Instituþia asexuatã
ªefia Oficiului pentru Protecþia Consumatorului Neamþ pare sã iºte necazuri de toate felurile. Un text intitulat „drept la replicã“ venit de la Instituþia Prefectului ºi semnat nu de cãtre Toader Mocanu, prefectul în exerciþiu, ci de purtãtorul de cuvînt, Cristina Aboboaie zice cã reprezentantul Guvernului în judeþ îºi exprimã dezacordul faþã de stilul tendenþios în care noi informãm (dezinformãm) opinia publicã.
ÃŽn fond, nu ºtiu dacã ar trebui ne îngrijoreze dacã vreo instituþie sau persoanã îºi exprimã dezacordul ºi nemulþumirea faþã de ideile noastre sau de felul în care „oglindim“ situþia datã. Mai ales, dacã ºi venim cu facsimilul unui document care dovedeºte cã trei partide aflate la putere una tocmesc ºi alta rezultã. Sigur, ºefii serviciilor descentralizate stau, oficial, la semnãtura prefectului. Lucru pe care Monitorul l-a scris. Monitorul, la fel ca toatã lumea, ºtie cã înaintea oricãrei semnãturi, stau niºte negocieri care îl transformã pe prefect în braþul cu pix al Puterii. Monitorul, ca ziar, a constatat cã înþelegrile inter-partide nu au funcþionat în acest caz ºi cã s-a ajuns la situaþia - sã îndrãznesc sã folosesc cuvîntul „ridicolã“, domnule prefect- ca la concursul pregãtit pentru o unicã persoanã sã se fi prezentat altã cîºtigãtoare. De aici, un circ întreg, pe faþã ºi-n culise. Cu instalãri în funcþie peste capul prefectului, cu directori despre care - zice tîrgul - nu au nici cheia biroului, cu conferinþe de presã ºi neurodermatite alergice însoþite de scãrpinãturile asociate.
Toate bune pînã aici. Haidem însã înapoi la dreptul la replicã, pe care-l puteþi citi în pagina 7 a ediþiei de astãzi. Replicã, în fond, la ce! La ironie La umorul implicit al situaþiei! Pentru cã aici sînt sugestiile textului remis redacþiei noastre. Orice puºtan care îºi petrece vremea într-un internet café poate descoperi regula unui autentic drept la replicã argument ºi contra-argument. Constatãm cã oameni plãtiþi din banii publici nu au aflat pînã acum cã iritarea domnului prefect pentru un text sarcastic, dar documentat, nu constituie un (contra) argument.
În ceea ce ne priveºte, trãiam cu impresia cã un concurs nu trebuie sã constituie exclusiv mantaua unui aranjament politic ci ºi atestarea calitãþilor candidatului negociat. Dar dacã tot e un singur loc, cu un singur om, nu ºtiu zãu de ce naiba se mai face concurs! Numirea pe post ar elimina multe ipocrizii plus candidaþii nimeriþi fãrã voie de la stãpînire. Se poartã pe la alþii!
ÃŽn altã ordine de idei, îl informãm pe domnul prefect cã poate combate „afirmaþiile grave privind aºa-zisa discriminare“ ºtergînd, eventual, înregistrãrile audio ºi video din conferinþa de presã cu pricina. Domnia sa chiar a detaliat problema femeilor aflate la conducerea unor instituþii cu multe femei în subordine, unde s-ar potrivi mai bine „o mînã de bãrbat“. Dar, luat cu treaba, o fi uitat cã a detaliat problema în vreme ce, pe fundal, se auzea un cor de voci de femei iritate, care vorbeau despre discriminare. Credem cã, într-adevãr, nu vreo încercare de discriminare ar fi problema, ci lipsa argumentelor. Ce poate sã-i spunã domnul prefect doamnei Hruºcã, doamnã din Tîrgu Neamþ - ºi ea - care a cîºtigat concursul ce nu-i era predestinat! Cã e incompetentã Nu poate! Concursul e concurs! Decizia politicã e decizie politicã! Ce sã-i mai spunã Cã nu dã bine pe post, cã nu-i frumoasã Nu se poartã. Sîntem europeni, ce naiba! ªi atunci, ce i-a mai rãmas domnului prefect sã-i reproºeze Cã e femeie. Care s-ar putea sã nu se descurce cu alte femei. Personal, cred cã se poate. O femeie ºef de instituþie se poate înþelege cu femeile care îi sînt colege chiar dacã nu þine pe birou, ca fetiº, vreo mînã de bãrbat. Ca metodã de departajare, crezusem noi, naivii, ar fi trebuit sã funcþionize mintea. O instituþie asexuatã.
|
Autentificare
