Gh(e)isele si „ombusman-ii“ politicii românesti
Domnul Ioan Ghise, stimabil senator român, ar vrea sã mã caute anual la mansardã. Asa si-a propus el si initiativa lui mi-a trezit douã nedumeriri jurnalistice.
Primo: Ce se face dacã descoperã în mansarda mea multe gînduri drãgãstoase la adresa unor politicieni de rangul lui? Adicã niste stimabili domni care si-au mãrit recent lefurile în timp ce tara e praf, pulbere finã la categoria economie. Niste stimabili domni care fac tîrguri pe bani multi sau fug cu izmenele în vine cînd e vorba sã voteze o Lege a pensiilor, în timp ce bãtrînii plîng cã n-au bani de medicamente, luminã, cãldurã si mîncare. Niste stimabili domni care cheltuie lunar zeci de milioane pe Ariel, în timp ce ai nostri copii sînt condamnati sã învete în sãli de clasã mizere, reci, pe o programã ametitã de cîti neaveniti si-au dat cu pãrerea despre ea. Depre acesti stimabili domni gîndurile mele drãgãstoase în rezumat încep cu „mama lor“ si se terminã cu „la toti“. Dacã domnul Ghise gãseste astfel de gînduri în mansarda mea pe care o vrea cercetatã de un psiholog odatã pe an, mã întreb ce va face? Se va schimba el sau mã schimb eu în niste haine tãrcate si încep sã sap cu lingurita la un canal care sã-i lege vila de Parlament sã poatã veni linistit cu yacht-ul la serviciu?
Secundo: De ce le este teamã acestor stimabili domni (am sã-i numesc gheisele si ombusman-ii politicii) ca jurnalistul sã fie liber? Cã, de fapt, dacã ne trimite la psiholog si la Colegiul National al jurnalistilor sã ne luãm carnetele de note si de bunã purtare, mai bine ne-ar trimite direct în celule, cu aceleasi haine tãrcate, sã facem niste relatãri, exclusiv pozitive, de acolo. Dacã sînt celulele din vreun penitenciar sau de la casa de nebuni, îi las pe ombusmani sã aleagã.
Adãugati la aceste gînduri faptul cã presa ar trebui, dupã stimatul nostru presedinte, sã fie capitol distinct cînd vorbim de vulnerabilitãtile tãrii si încercarea de a croi o altã lege idioatã care sã limiteze schimbul liber de idei pe Internet si avem imaginea completã a ceea ce vor gheisele si ombusmanii: niste jurnalisti legati de mîini si de picioare, cu botnitã si lesã ce sã poatã fi lesne transformatã-n streang dacã vreunul fluierã în bisericã. De ce? Ca sã avem si un popor nãtîng, care sã nu aibã habar ce fac stimabilii si sã pape cuminte din mînuta lor firimiturile rãmase de la chiolhanurile de sãptãmîna trecutã.
Din mansarda jurnalistilor care n-au încã lesa-streang si de la poporul care e flãmînd, dar nu nãtîng, zicere pentru gheise si ombusmani: „Ba pe-a mamii dumneavoastrã!“.
Notã: ombusman-ul nu e vreun fotoliu de parlamentar cu ecran plat pentru filme porno, ci, în opinia d-lui Ghise, organismul care sã supravegheze si mai ales sanctioneze jurnalistii care încã mai tin pixul drept.
|
Autentificare
