Anevoiosul drum de la beznã la bec
• trei famili din cele 15 ale cãtunului Gorovei, comuna Ion Creangã, au luminã în casã, iar la alta se lucra la bransament • restul nu au cele 17 milioane de lei vechi pentru racord • „Dacã vrei sã rãzbati, nu-i vreme de televizor“, a spus Costache Chelaru, unul din „fericitii“ cu energie electricã în locuintã • primarul Petricã Prichici cautã solutii si pentru familiile nevoiase din cãtun care nu au încã luminã dar nu poate face prea multe •
Cã România merge spre Europa e clar. Nu conteazã pe unde, cum, si cu ce sacrificii. Ar fi mult mai bine dacã guvernantii ar stabili ca „drumurile“ spre Europa sã treacã si prin multele cãtune, uitate de lume, uitate de civilizatie, tinute în întuneric si la propriu si la figurat. Demnitarii îsi aduc aminte doar în preajma alegerilor de acesti nevoiasi, înghesuiti în case sãrãcãcioase, acoperite cu dranitã sau cu plãci de azbociment, acolo unde au fost din „ãi mai avuti“. Dupã aceea, nimic, doar „beznã“ si sãrãcie lucie. Printre sutele de cãtune care nu au avut niciodatã curent electric, s-a numãrat, pînã anul acesta, si Gorovei, apartinînd comunei Ion Creangã. Din cele 15 familii ale sãtucului, sapte au fost greu încercate de inundatiile din vara lui 2008, cînd apele Siretului, în doar cîteva ore, le-a distrus munca de o viatã. Nu cã ar fi avut prea mult! Acesti oameni sãrmani trãiesc, din generatie în generatie, doar cu ce le dã pãmîntul, deloc darnic în multi ani si cu ce orãtãnii si animale mai cresc prin bãtãturã. ÃŽn rest, Dumnezeu cu mila! Mai vin si „vizitele tumultoase“ ale Siretului, dacã nu în fiecare an, mãcar odatã la doi-trei, si uite asa, bietii oameni duc o muncã de Sisif, la limita subzistentei.
Curent pînã la poartã
Dupã potop, acum doi ani, Guvernul le-a fãcut case standard, oamenii s-au mutat, însã fãrã mare tragere de inimã. Primarul comunei, Petricã Prichici, a alocat din bugetul local cinci miliarde de lei, pentru extinderea iluminatului la Gorovei. Curentul electric trece acum pe lîngã casele fostilor sinistrati, însã doar trei din acestia au si contor si luminã în casã. La altã familie, Benchea, la data documentãrii acestui articol se lucra la bransament si cel mai probabil are acum curent. Restul de 11 familii nu prea au cele 17 milioane necesare racordãrii de la poartã în casã si nu se stie cît vor mai sta în beznã, dacã nu va mai veni o minune. Multi sînt convinsi cã mai bine era în cocioabele lor, mai „sãnãtos“ la lumina lumînãrii. Acum se simt inutili, ies în pragul casei si se uitã, cu jale, spre locurile de unde apele hulpave au mãturat vechile locuinte. Printre acestia si Maria Burlacu, sãritã de 80 de ani. Bãtrîna a ajuns la Gorovei în urmã cu 10 ani, prin cãsãtoria cu mos Petrea, care s-a stins înainte de a se muta în „casa guvernamentalã“. „Am mai fost cãsãtoritã, la Cotu Vames, însã primul «om» mi-a murit si m-am retras aici. Am mai avut probleme cu apele, însã nu asa ca acum doi ani. Acum sase ani, cînd Siretul a venit mare, primarul ne-a ajutat sã ne facem o cocioabã. Am mai avut o casã, însã s-a «risipit». Acum m-am mutat în casa fãcutã de Guvern, dar tot la lumina lumînãrii stau. Nu m-am gîndit la televizor sau radio cît am fost tînãrã, însã acum m-as mai uita si eu din cînd în cînd. Bãtrînetile si boala ar fi duse mai usor. Au vrut sã-mi dea un televizor, dar ce sã fac cu el? Nu functioneazã cu lumina lumînãrii. Recent, mi-a promis fata cã îmi plãteste sã am si eu curent electric, poate mai apuc si eu minunea asta. Tînjesc si mã doare sufletul dupã vechea mea cocioabã. Cînd era mosul meu, Petrea, mai aveam cu cine sã mã iau. S-a stins, sãracul, de supãrare si chin. Acum sînt singurã si mã rog la Domnul sã fie bine“, s-a destãinuit Maria Burlacu. Bãtrîna o duce greu, cu numai 3,5 milioane de lei pensie. „Am dat în toamnã aproape o pensie pe o cãrutã de lemne de foc. A fost o iarnã grea, lemnele cam ude, cãldurã putinã. Mai trebuie si medicamente, banii-s putini si se duc repede. Bine cã acum e cald afarã. Stau mai mult pe lîngã vechea cociobã, doar seara mã retrag în locuinta nouã. De-ale gurii, cum dã Dumnezeu! Prin ogradã bate vîntul! E greu fãrã pãsãri, fãrã porc. Am mai primit ajutoare, fãinã, zahãr, însã nu poti mînca numai turte toatã ziua, mai trebuie si ceva «udealã», un bors acolo, fie el si de fasole sau barabule. Mã chinui cum pot seara la lumina lumînãrii. Cînd cumpãr lumînãri, iau cîte un pachet sã-mi ajungã mai multã vreme. Pe deasupra mai sfîrîie si chiar se mai sting“, a mai spus octogenara. Cu lumînarea... spre Europa.
