UN SENATOR ÃŽN CURBA MORTII
Memorii pe blog • parlamentarul Dan Cîrlan s-a izbit cu Peugeot-ul în copac, la Felesti • acesta a transmis întregii lumi ceea ce a simtit • senatorul venea de la aniversarea mamei, de la Tarcãu si spune cã s-a „nãscut a doua oarã“ • istorisirea de pe blog este „spumoasã“, cu o încheiere de genul „Sã trãiti!“ • senatorul a fãcut si cîteva fotografii, dintre care unele cu „scheme cinematice“, pentru a-si sustine povestirea • Senatorul de Iasi, Dan Cîrlan, a vãzut, la propriu, moartea cu ochii, la finele sãptãmînii trecute, în curba de la Felesti, aproape de Roman, în urma unui accident care se putea solda cu urmãri grave. Parlamentarul, ales pe listele Aliantei DA, a decis sã nu tinã aceastã terifiantã experientã pentru sine si a împãrtãsit-o întregii lumi, prin intermediul blogului propriu, http://dancarlan.blogspot.com. Pe 5 octombrie, cînd s-a petrecut totul, alesul iesenilor era în masinã (un Peugeot 407 Paladine) cu sotia, întorcîndu-se de la Tarcãu, de la aniversarea celor 82 de ani împliniti de cãtre mama sa, domiciliatã în comuna nemteanã. „Mama a împlinit azi 82 de ani. Prilej cu care m-am nãscut a doua oarã“, au fost cuvintele din titlul textului postat pe internet de senator. Dan Cîrlan detaliazã toate împrejurãrile care l-au adus în ipostaza de victimã a unui accident rutier, cu amãnunte socante si... în împrejurãrile date, de rîsu’-plînsu. „Eram cu Peugeotul 407, de care sînt la fel de îndrãgostit, dupã doi ani, ca si în prima zi. Ploua torential, uneori cu draci. ÃŽntre Piatra Neamt si Roman, o Dacie sede frumos pe sant. Semn cã nu-i de glumit cu asfaltul ud. Mai merg douã minute si, pe stînga, un Renault bej iesit pe cîmp, foarte de curînd. Bãnuiesc asta (cã-i de curînd), pentru cã «EL» tocmai o strînge la piept pe «EA», în ploaie, pe marginea soselei, încercînd sã o linisteascã. ÃŽmi spun, în gînd, ceva de genul «ce v-a apucat, fratilor, pe toti?!?». N-apuc sã primesc rãspunsul: în timp ce eram chiar în dreptul norocosilor scãpati din Renaultul de Cluj, din curba din fata mea apare de-a curmezisul un Logan, în plin derapaj de spate, cãlare pe banda mea de mers! Cu vitezã si hotãrît sã vinã peste noi. Cãtanã bãtrînã, sofer de 21 de ani, aplic regulamentul: volanul strîns teapãn, din pozitia «10 si 10 minute», nu miscãri bruste, nu frînã la fund ci doar atît cît nu risti ruperea aderentei. Trag treptat spre limita dreaptã a drumului, adicã spre stejarul de pe sant. Nici o sansã de scãpare: izbitura fermã a Loganului în roata mea din stînga fatã, apoi o secundã de întuneric, apoi trei pocnituri ca de puscã (sau, mai binecunoscute, ca pocniturile de artificii grele, apropiate de zgomotul pungilor de hîrtie umflate si sparte în pumn) - ne-au explodat în jurul nostru air-bagurile“, istoriseste senatorul „internaut“, Dan Cîrlan.
Mare pericol
Acesta nu se opreste aici, continuînd relatarea în aceeasi notã. Senatorul a fãcut si cîteva fotografii, dintre care unele cu „scheme cinematice“, în sustinerea a ceea ce povesteste. „Urmãtoarea informatie relevantã - sîntem cãlare pe sant, ne izbim stînga - dreapta, ca pe toboganul de la mare, si mergem sanie, cu oarecare stabilitate, datã de greutatea masinii. Se apropie vertiginos urmãtorul stejar, fix în fata noastrã! ÃŽl busim si ne oprim. Chiar asta i-am si zis Mihaelei, aflatã în dreapta mea, pe locul acela: «gata!».
Din toate gãurile din bord iese un fum albicios, cu miros ca de plastic prãjit. Primul gînd este cã luãm foc, apoi dau semnalul de calmare: este pudra de talc din air-baguri. Centurile de sigurantã sînt fleascã: resorturile din stîlpii masinii nu mai functioneazã, fiind evident date peste cap de smuciturã. Usa mea este blocatã în malul santului, în timp ce usa Mihaelei nu poate fi deschisã dinãuntru. Sau este prea grea, asa cum este ea orientatã în sus si cu pozitie imposibilã sã o împingã. Apare cineva din exterior, trage de usã si o deschide. Mihaela sare cu greu afarã, descultã, în noroi.
