Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2009
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 12 Martie 2009
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
CU SINISTRATII SIRETULUI, CRÎMPEIE DE VIATÃ GREA

CU SINISTRATII SIRETULUI, CRÎMPEIE DE VIATÃ GREA

• din 36 de familii de sinistrati, doar cei 13 membri ai „clanului“ Chelaru, din cãtunul Gorovei, nu s-au mutat în noua casã din cauzã cã mai au de lucru la o sobã • în general, sinistratii au început sã se obisnuiascã cu situatia, desi amintirile îi macinã pe multi dintre acestia • Anica Baniasz, protezatã la ambele picioare, plãteste, zilnic, unor copii, de la un leu si pînã la cinci lei apa de bãut, gãtit sau spãlat • familia Nistor sperã sã scape de igrasie, abia la varã • oamenii se plîng cã nu au mobilier, dusumele si bani suficienti pentru continuarea lucrãrilor la case, atît la interior, cît si la exterior •

Sinistratii de la Gorovei si Recea, douã cãtune din comuna Ion Creangã, s-au mutat, cu o singurã exceptie, în noile case, construite din bani guvernamentali. În general, oamenii declarã cã sînt multumiti, însã în ochii unora se citeste tristetea si deznãdejdea cã nu vor putea face fatã problemelor rãmase de rezolvat. Oamenii de la Gorovei tînjesc dupã luminã, n-au avut niciodatã si acum par nerãbdãtori, mai ales cã în zonã, angajatii E.On au început sã întindã cablatura pe stîlpi. Cei de la Recea au curent, însã sînt nemultumiti cã au trebuit sã plãteascã, din banii lor, sapte milioane racordurile interioare. Mai au mult pînã cînd sã se poatã numi cã trãiesc civilizat. Chiar dacã au locuit în case modeste, ei nu pot uita vechile gospodãrii, unde totul se desfãsura conform unui ritual ancestral, fiecare cu preocupãrile sale, cu tabieturile sale, de regulã, ascunsi ca sã nu-i stie vecinii.
Tineri si bãtrînii au rãzbit în timp, coplesiti de greutãti, de munca pãmîntului de proastã calitate. Seara, la lumina lãmpilor de gaz sau a lumînãrilor, au mîncat o hranã sãracã, bazatã pe cartofi, fasole si „buruieni“ de prin grãdinã, iar a doua zi, de dimineatã, au luat-o de la capãt. De multe ori apele Siretului le-au mãturat casele si grãdinile si au fost nevoiti sã-si repare locuintele din vãlãtuci de lut si sã îndure foamea, pentru cã fasolea si cartofii s-au dus pe „apa sîmbetei“. Copiii de scoalã au „buchisit“ slovele la flacãra pîlpîindã a lumînãrilor. Mai mult decît atît unii elevii au mãrsãluit pe jos, în fiecare zi, circa opt kilometri pînã la scoala din Icusesti. Dar au fost parcã mai fericiti ca acum, cînd au o locuintã durabilã, departe de viiturile Siretului. „Acum, trebuie sã ne multumim cu ce am primit de la Guvern. Sîntem bucurosi cã vom avea un acoperis deasupra capului, însã cu greu 13 oameni vom putea trãi în douã camere si o bucãtãrioarã. Va trebui sã mai lãrgim noua casã si tata a spus cã este nevoie de multi bani. Am muncit din greu în viatã, numai pe lîngã animale si gospodãrie, alãturi de pãrinti ca sã rãzbim. N-am cersit niciodatã nimic de la nimeni. Ne-am descurcat singuri. Am pãrinti vrednici si cu fratii mã înteleg bine. Ne-am apucat sã montãm duliile în casã. Poate pînã în primãvarã vom scãpa si la curent. Nu ne-am mutat încã, mai avem de lucru la o sobã. Bine cã nu mai este asa frig afarã“, a spus Vasile, unul din cei patru bãieti ai familiei Chelaru. Peste drum, la locuinta sinistratã, cele trei surori ale acestuia trebãluiau prin curte, una cãra lemne, una apã, iar alta spãla rufe într-o copaie. „Am mai primit ajutoare, au fost binevenite. Am primit televizor si frigider, zac acum în casa veche, fãrã a putea fi folosite. Dacã nu-i curent, degeaba“, a mai spus Vasile Chelaru.

