Importanta mĂŁruntisurilor vietii

Conducerea PD-L a anuntat cu surle si trĂŽmbite o campanie de strĂŽngere de semnĂŁturi pentru instituirea Parlamentului unicameral.
Înfãtisatã si gîdilatã de Emil Boc, monumentalã întruchipare a ridicolului în România ultimului secol, initiativa se vrea, indiscutabil, o gãselnitã electoralã. Instituirea sistemului unicameral presupune modificarea Constitutiei. Un astfel de proces implicã dificultãti mult mai mari decît cele sugerate de o campanie de strîngere de semnãturi. Cum ar fi, de exemplu, organizarea unui Referendum riscant. În plus, modificarea Constitutiei are o cale mult mai simplã decît strîngerea de semnãturi: majoritatea de dupã scrutin îsi impune vointa în Parlament. Dacã partidul prezidential ar tine cu adevãrat la modificarea sistemului nostru parlamentar, nimic nu-l opreste sã astepte scrutinul din 30 noiembrie 2008, sã-l cîstige cu peste 50% din voturi si, beneficiind de o asemenea majoritate, sã impunã schimbarea Constitutiei. Nu vom spune însã cã initiativa PD-L e o prostie din punct de vedere constitutional. Vom spune cã e o prostie din punct de vedere electoral. Strategii formatiunii s-au gîndit cã strîngerea de semnãturi poate fi un bun pretext de a face nitelus campanie. Intrã omul în cortul de la coltul strãzii, confundîndu-l cu un butic de ace si mosorele, si activistul PD-L, punîndu-l sã semneze, îi spune cum va fi împînzitã România lui 2050 cu autostrãzi dacã partidul prezidential va cîstiga scrutinul. Un astfel de calcul trãdeazã o butucãnoasã neîntelegere a tãrii de dincolo de Chitila. Astfel de campanii în chestiuni de politicã generalã n-au nici o legãturã cu viata de fiecare zi, singura care conteazã pentru alegãtorul român din 2008. Asa cum au dovedit în chip zdrobitor alegerile locale din acest an, electoratul nostru nu mai e sensibil la problemele tinînd de generalitate. În 1992, 1996, poate si în 2000, o parte a electoratului a fost atent la angajamente cum ar fi: lupta împotriva coruptiei, anticomunismul, democratizarea tãrii. Între timp s-au petrecut însã douã fapte care au impus electoratului un pragmatism definitoriu:
1) O anume lehamite fatĂŁ de clasa politicĂŁ. Drept urmare, partidele sĂŽnt privite acum din perspectiva a ceea ce oferĂŁ ele imediat pentru ĂŽmbunĂŁtĂŁtirea vietii.
2) Constiinta cã din punctul de vedere al politicului nu se mai poate întîmpla nimic grav. România e membrã a NATO si a Uniunii Europene. Supravegheatã atent de aceste douã organisme, tara noastrã nu are cum derapa de la standardele de democratie si ordine de drept. În consecintã, cetãteanul romîn, linistit în ce priveste mersul societãtii, s-a concentrat pe chestiuni tinînd de viata cotidianã. Aceastã tendintã s-a vãzut la alegerile din 2004. Desi acuzat de coruptie, de dictaturã, PSD a cîstigat alegerile datoritã mãsurilor luate pentru îmbunãtãtirea vietii cotidiene. Adîncitã la localele din 2008, aceastã tendintã se va confirma la scrutinul pentru parlamentare 2008. Cu atît mai importante vor fi angajamentele tinînd de mãruntisurile vietii cu cît uninominalul va confrunta candidatii cu exigente tinînd de problemele cîtorva localitãti. Astfel cã PD-L-istii aruncã bani în vînt. Ceea ce ar fi un pãcat. Chiar dacã nu sînt banii lor.