Explozie si o bãtrînã arsã de vie
• o bãtrînã a ajuns la spital dupã explozia gazului acumulat într-o bucãtãrie • aragazul era defect • victima are arsuri de gradul I, II si III pe fatã, mîini si gambe • Maria C., în vîrstã de 74 de ani, din Pãstrãveni, a trecut ieri la un pas de moarte din cauza unui aragaz defect. Gazul acumulat în bucãtãrie a explodat cauzîndu-i arsuri serioase pe fatã, mîini si picioare, victima fiind internatã la Sectia Chirurgie a Spitalului Tîrgu Neamt. A ajuns la Compartimentul de Primire Urgente în jurul orei 8,30, iar diagnosticul mentioneazã arsuri de gradul I si II pe fatã, arsuri de gradul II si III pe fetele dorsale ale mîinilor, si arsuri de gradul II pe ambele gambe. Un cadru medical de la camera de gardã a estimat cã i-a fost afectatã cam 13% din suprafata corpului.
Aragazul era defect de mai multã vreme, copiii i-au tot spus sã-l arunce, spune acum bãtrîna de pe patul de spital. De gura lor si-a luat unul nou cu vreo douã luni în urmã, dar s-a încãpãtînat sã-l foloseascã în continuare pe cel vechi într-o bucãtãrie din curte, sã-l mai „crute“ pe cel bun. A gresit si fiindcã nu prea închidea robinetul buteliei, recunoaste femeia. Nu a avut nici o problemã pînã acum, ochiurile mergeau bine, numai cuptorul nu se aprindea. Dimineata, în jurul orei 8, a intrat sã-si facã cafeaua, ca de obicei. Are ceva probleme cu nasul, asa cã nu a simtit miros de gaz în încãpere. Nici nu a lãsat usa deschisã larg fiindcã avea o closcã cu pui care dormeau peste noapte acolo si nu dorea sã-i lase încã afarã. A aprins un bãt de chibrit si a vãzut deodatã cum flacãra creste deasupra aragazului, izbucnindu-i fãrã veste în fatã. Suflul exploziei a trîntit-o cu fata în jos la pãmînt si bãtrîna s-a gîndit cã i-a venit sfîrsitul. Usa fusese smulsã din balamale si trîntitã deoparte, nici nu mai stie ce stricãciuni s-or mai fi produs în bucãtãrie. „M-am gîndit cã pînã aici mi-a fost. Mi-am dat seama cã ochii nu mi-au fost afectati, si am simtit o putere în mine care m-a fãcut sã mã tîrîi afarã în mîini si genunchi. Mã dureau, cã eram arsã, dar n-am mai tinut cont. Mi-au zis de la spital cã mîinile se vor vindeca mai greu, s-a dus pielea fiindcã m-am sprijinit în ele. Am avut de tras o cumpãnã mare, dar Dumnezeu mi-a dat zile. Am mai trecut prin necazuri, am cãzut si din podul casei, dar nu am avut de suferit durere ca acum“, afirmã bãtrîna, care pe 11 septembrie va împlini 74 de ani. Locuieste singurã, de cînd i-a murit sotul. Are trei copii, gãseste sprijin la bãiat, la nevoie. O fatã are apartament în Piatra Neamt, dar stã mai mult prin Italia, cu tot cu familie. Mai are o fatã la Tîrgu Neamt, pe ea a asteptat-o sã o ia cu masina sã o aducã la spital. Nu a vrut sã cheme ambulanta, nici sã meargã cu altcineva. Se oferiserã vecinii sã o aducã. Ei interveniserã primii, alertati de bubuitura exploziei, si tot ei i-au anuntat familia despre cele petrecute. Bãtrîna sperã ca din pãtania ei sã învete si altii, sã nu-si riste viata si sãnãtatea folosind aparate defecte în gospodãrie.
|