usor viata �n schimbul interesului meschin, acela de a-si ostoi foamea. „Asta-i momeala pentru biban. Ochi de biban sau viermus. Eu dau cu primul fel de momeal� si v�d c� merge, desi nu este una dintre cele mai bune zile“, mai adaug� omul, care nu sl�bea din privire ochiul de ap� al copcii si pluta ce sta linistit� la suprafat�.
„Performanta mea la lac fiind de dou� kile trei sute, la pl�tic� si un kil jumate, la p�str�v“
Mai la vreo doi-trei metri distant�, un alt pescar, t�n�r de ast�-dat�, si aceeasi privire fix� �n gaura ce-i apartinea. „Pescuiesc al�turi de tata de la vreo sapte ani si nu st�p�nesc toate tainele, pentru c� exist� mereu c�te ceva nou de �nv�tat. Problema este c�, trage ori nu, eu nu m� plictisesc niciodat�“, ne-a spus Marian Tupu, bucuros c� l-am b�gat si pe el �n seam�. Mai spornic la vorb� �ns� s-a dovedit a fi nea Vasile Niculit�, din Borca, pensionar la r�ndu-i, pentru care timpul acordat pasiunii sale este berechet. „Bibanul se cur�t� c�nd este proasp�t, deoarece c�nd e uscat solzii se desprind mai greu. �n rest, carnea este foarte dulce, mai ales acum iarna, c�nd apa este foarte curat�. Am pescuit si pl�tic� si p�str�v, performanta mea la lac fiind de dou� kile trei sute, la pl�tic� si un kil jumate, la p�str�v. �n lac este si p�str�v curcubeu, dar se prinde foarte greu la undit�. �n tinerete am prins pe Bistrita un pui de lostrit�. Frumos peste. N-am mai avut de-atunci norocul. Pescuitul pe Bistrit� este mai usor dec�t �n lac. Nada fiind �n miscare, pestele se repede la ea, pe c�nd �n ap� st�t�toare pestele este mult mai viclean. Trebuie s�-l ataci din aproape �n aproape, cu finete, cum se spune. M� refer la pestele r�pitor, p�str�vul, cleanul, adic� acel peste care se repede la nad�“, ne-a spus cu glas molcom Vasile Niculit�, despre care aveam s� afl�m c� era fratele poetului nemtean Mihai Niculit�.
„Eu nu m� consider nici poet adev�rat, nici pescar cu noroc pe b�t“
Si pentru c� depistasem leg�tura de rudenie cu un om al metaforei, mare ne-a fost surpriza s� descoperim c� la copc�, ceva mai �ncolo, un alt poet al V�ii Bistritei, profesorul Vasile G�in�, care nu de mult tocmai lansase pe piata c�rtii volumul de versuri „Nostalgie“, �si �ncerca norocul. „Cum se �mpac� metafora cu pescuitul?“, �i arunc�m noi �ntrebarea drept nad� a discutiei. „P�i unde ati v�zut dumneavoastr� ca poetii s� nu fie si pescari si v�n�tori, adic� mai precis s� fug� de aventurile �n necunoscut, asa ca pestele �n c�rlig? Numai c� eu nu m� consider nici poet adev�rat, nici pescar cu noroc pe b�t. �mi place s� stau al�turi de adev�ratii pescari, s� admir natura, s� m� reculeg si dac� mai iese si vreun biban bucuria este cu at�t mai deplin�. Se cheam� c� m-am �mplinit. Si-apoi s�-i asculti pe pescarii adev�rati este o mare bucurie. Sun� pe alocuri a o �mbinare �ntre Hanu Ancutei si �mp�r�tia Apelor, adic� a lume sadoveanian�. Asta m� �nc�lzeste spiritual si chiar m� inspir�, asa cum spuneati, m� face s� g�ndesc cu alt� implicare la metafor�. C�t priveste ziua de ast�zi (documentarea acestui articol a fost f�cut� miercuri, 14 martie), vorba ceea, nu-i nici cald �ndeajuns, nici frig s� te zg�lt�ie, numai bine s� te contopesti cu natura“, a afirmat Vasile G�in�, plin de melancolie si nostalgia tineretii.
O poveste cu un urs
Am dorit s� afl�m direct de la surs� cum se prepar� pestele de c�tre pescarii de pe Valea Muntelui, chiar de ne afl�m �n plin post al Pastelui. „Prada de ast�zi va fi f�cut� un fileu cu unt si o pr�jeal�, cu o m�m�lig�, ca la mama ei, care s� �ndoaie picioarele la mas�, cu un r�chiuas, dup� care s�-ti vin� a �ncuia usa si s� pui de-un somn de toat� frumusetea“, avea s� ne povesteasc� cu haz Petru Tifui, iar Vasile Niculit�, ceva mai sobru, spune c� din peste se pot prepara o sumedenie de feluri de m�ncare. Din toate �nsirate cu calm, ne-a l�sat gura ap� pestele pr�jit clasic �nmuiat �n saramur� si stropit cu vin alb, sec pentru a-ti cur�ta gura si limpezi creierul �nfierb�ntat de ardeiul si usturoiul saramurei. „Dar vreo p�tanie pesc�reasc� mai de retinut?“, mai arunc�m noi o vorb� de desp�rtire. „Ne-ati cam luat prin surprindere, da�' tot o s� v� zic una. �ntruna din zile, vecinul meu de copc�, Petric�, pescuia linistit, c�nd un ditai urs i-a f�cut prin surprindere o vizit�. Pare-se fusese trimis de cum�tra vulpe a lui Creang� s�-si moaie coada �n balt�. Din greseal� �ns� a gresit calea si a ajuns la Petrea al nostru. Norocul omului c�-i trecuse prin cap s� aprind� nu mult �nainte un foc. Asta l-a salvat“, a povestit Mihai Niculit�. Desi aducea mai mult a povestire v�n�toreasc�, nou� ne-a smuls un z�mbet, din respect pentru narator si mai cu seam� pentru omul din poveste, nea Petric� Tifui, care tocmai �si aruncase o uit�tur� spre noi pentru a vedea reactia la spaima lui trecut� �n antologia pescarilor. �n rest, ne-am f�cut pe neobservate bagajul pentru a o lua la s�n�toasa. Ne ajusese c�te aflasem despre o asa str�veche pasiune. Ne-am bucurat c� am cunoscut oameni cu r�nduielile si �ndeletnicirile lor pesc�resti, �n ochii c�rora se oglindeau ochiurile de ap� ale copcilor si pentru care pasiunea pescuitului, s�ntem siguri, vine de undeva de departe, de demult, at�t de departe si de demult �nc�t cuget�nd pe drumul �ntoarcerii, am concluzionat si credem c� n-am gresit deloc c� acesti oameni, muntenii adic�tele, s�nt mai mereu prinsi de un bl�nd fior al �nfr�tirii vesnice cu natura, pe care-l transmit ancestral de la o generatie la alta. Si cum iarna nu mai are putere o s�-i vedem pe pescari �mp�nzind de acum �ncolo malurile lacului sper�nd s� dea lovitura. La bun�-vedere!
|