 Ultimul act al Vacantelor Muzicale 2009
• peste editia din acest an a traditionalei manifestãri de la Piatra Neamt s-a tras cortina • laureatii au dovedit cã dispun de calitãti pentru o carierã solisticã de anvergurã • Ultimul act din cadrul celei de a XXXVIII-a editii a „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“ s-a petrecut duminicã seara. Vremea potrivnicã a fãcut ca spectacolul final, conceput a fi prezentat în spatiul generos al Pietei Turnului, sã fie mutat în sala de spectacole a Teatrului Tineretului. Prima parte a manifestãrii a fost dedicatã festivitãtii de închidere a festivalului, în cadrul cãreia au fost înmînate diplome de excelentã, de participare, si au fost conferite premiile Concursului International de canto. Nu înainte de etalarea - cam ostentativã, credem noi - dovezilor de recunostintã fatã de oficialitãti si de mãgulirea celor care, cu o superbã mãrinimie, au acceptat ca o parte din banii contribuabililor sã le fie returnati sub forma unui act artistic firesc, necesar si, în ultimã instantã, absolut normal. Mai ales acum, în aceastã perioadã de rãtãcire a spiritului si criteriilor valorice, cînd publicul credincios, educat, îndatoritor si plin de bun simt, credem noi, merita din plin un cuvînt de multumire. Probabil cã din pricinã cã nu sîntem întru totul la curent cu valoarea contributiei aduse la desfãsurarea festivalului de cãtre unii din cei onorati, criteriile de acordare a unora dintre diplomele de excelentã ne scapã. Cum ne scapã si explicatia faptului cã marea majoritate a celor care ar fi trebuit sã-si primeascã diplomele de participare nu s-a aflat în salã. ÃŽn schimb, trebuie sã fim de bunã credintã si sã recunoastem cã cei trei laureati ai Concursului - Stefan-Marian Pop (Premiul I - 1.500E), Alexandru Aghenie (Premiul II - 1.000E) si Marius Bolos (Premiul III - 500E) - au dovedit cu prisosintã cã juriul prezidat de Jose Arean, director general al Operei din Mexico City, si-a fãcut cu profesionalism si competentã datoria. Cei trei laureati au dovedit cã dispun de calitãti certe pentru o carierã solisticã de anvergurã. Au mai primit premii speciale din partea institutiilor muzicale din Viena, Iasi si Sibiu: Ana Dimitriu, Adina Bãjenicã, Mariana Dulca, Ana Maria Donose, Alexandru Aghenie, Ramona Zaharia, Marius Bolos, Valentina Nãfornitã. Dupã excelenta evolutie demonstrativã a laureatilor, a urmat Gala de operã sustinutã de cãtre solistii: Ciprian Marele, Sorin Lupu, Catarina Coresi, Daniel Stoica, Vight Julia Ibolya si Sidonia Nica, în compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii „Moldova“ din Iasi condusã ad-hoc, tot de cãtre maestrul Jose Arean, din pricina unor probleme de sãnãtate ale dirijorului anuntat, maestrul Rinaldo Muratori. Si pentru cã veni vorba de sãnãtate, asteptãm sã ne reîntîlnim, sãnãtosi, cu Vacantele, la anul... si, vorba presedintelui Coresi... „La multi ani!“.
Dansînd în ploaie
Am amintit în precedentul comentariu asupra Vacantelor despre evolutia minunatã a grupului de copii de la Colegiul National de Artã „Octav Bãncilã“ din Iasi care, pe o vreme mai mult decît ostilã, au reusit sã ofere un spectacol coregrafic de tinutã. Si cum efortul lor merita sã fie onorat cum se cuvine, am abordat-o, imediat dupã reprezentatie, la adãpostul umbrelei, pe profesoara Cristina Iuriciuc.
Reporter: Iatã cã ati avut o noapte...
Cristina Iuriciuc: O noapte furtunoasã, aici, la Piatra Neamt.
Rep.: Bine spus. Ati dansat sub suvoaiele de apã care au potopit urbea si cu toate acestea, surprizã plãcutã pentru noi, au fost oameni care s-au încumetat sã stea, sub umbrele sau sub stresini, sã vã urmãreascã. De ce credeti?
C.I.: Pentru cã, bãnuiesc, au simtit si bucuria noastrã de a dãrui publicului nemtean momente coregrafice. Desi regret cã nu au fost, din acest punct de vedere, conditiile ideale.
Rep.: Bãnuiesc cã în alte împrejurãri, mai putin potrivnice, ati fi avut mult mai multe de demonstrat.
C.I.: Sigur cã da. Imaginati-vã cît de greu este sã dansezi cu valuri de apã pe scenã.
Rep.: Pînã nu demult aveam prejudecata cã adevãrata scoalã coregraficã româneascã se aflã la Cluj sau Bucuresti. Vãd acum cã Iasiul are un adevãrat reviriment în acest domeniu.
C.I.: Fiind o reprezentantã a, sã-i spunem „scolii ardelene“, ar trebui sã fiu subiectivã. Dar acum lucrez la Iasi; si sã nu uitãm cã Iasiul este, înainte de toate, un oras cultural si vom demonstra în continuare valoarea noastrã.
Rep.: Vã trãdati tinuturile natale?
C.I.: Tinutul meu natal e Iasiul. Am fãcut scoala la Cluj. Acolo eu m-am pregãtit si vin cu ceea ce stiu acasã.
Rep.: Despre copiii care au evoluat?
C.I.: Copiii mei sînt cei mai minunati copii din lume. Viitoare stele ale baletului, sper eu, vor confirma.
Rep.: Se cuvine sã-i numim, nu?
C.I.: Exact: Bogdan Aprofirei, Luiza Arustei, Monica Beschea-Chiriac, Ancuta Andronache, Viviana Boboc, Georgiana Ursachi.
Rep.: Alãturi de copii au dansat cîtiva balerini profesionisti.
C.I.: Da, ei sînt solisti ai Operelor Nationale Române din Iasi si Bucuresti, dar toti absolventi ai scolii iesene: Cãtãlin Pandel, Ovidiu Chitanu, Cãtãlina Iliesei, Monica Mihai.
Rep.: Ati prezentat un repertoriu foarte variat, de la partiturile clasice ale genului la altele mai putin cunoscute sau cãrora le-ati descoperit potentialul expresiv coregrafic.
C.I.: Sigur, mã joc cu putinã coregrafie.
Rep.: Si chiar, lucru curios, cu o partiturã ca „Lãutarul“ de Enescu, într-o transpunere coregraficã savuroasã.
C.I.: Asa este.
Rep.: Pe cînd din nou la Piatra Neamt?
C.I.: Cînd vom fi invitati vom veni cu mare drag. Mîine, dacã e soare.
|
Autentificare