„Nu-i timp de televizor!“
La numeroasa familie Chelaru s-a fãcut luminã înainte de Paste. Casa nouã e frecventatã mai des de bãieti, care se mai uitã seara la televizor sau mai ascultã muzicã la o combinã care stã pregãtitã pe o mãsutã, în hol. ÃŽn una din camere, „odaia de curat“, nu prea intrã nimeni. Bãtrînii stau în casa veche, pe care au reparat-o si consolidat-o, dupã stricãciunile de la inundatie.
Cu mijloace modeste de întretinere au reusit si au încropit cele peste 17 milioane de lei pentru luminã. Acum sînt, si nu prea sînt, încîntati de aceastã binefacere a civilizatiei. „Avem luminã acum, e bine, ce sã zic, dar noi astia mai bãtrîni sîntem la animale, la munca cîmpului, dacã nu muncesti din primãvarã pînã în toamnã, la iarnã nu ai ce mînca. Banii sînt pe sponci, avem copii la scoalã. Multumesc lui Dumnezeu cã sîntem toti sãnãtosi. Copiii se mai uitã seara la televizor sau ascultã muzicã, ei îs mai bucurosi si mai dornici. Pentru noi, bãtrînii, nu-i vreme de televizor!“, a declarat capul familiei, Costache Chelaru. Acesta a mai spus cã important pentru el si sotia sa este asigurarea mîncãrii la cele 13 guri care se adunã, zilnic, la masã. Cînd vorbeste de copii pe fata bãrbatului apare un zîmbet, semn cã nu se dã învins de greutãtile vietii si cã bucuria de a trãi alãturi de ai sãi, în sãrãcia sa, în demnitatea sa, înseamnã mai mult decît orice ajutor, fie el si guvernamental. „De acum doi ani, de la inundatii, am muncit si eu si Lãcrãmioara, sotia mea, alãturi de bãietii mai mari, pentru a rãzbate cît de cît“, a spus Costache Chelaru.
„Am fãcut ce am putut!“
Conducerea Primãriei Ion Creangã cautã sã gãseascã solutii ca acesti necãjiti, sãtuli de promisiuni, sã intre în rînd cu oamenii si sã aibã toate cele 15 famili curent, prioritar cele sapte sinistrate. „Ar fi trebuit ca din luna mai, anul trecut, sã fi fost dat drumul la curent, însã un aviz, care nu a mai venit multã vreme, ne-a tinut pe loc mai multe luni. Cele sapte familii care au case noi ar fi trebuit sã primeascã ca dar din partea firmei romascane racordul de la stîlpi si pînã la intrarea în casã. Situatia s-a schimbat, nu cunoastem motivele si acum din aceste familii, lovite de soartã, au luminã doar patru care au gãsit cele 17 milioane de lei necesare racordului de la stîlp la consola casei, contorului si cablului aferent. Restul de oameni au o situatie materialã precarã si nu cred cã vor avea acesti bani fãrã sprijin. Trãim în secolul XXI si este normal ca toti cetãtenii din comunã sã aibã curent electric. Acesti oameni din cãtunul Gorovei n-au avut pînã acum niciodatã asa ceva. Sperãm sã gãsim o solutie si pentru acesti oameni pentru care necazurile nu s-au încheiat“, a mai spus alesul localnicilor din Ion Creangã.
|
Autentificare
