Nu-i mai lãsa sã te tulbure, pãrinte Iustin!
Sîmbãtã, 16 mai 2009, a fost prima zi de varã autenticã desi, calendaristic, încã-i primãvarã. Cald, soare si tihnã întreruptã de cîteva rafale de ploaie ce-a mai spãlat colbul ridicat în aer de vîntul ce-anuntã secetã. Pe un drum prost, ce se vrea a fi national, ajungem în satul Petru Vodã. De aici, lãsînd în urmã casele frumoase ale gospodarilor poienari (printre care se itesc însã si vile ale potentatilor vremii de un prost gust ce tortureazã privirea) si un schit ajungem la mãnãstirea staretului Iustin Pîrvu. Multime de pelerini si turisti veniti sã vadã lãcasul ridicat în poale de munte si margine de codru, nu fãrã piedici, prin stãruinta celui ce i se mai zice dupã moartea pãrintelui Cleopa, de la Sihãstria si „Duhovnicul Moldovei“. Fiecare cu gîndurile lui. ÃŽn biserica frumos pictatã si la exterior ce duce cu gîndul la ctitoriile bucovinene ale voievodului Stefan era coadã la lumînãri si acatiste pe care le lua un preot tinerel. ÃŽntrebãri soptite adresate omului în sutanã despre canoane nestiute si explicatii tot soptite pentru a nu tulbura credinciosii cãzuti în rugãciune în fata icoanelor. Liniste patriarhalã amplificatã parcã de imnurile religioase slobozite în surdinã de la difuzoare. ÃŽn curtea pietruitã, oameni pãsind lenes si admirînd lãcasul, fotografii pentru aducerea aminte peste ani, cumpãrãturi de la magazinul cu cãrti si obiecte religioase, mireni întrebînd de cazare, de trapeza mãnãstirii pentru a lãsa pachete cu alimente. Dar mai ales de chilia duhovnicului în speranta cã poate vor primi sfat la cele ce-i frãmîntã si la care n-au aflat rãspuns. ÃŽn tot acest tablou nu se potriveau deloc masinile obraznice parcate în incintã si cele care soseau desertînd „pelerini“ chiar la intrarea în bisericã. Semn de impertinentã crasã. ÃŽn fond o nouã mostrã de decadentã a noastrã, a vremurilor actuale, a uitãrii de ceea ce înseamnã credinta, lucru fatã de care pãrintele Iustin a luat pozitie de nenumãrate ori. Nu-i mai lãsa pãrinte sã te tulbure si sã ne tulbure în, din pãcate, putinele momente cînd venim sã te cãutãm sau sã ne-nchinãm.
|
Autentificare
