Eroul din Italia, salvator de profesie
• Monitorul vã prezintã povestea românului care a salvat doi italieni • Iosif Petrisor este erou în Italia, dupã ce a fost dat afarã din Legiunea Strãinã • Povestea emigrantului Iosif Petrisor, românul în vîrstã de 40 de ani care a salvat luna trecutã doi bãtrîni italieni dintr-un incendiu izbucnit într-o comunã de lîngã Roma, scoate la ivealã un personaj cãruia Cel de Sus pare sã-i fi pregãtit un loc în Rai. El apare, ca un fãcut, acolo unde e nevoie de ajutor: ba lîngã o casã incendiatã, ba lîngã o masinã rãsturnatã în sant, ba într-o încãpere unde cineva are nevoie de un donator de sînge. Dintre toate isprãvile pe care le-a fãcut Iosif Petrisor, cea din februarie - scoaterea din flãcãri a celor doi bãtrîni - i-a atras în Italia supranumele de „Superman din Est“ si „Eroul din Maccarese“ si îi va aduce o medalie de recunostintã din partea oficialitãtilor.
Moldoveanul, originar din satul Adjudeni, judetul Neamt, a prins drag de propria-i poveste italianã si o tot spune cu mare plãcere: pe 22 februarie, Iosif se ducea la primul job, la depozitul de materiale, cînd o blondã i-a sãrit în fatã si i-a fãcut semne disperate sã opreascã. Românul a lãsat masina pornitã în mijlocul drumului si s-a avîntat în casa unde explodase o mini-statie de gaz, de unde a salvat doi bãtrîni. „Am scos o bãtrînã pînã la jumãtatea drumului cãtre iesire si m-am grãbit sã-l salvez si pe sotul ei, care nu putea merge. ÃŽntre timp, se mai produsese o explozie si izbucnise focul. Pe bãtrîn l-am luat în spate - omul era mai mare ca mine, care am 1,92 si 100 de kile - si am sãrit cu el pe geam, pentru cã peretii si tavanul stãteau sã cadã“. Din sãritura pe geam, Iosif si-a rupt piciorul, dar tot s-a dus în clãdire ca sã închidã robinetul la mini-statia GPL, mãcar sã nu mai fie încã o explozie.
Apoi au venit pompierii si el s-a retras. Piciorul i se umflase si nu mai putea respira, si-a „dat stomacul afarã“ si s-a dus la muncã, unde colegii si sefii lui bãnuiau cã a întîrziat fiindcã a pierdut seara prin baruri.
Si-a pus pielea pentru un coleg, în Legiunea Strãinã
S-a stabilit Iosif Petrisor în Italia abia dupã ce, în ‘90, a cerut azil politic în Germania, iar în ‘94 se înrolase în Legiunea Strãinã, în Franta. „ÃŽn Germania, m-am dus în ‘90, ca tot omul. Am cerut azil politic si, o vreme, am trãit numai din pensioane - îti dãdea statul 500 de mãrci pe lunã, un fel de ajutor de somaj. Apoi am lucrat la negru la un depozit de materiale“, povesteste Iosif de la volanul camionului pe care lucreazã în localitatea Fiumicino, aflatã lîngã Roma, un fel de Afumati pe lîngã Bucuresti. Trage pe dreapta, ca sã-si poatã depãna amintirile.
Dupã trei ani si ceva de Germania, neastîmpãrul nativ i-a dat ghes sã încerce altceva, asa cã a plecat în Franta. Un an a stat, dar ce an! Si-a cãutat de lucru si, cînd a început a i se lipi burta de spate, s-a înscris în Legiunea Strãinã. „Eram disperat. M-am bãgat recrut si n-am apucat sã avansez, cã m-am luat la hartã cu un superior. M-am bãgat pentru un bãiat de la noi, din Neamt, m-am certat cu superiorul si ne-a chemat comandantul la el. Ne-a dat afarã pe amîndoi“, rîde Iosif.
A scos patru oameni dintr-o masinã rãsturnatã
Scãpat din Legriunea Strãinã, Iosif Petrisor a vrut sã emigreze în Australia. N-a reusit, însã s-a descurcat sã ajungã în Italia unde, dupã 13 ani, e vedetã. Ca un fãcut, cînd se întorcea de la un interviu pentru RAI UNO, i-a iesit în cale o masinã rãsturnatã. „Un Mercedes. Era în sant si, nu stiu de ce, am crezut cã sînt români. Am oprit si m-am dus la ei, vorbindu-le româneste, cînd colo, erau surdo-muti, vorbeau prin gesturi. Dom’ne, m-am gîndit, numai mie mi se întîmplã astea? Erau în masinã doi adulti si doi copii si mã trãgeau de mînã sã-i scot afarã. I-am scos“.
