Revãrsarea Siretului vãzutã de copii
• clubul Ceahlãul sponsorizeazã o tabãrã de 10 zile pentru copiii din localitatea Gîdinti • cei 30 de copii provin din familii sinistrate de revãrsarea Siretului • povestile copiilor sînt impresionante • „Apa a luat totul din casã. Calculator, birou, covoare, mobilã, tot. Nu se poate dormi la noi cã miroase urît în casã“, a spus Raluca Borde • „Stãm la bunica de pe deal. Animalele le-am urcat pe coastã, iar cîinele, Cuchi, l-am dezlegat si a fugit. Dar s-a întors acasã“, au povestit gemenele Lorena si Andra Bîrsan • Clubul Ceahlãul oferã, începînd de ieri, 10 zile de tabãrã pentru 30 de copii din localitatea nemteanã Gîdinti, una dintre multele lovite de revãrsarea Siretului. Prichindeii au ajuns în Piatra Neamt ieri dimineatã cu un autocar pus la dispozitie de club, si au fost întîmpinati de presedintele Consiliului de Administratie al FC Ceahlãul, Viorel Mãstãcãneanu. Pentru copii, functia oficialului nu a însemnat prea multe, însã l-au ascultat cu sfintenie. „Vã spun bine ati venit si vã anunt cã v-am pregãtit un program care sã vã dea ocazia sã vã distrati în cele 10 zile pe care le veti petrece la Piatra Neamt. Veti vizita orasul, veti merge cu telegondola, iar în zilele urmãtoare, veti mai vizita Cheile Bicazului, Lacu Rosu si aveti pregãtitã o plimbare cu vaporasul pe Lacul Bicaz. Pînã se va termina vacanta mai urmeazã o cãlãtorie în zona Tîrgu Neamt, pentru a vedea Casa Memorialã «Ion Creangã», Cetatea Neamtului si mãnãstirile din zonã“, le-a spus Mãstãcãneanu copiilor. ÃŽnsiruirea de nume si locuri a fost însotitã de „Uraaa!“, Uaaaau! si cîte un „Daaaa!“. Aceste exclamatii de uimire si bucurie au fost însã completate de o întrebare plinã de inocentã si naivitate a unei voci de fetitã: „Gratis?“. Momentul l-a emotionat pe Viorel Mãstãcãneanu, care însã a asigurat „gasca“ din fata sa cã totul va fi gratis. ÃŽnsotindu-l pe Gelu Crãcanã, ofiterul de presã al Ceahlãului, copiii au vizitat Muzeul clubului, stadionul, tribuna oficialã si au primit apoi cadouri din partea gazdelor. Cîte un tricou, o sapcã, o umbrelã, un rucsac, pixuri, toate cu însemnele galben-negrilor, dar si pijamale, pantaloni scurti, alte articole de îmbrãcãminte si lenjerie de pat au umplut bagajele copiilor înainte de plecarea de la stadion spre Strandul Tineretului, acolo unde sînt cazati si unde vor lua masa. Viorel Mãstãcãneanu a promis cã bagajele micutilor loviti de soartã vor fi si mai mari la plecare. Se intentioneazã cumpãrarea de rechizite pentru scoalã, de ghiozdane, haine si încãltãminte. Conform spuselor sale, patronul echipei de fotbal al Willy Bacãu, a promis cã va aduce haine de iarnã pentru prichindeii din Gîdinti. „Am vãzut o bucurie imensã în ochii lor în momentele petrecute la stadion si m-am bucurat cã i-am vãzut zîmbind si alergînd pe pista stadionului“, a spus Viorel Mãstãcãneanu, care a îmbrãtisat ideea reporterului „Monitorului“ si va duce „galeria“ la Bacãu pentru meciul Ceahlãului cu Stiinta Bacãu.
Povesti spuse ca de oameni mari
La sase ani si jumãtate, Raluca Borde se bucurã de tabãra oferitã de FC Ceahlãul dupã ce a trecut prin clipe de groazã. „Apa a luat totul din casã. Calculator, birou, covoare, mobilã, tot. Nu se poate dormi la noi cã miroase urît în casã. Peretii sînt uzi, paturile nu s-au uscat“, a povestit micuta cu pãrul lung si blond uitîndu-se la notitele reporterului cu un ochi si cu celãlalt la cadourile care erau împãrtite de gazde. Este însã bucuroasã cã nimeni din familia sa nu a pãtit nimic. „Eu am douã mamai“, a continuat Raluca, „una e în Gîdinti, iar cealaltã la Poenari. Acum stãm la Poenari, cu mami, cu tati si mamaia din Gîdinti“. Raluca se pregãteste sã intre în clasa I, dar nu stie cu ce rechizite în ghiozdan si dacã va fi boboc la scoala pe care o stie în satul sãu. Povestirea Ralucãi a fost ascultatã de gemenele Lorena si Andra Bîrsan, ajunse la vîrsta de 8 ani. „Stãm la bunica de pe deal“, a început Lorena, care a fost completatã imediat de Andra: „Cînd am auzit cã vine apa mare ne-am speriat. Animalele le-am urcat pe coastã, iar cîinele, Cuchi, l-am dezlegat si a fugit“. „Dar s-a întors acasã“, a spus Lorena, bucuroasã cã prietenul ei patruped este în sigurantã.
ÃŽn alt colt de încãpere se bucurã de clipele trãite la Piatra Neamt si Iulian Mihai Chirilã. La numai 10 ani, acesta pare sã fi înteles si mai bine drama familiei sale. ÃŽntrebat dacã s-a speriat la inundatii, copilul a oftat lung si greu si a lãsat sã se „vadã“ o supãrare mare în sufletul sãu. „A fost groaznic. S-au dãrîmat peretii în casã, a cãzut pãmîntul de pe ei. A cãzut si tavanul si este mîl mare în casã. Nici magazie nu mai avem. Apa a fost pînã la geamuri“, au fost cuvintele lipsite de zîmbet ale lui Iulian. Acesta se teme cã, odatã cu inundatiile din vara lui 2008, copilãria sa se va schimba. „Avem casa aproape de malul Siretului si cum s-a stricat tot pãrintii mei vor sã ne mutãm cu chirie în Roman. Eu nu as vrea pentru cã mi-as lãsa în sat prietenii, colegii de scoalã, verii“, a mai spus scolarul care se pregãteste de clasa a V-a. Pentru ca tabloul sã fie complet, trebuie spus cã grupul din Gîdinti ar fi trebuit însotit de Irina Grigoras, mama uneia dintre copilele venite în tabãrã. „I s-a dãrîmat casa si nu a vrut sã vinã. Stã cu sotul ei si vadã ce mai este de fãcut si m-au trimis pe mine“, a povestit mama însotitoarei stabilite initial pentru deplasare.
|
Autentificare