Al dracului reflex, pun cutia de viteze în pozitia «Parcare» (habar nu am cînd, dar mai tîrziu am constatat cã asa am lãsat-o) iau contactul si ies si eu. Familia din Renaultul de la Cluj a si uitat de necaz: sînt în jurul nostru si ne ajutã sã iesim din masinã. Ca si cum ar fi vrut cineva sã le spunã cã întotdeauna se poate si mai rãu.
Clientul meu, omul cu Loganul, s-a rãsucit de jur împrejur si a rãmas pe sosea, pe banda mea, fix pe dos fatã de pozitia lui de mers. A avut un noroc chior: a primit lovitura în coltul din stînga fatã si nu frontal, ceea ce a descãrcat impulsul într-o rotatie a masinii si nu într-o busiturã surdã, într-un raport de doi la unu în privinta greutãtii masinilor (Peugeotul meu trage vreo douã tone). Despre noi, ce sã mai zic: «am vãzut-o cu ochii». Ceea ce ni se pare incredibil este detasarea cu care am trãit filmul, amîndoi“, mai spune senatorul de Iasi.
„Smile“: A scãpat si... oala cu lapte acru
ÃŽntîmplarea l-a marcat pe parlamentar, care continuã în aceeasi notã: „Nici un sunet, nici un gest din alea ca în filme, cu mîinile pe sus si cu viata revãzutã într-o secundã. Nici o panicã, pînã hãt, dupã ce am iesit din masinã (cînd, bineînteles, am reluat faza cu «EL», care o consoleazã pe «EA»). Pur si simplu o namilã albã în fata noastrã, din ce în ce mai putin loc, din ce în ce mai sigur cã ne busim, buf, poc-poc-poc, zdruncinãturi si hurducãturi, busitura de copac si apoi mirosul de talc. Si oala de lut, cu lapte acru, de la Tarcãu, absolut intactã! Semnul cel mai clar cã mai avem multe de învãtat de la frantujii lui Peugeot: stiti cu ce sînt tapetati toti sacii air-bagurilor, de jur împrejurul masinii? Uitati-vã în pozã, dar pun pariu cã nu v-ati gîndit: cu însusi Smiley! Adicã, treaba-i clarã - dupã ce ai dat cu capul de toti peretii, santurile si copacii, dacã mai trãiesti, si mai vezi, si mai întelegi, atunci nu mai poti face altceva (dacã esti normal la cap) decît sã te bucuri. Zîmbeste! Smile! Plecãm cu politistul, la postul din comunã, sã facem actele. «Clientul» meu cu Loganul, medic veterinar de pe la Girov, mã tot întreabã: de unde sînteti, de unde vã cunosc, etc. Rîd spre el si are o revelatie. Spune apãsat: «Dan Cîrlan?»; «Da.»; «Frate, peste cine era sã dau! Am terminat facultatea la Iasi, vã stiu. Asta e, lumea e micã». ÃŽntre timp vine Costi, de la Iasi, încãrcãm bagajele, vine si platforma, încãrcãm masina si plecãm spre casã. Pot spune cã i-am fãcut mamei un cadou pe cinste: m-am nãscut a doua oarã! Sau, cum spun americanii - a fost prima dintre zilele care mi-au mai rãmas de trãit!“, mai scrie senatorul iesean. Acesta încheie în aceeasi notã, dupã ce, în aceeasi zi, a „ratat“ inclusiv deplasarea cu avionul, la Bucuresti. „Usurarea finalã: cursa a fost anulatã, plec acasã si mãnînc lapte acru de la mama. Dacã n-o fi, sãracul, lapte bãtut!
Si vã scriu si vouã povestea, ca sã vã fie clar: cînd e sã mori, nici dracu’ nu te scapã, dar dacã e sã trãiesti, se rezolvã! Ca si în politicã. Sã trãiti!“, încheie Dan Cîrlan. Din punct de vedere oficial, accidentele de la Felesti, de la finele sãptãmînii trecute, figureazã ca „tamponãri“, deoarece nu s-au înregistrat decît pagube materiale. Coliziunea masinii parlamentarului, care circula pe directia Piatra Neamt - Roman, pe DN 15D, s-a petrecut la orele diminetii, din încercarea acestuia de a evita o masinã scãpatã de sub control. Cercetãrile sînt continuate de cãtre lucrãtorii de la Postul de Politie Trifesti.
|