Sînge pentru sefu’
ÃŽntr-o altã zi, sãptãmîna aceasta, urma sã dea interviu la un canal local de televiziune. „Cu o searã înainte, patronul ne-a adunat pe toti si ne-a spus cã are un cumnat cu hemoragie internã, nu mai stiu ce avea, si vroia sã ne roage sã donãm sînge. Din 40 de insi, tot eu m-am gãsit sã mã duc. Eu si un italian. N-am donat sînge în viata mea pînã acum“, zice Iosif Petrisor, si se tot mirã cum de tocmai el se nimereste sã ajute pe cîte cineva.
Desi a luat-o de la capãt de atîtea ori, nu se potoleste - are de gînd sã se întoarcã în România si sã rãmînã, dacã va gãsi un loc de muncã pentru mãcar 500 de euro pe lunã. Dacã nu va gãsi, e hotãrît sã plece în Australia. Cã nu i-a mers rãu de cînd a luat lumea la picior, acum 18 ani: „Cînd am plecat în Germania aveam 60 de kile cu tot cu valizã, acum am aproape 100“.
De la 7 dimineata la 17 este sofer pe camion la un depozit de materiale, de la 19 la 23 lucreazã într-o spãlãtorie auto, iar între timp salveazã vieti. Te si miri cînd are timp. Ai zice cã si-a netezit drumul spre Rai.
Adjudeni, satul eroilor
Despre isprãvile lui Iosif Petrisor s-a aflat si în satul natal, Adjudeni, din judetul Neamt. O bãtrînicã, adusã de spate ne îndrumã spre familia Petrisor: „A, la Iosîf... Alã din Italia cu focu’. Mai mergeti 500-600 de metri si întrebati iarã“.
Acasã era doar mama, Maria, de 62 de ani, si fiul Valentin, de 23 de ani. Aflãm cã gestul dezinteresat a lui Iosif are corespondent si în alte fapte altruiste. „O rudã de la Piatra Neamt mi-a spus cã ziarele si televiziunile vorbesc despre Iosif. Cã a fãcut ceva în Italia, dar nu stia exact ce anume. Eram îngrijoratã pentru cã nu stiam dacã s-a întîmplat ceva cu el sau a fãcut vreo faptã rea. M-am mai linistit apoi. Cred cã a scos bãtrînii din flãcãri pentru cã erau oameni care aveau nevoie de ajutor. Cum sã nu ajuti?“, a explicat gestul copilului sãu, cu o filosofie simplã, Maria Petrisor.
Vãrul Ciprian povesteste cã a fost ajutat de Iosif atunci cînd nevoia îi era foarte mare. ÃŽn tarã nu avea de lucru, zona Roman fiind extrem de sãracã, si a ajuns în Italia. „Iosif mi-a oferit cazare si masã, cîteva luni, fãrã a avea vreo pretentie. Nici fratele meu, aflat tot la Roma, nu m-a putut ajuta. Iosif e sãritor de felul lui. Dac-ar fi toti românii din Italia ca el, cred cã altfel s-ar vorbi de noi“, crede Ciprian Petrisor. De altfel, ani de zile Iosif a fost sprijinul familiei, una numeroasã, cu opt bãieti, el fiind cel mai mare dintre frati. Din cei opt copii, sapte sînt în Italia. I-a tras pe toti dupã el.
Salvare cu pretul vietii
Satul Adjudeni se poate lãuda si cu un alt erou. Din pãcate, gestul altruist al lui Mihai Andrici, care avea 44 de ani, s-a sfîrsit tragic. Pe 8 iunie, 2002, aflat la muncã în Israel, acesta a murit în timp ce încerca sã salveze de la înec doi adolescenti israelieni. Se afla pe o plajã din Tel Aviv si a auzit strigãtele a doi tineri care erau în pericol de a se îneca. Alertati, Andrici si un cetãtean israelian au plonjat în apã, încercînd sã-i scoatã la mal, însã românul s-a lovit cu capul de un stabilopod si a murit înecat.
|
Autentificare
