Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2010
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 10 Mai 2010
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Plăpumăritul, o meserie aproape dispărută

• Anica Rosu, în vîrstă de 85 de ani, din Vad, comuna Bozieni, a lucrat sute de plapume, pentru toate categoriile sociale de oameni • aceasta a transmis mestesugul la două tinere din sat • timp de peste 60 de ani, din banii cîstigati, nu prea multi, si-a întretinut gospodăria • viguroasă pînă acum doi ani, cînd au lăsat-o „balamalele“, bătrîna a spus că s-ar mai încumeta să mai coase măcar o ultimă plapumă • mama Anica spune că plăpumăritul este un mestesug migălos, ce necesită mii de împunsături cu acul, dureri de spate si bani putini •

Revolutia a adus libertate oamenilor si alte binefaceri însă a „omorît“ si multe din mestesugurile practicate din mosi strămosi. Unele dintre acestea rezistă cu greu; pe ici pe colo mai auzi de o fierărie, rotărie, olărit, podoabe din mărgele, tesutul la război, cărăusia sau plăpumăritul. Arta de a face plapume este deosebit de migăloasă, durează zile în sir sau chiar săptămîni, pînă cînd multumesti clientul. Însă, plapuma clasică, de lînă, a pierdut teren în fata pilotelor mult mai ieftine si mai usoare. Fiecare supermarket, din orice zonă, oferă la vînzare perine si pilote de toate mărimile. Sînt si cu puf de găină sau gîscă, dar si din materiale sintetice, improprii unui somn sănătos si linistit. E drept că multi dintre noi au folosit plapume sau „oghialuri“, cum se mai spune popular. Si de multe ori ne-am plîns că sînt prea grele si că ne-am trezit mai obositi decît ne-am culcat. Multi au rămas fideli, mai ales în mediul rural, clasicei plapume de lînă. Plăpumăritul a fost transmis din generatie în generatie, cu toate acestea, însă, mai sînt putine persoane care mai lucrează. Zilele trecute am descins în satul Vad, comuna Bozieni, la cea mai vîrstnică plăpumăreasă, Anica Rosu, care pe 17 martie a împlinit 85 de ani. Ne-a întîmpinat în pragul casei cu cerdac, o casă veche gospodărească, din paiantă
. Sprijinită de un toiag, pentru că picioarele au cam lăsat-o, mătusa Anica a rămas surprinsă că am adus aminte de plăpumărit si că ne interesează un „mestesug care moare încet“. N-a fost greu să o facem să-si depene amintirile. „Provin dintr-o familie cu multi frati si multe surori, la un loc, vreo opt, trei băieti si cinci fete. Acum în viată mai sîntem eu si surorile mele Lenuca si Maria si fratele Ionel. Ceilalti s-au prăpădit săracii. Am trăit greu acasă, tata a fost tîmplar si lucra pe unde tocmea lucrări, iar mama mai cosea plapume. De la mama mea, Elena, am învătat acest mestesug, asa după cum fratii mei au învătat tîmplăria de la tatăl meu. Am fost singura din familie, dar si din comună, care a făcut oghialuri, asa după cum se spune în această zonă. De pe la 20 de ani si pînă anul trecut, cînd m-au cam lăsat «balamalele», am cusut cîteva sute de plapume. N-am tinut o evidentă, sotul meu, Cezar, a făcut-o, dar s-a stins în urmă cu 18 ani. Am rămas singură să muncesc în gospodărie, pentru că singură am muncit si cît am fost cu al meu. Cezar a fost dascăl la Biserica din Săcăleni, a fost mai bicisnic, mai bolnăvicios. Mereu a avut probleme cu spatele, iar greul casei eu l-am dus. Cît a trăit, pe caiete, si-a notat fiecare plapumă făcută si chiar proprietarul. Am născut doi copii, pe Dorel si Nuta. Dorel este sănătos, mai vine să mă ajute cînd poate, însă caută si el acum ori servici, ori să se poată pensiona. Pe Nuta am pierdut-o în Italia, printre străini. De atunci parcă s-a rupt ceva în mine si parcă nu mai am nici vlagă“, a povestit Anica Rosu, cu ochii în lacrimi.

Mestesug greu, multă migală

Octogenara este perfect lucidă vede foarte bine, fără ochelari, doar picioarele si auzul au mai slăbit. Mama Anica a spus că plăpumăritul este un mestesug migălos, ce necesită mii de împunsături cu acul, dureri de spate si bani putini. „Am început să lucrez de pe la 20 de ani, iaca au trecut de atunci peste 60. Am făcut milioane de împunsături cu acul, am îngenuncheat de mii de ori, însă toti au fost multumiti de lucrul meu. Am lucrat zeci de modele, cu o fată, cu două, cu desene, frunze, flori, motive geometrice. Lîna era învelită în atlas sau chiar în mătase, în culori vii, după ce era pusă. Am făcut plapume de o persoană de două, mai late, mai lungi, în functie de cerinte. Cu mai multă lînă sau mai putină. De regulă, într-o plapumă intră de la 3,5 kilograme de lînă si pînă la cinci. Este adevărat că acestea din urmă sînt mai grele. De asemenea cusăturile se fac simple sau duble, cum cere clientul. Am făcut oghialuri la mai toate familiile din comună, la rude, si chiar la persoane din Bucuresti, Craiova, Bacău. Au venit si din comunele alăturate Bozieniului. Plapumele au ajuns la profesori, doctori, primari, ingineri, dar mai ales la oamenii simpli, de la tară. N-am avut niciodată un tarif fix, fiecare mi-a dat cît a crezut. După Revolutie comenzile s-au mai rărit, lîna nu prea a mai fost folosită. Cu ce am cîstigat de urma acestui mestesug mi-am întretinut gospodăria, pentru că salariul de dascăl nu era prea mare. Am acum o pensie de 500 de lei, de la CAP si de urmas. Am grădină frumoasă, livadă, vie si ceva pămînt dat în arendă. Se cheltuie multi bani pentru muncile din toamnă si primăvară, cînd tocmesc oameni. Trebuie să le dai 30-35 de lei pe zi, plus mîncare si băutură. Nu mai pot munci la sapă, e din ce în ce mai greu. Bătrînetea a început să se simtă, mă împutinez pe zi ce trece, auzul mă lasă, dintii au început să se clatine, picioarele mă dor si mă supără putin si inima. Ce vrei la 85 de ani? Îmi pare rău că nimeni din familia mea nu a învătat acest mestesug. Am însă o satisfactie că am reusit să transmit dragostea pentru acest mestesug la două fete din sat. Sper ca ele să ducă mai departe traditia, desi acum la oras, si chiar la tară, se folosesc alte bazaconii ca pilotele. Mofturi, tot mai sănătoasă este o plapumă“, a mai spus mătusa Anica. Toată admiratia pentru această bătrînă care în viata ei nu a fost la medic, la dentist, n-a avut si nici nu are probleme
cu ochii. Am lăsat-o în „camera de curat“, mîngîind, nostalgic, o plapumă cusută cu mîinile ei neobosite. Ca un laitmotiv ne-a rămas întimpărite în minte vorbele bătrînei care, cu multă tristete, au sunat si ca o ultimă dorintă: „Cu toată neputinta, m-as mai încumeta să cos o ultimă plapumă“.

Articol afisat de 2152 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(C. CALIMAC)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective