 Donatori de organe, volens-nolens?!
• un proiect de lege prevede cã românii devin automat donatori de organe în caz cã li se întîmplã accidente nedorite si decesul este iminent • cei care nu doresc acest lucru vor avea la dispozitie un telefon pentru a anunta • rudele se vor putea opune recoltãrii de organe cu martori, probe scrise sau pe motiv religios • medicii nemteni sînt de acord • clerul considerã reglementarea „un pic cam smecherã“ si în conflict cu morala • Toti românii sînt pe cale sã devinã, oficial, donatori de organe, conform unui act normativ aflat în lucru, Ministerul Sãnãtãtii elaborînd o propunere legislativã prin care devenim cu toti donatori voluntari. Legea Acordului Prezumat, cum este intitulatã, presupune cã doar cei care vor suna la un numãr special de telefon vor rãmîne cu corpul intact dupã deces. Altfel, orice persoanã care nu-si va exprima în timpul vietii refuzul de a-si dona organele se considerã a fi implicit de acord sã-i fie prelevate dupã deces. Prevederea stipuleazã cã se vor preleva organe doar în caz de accidente grave care duc invariabil la deces si pînã la o anumitã vîrstã a celui în cauzã. Legea, ineditã pentru tara noastrã, copiazã modelele strãine si prevede renuntarea la registrele nationale, abia introduse, unde românii puteau sã-si exprime refuzul de a-si dona organele. Cei care nu vor dori sã devinã automat donatori de organe vor avea la dispozitie un TelVerde - numãr gratuit, pentru a anunta acest lucru. De mentionat cã, pînã în prezent, se aplica regula „acordului informat“, ceea ce presupunea acordul familiei decedatului pentru prelevarea de organe. Noul act normativ prevede cã familia se poate opune doar dacã persoana aflatã în moarte cerebralã a apartinut unui cult religios care interzice acest lucru. Dacã cel decedat nu a sunat la TelVerde, familia nu se va putea opune decît dacã aduce dovezi clare cã persoana nu acceptã în nici un fel ideea de a deveni donator. Dacã nu au ceva scris în acest sens, pot veni cu trei martori care sã le confirme sustinerile. Directorul medical al Spitalului Roman, doctor Ionel Tubucanu a declarat cã donarea de organe de la un muribund reprezintã salvarea mai multor altor vieti. „Sînt si ani de zile în care un pacient asteaptã un donator pentru diferite organe, în special, cordul, ficatul, rinichii si alte organe a cãror prelevare le poate prelungi viata. Dacã pacientul consimte acest lucru, cît este încã în viatã, acesta fiind înregistrat într-o bazã de date, este o chestiune de naturã juridicã si nu una medicalã. La fel se întîmplã si în situatia în care familia îsi dã sau nu consimtãmîntul pentru prelevarea de organe, este tot o chestiune juridicã. Personal sînt de acord cu salvarea de vieti omenesti prin donarea de organe. La Spitalul Roman nu va fi posibilã, prea curînd, recoltarea de organe, pentru cã unitatea nu detine conditiile speciale de prelevare“, a declarat doctorul Ionel Tubucanu. Reprezentantii Bisericii sînt de acord cã donarea de organe este un act de mare compasiune, dar alta este pãrerea acestora despre proiectul legislativ care-l face donator pe tot românul. „Nu vi se pare legea asta un pic cam smecherã? Este clar cã vor apãrea nenumãrate situatii în care morala va intra în conflict cu legea. De aceea, cred cã ar trebui ca acordul de a deveni donator sã fie exprimat voluntar în timpul vietii sau, dupã moarte, de rudele acestuia“, a declarat preotul Mihãitã Popovici. O altã problemã referitoare la transplant în care Biserica si medicina nu au cãzut de acord, este momentul în care persoana va fi declaratã moartã si se pot preleva organele.
|
Autentificare