Si apa se plãteste

Am poposit apoi la doi bãtrîni aproape neputinciosi, dar care se încãpãtîneazã sã lupte cu toate lipsurile. Anica Baniasz, în vîrstã de 76 de ani, a precizat cã este multumitã si nu prea de actuala situatie. Cu proteze la ambele picioare, cu mosul în vîrstã de 83 de ani, la fel de neputincios, mãtusa Anica umblã cu greu prin noua bãtãturã. S-a plîns cã le lipsesc multe. Pe jos a rãmas doar turnat un strat de beton, peste tot. Peretii trebuie zugrãviti, are nevoie de mobilã, de lemne mai multe. „Cu proteze la ambele picioare, si acestea vechi de cînd lumea, nu poti sã faci mare lucru. Mã mai misc prin casã sã fac un blid de mîncare. Mosul este mai pãcãtos decît mine. N-are cine sã-ti aducã o gãleatã de apã pînã nu plãtesti la copiii vecinilor. Zilnic, le dau pentru douã gãleti un leu, iar dacã vreau sã spãl rufe sau sã ne îmbãiem si noi, te taxeazã cu cinci, sase lei. Acum, astept sã-mi vinã protezele noi, de la Cluj. Si acestea costã 4.500 de lei, însã eu plãtesc doar 300 de lei, restul suportã CAS Neamt. ÃŽn primãvarã as dori sã pun podele si sã izolez peretii exteriori. Si cu mobila stau rãu, am primit o dormezã de la preotul din sat si un pat de la bisericã, iar de la ajutoare am primit doar un dulap de haine. Siretul mi-a luat douã canapele, un recamier si douã dulapuri pline cu haine. Am rãmas acum cu niste «hante», înghesuite prin colturile camerelor. Am cheltuit 640 de lei pentru tot ce a trebuit pentru luminã în casã. Nu pot spune cã nu sînt multumitã, dar tot mai bine era în cocioaba mea veche. Bine cã am mai recuperat niste lemne de anul trecut. Au fost ele inundate, mai sfîrîie în sobã, însã am cãldurã. De unde sã mai scot 500 de lei pe o cãrutã de lemne“, a declarat mãtusa Anica.

Igrasie si.... multe planuri

Gheorghe Lavric, 42 de ani, ne-a mãrturisit cã este „casnic“, un fel de „fatã în casã“, treburile gospodãriei fiind preluate de acesta în întregime, cît timp sotia este la servici. L-am gãsit bãtînd cuie în niste scînduri, încercînd sã încropeascã un cotet „celui mai bun prieten al omului“, cîinele. „Nu am lucrat niciodatã cu carte de muncã. Am deprins zidãria si lucrez cu ziua. Iarna nu prea mai este de lucru în constructii, de aceea încerc sã mai rezolv din problemele noii case. Casa am ridicat-o cu mîna mea, nu am nici igrasie, cum are vecinul Nistor si, în plus, am împãrtit spatiile asa cum mi-am dorit. Am douã fetite, una la scoalã, cealaltã la grãdinitã, iar sotia lucreazã, la doi pasi de casã, ca vînzãtoare la un magazin mixt. Este singurul venit în lunile de iarnã, alãturi de alocatia fetitelor. Te plictisesti singur acasã. Am împrejmuit proprietatea cu niste scînduri. Cînd voi avea bani de un gard nu pot sti. Acum, fac un cotet la bietul cîine, ce vinã are sã stea numai în umezeala de afarã. Am auzit cã unii sinistrati au primit cîte 1.200-1.600 de lei, banii restantã. Guvernul mi-a dat numai 6.000 de lei pentru construirea casei. Familia mea a cheltuit mult mai mult. Au promis cã restul de bani vor veni înainte de sãrbãtori, însã nu am primit nimic. 40 de milioane este o sumã din care poti face cîteva lucruri utile pentru locuintã. Mã bucur totusi cã am scãpat de iadul numit Siret, aproape în fiecare an am avut probleme cu inundatiile“, a spus sãteanul din Recea. Ultima vizitã am fãcut-o la familia Nistor. Toti erau acasã, cele douã fetite la televizor, iar pãrintii cu treburi si la sfat, în bucãtarie. Oamenii par multumiti cã au o casã trainicã, însã igrasia s-a cam aciuat prin toate colturile. „A fost în vizitã si domnul prefect Mihai Archip, a intrat în casã si a vãzut ce nenorocire este. Nimeni nu este de vinã, peretii au fost uzi si n-au avut timp sã se usuce. Aproape în toate încãperile, pe la colturi, a dat mucegaiul. Pînã la primãvarã sau varã, cînd se pot deschide ferestrele si usile, nu avem încotro. Am primit niste bani, vreo 1.200 de lei, din care am sã mai cumpãr niste tablã, pentru gard. Mai avem multe de fãcut, însã nu ne ajung banii. Din ajutorul social si alocatiile copiilor nu poti trãi“, s-a lamentat Vasile Nistor.
Acest nou periplu în casele sinistratilor a relevat faptul cã oamenii, obisnuiti cu un alt mod de viatã, au acum dificultãti de adaptare în locuintele standard. Ne-au spus cã se simt „încorsetati“, stingheri, ca într-un loc strãin. Nu mai sînt obisnuiti sã-si vadã de animale, de pãsãri, de copii si nepoti. Ies acum în pragul casei ca într-o lume strãinã, în care cimentul întãrit, molozul, pietrisul si noroiul sînt la ele acasã. Va mai trece multã vreme pînã cînd la Gorovei si Recea se va simti mirosul inconfundabil de lapte putin afumat, lapte care a fost fiert în ceaunul din care mãmãliga a fost rãsturnatã, cuminte, pe fundul de lemn, pentru a fi mai apoi tãiatã, în mai multe bucãti, cu ata luatã din grindã.

Articol afisat de 1535 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(C. CALIMAC)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective